ANALIZĂ: Garda Naţională, soldaţii-cetăţeni ai Americii. Cine sunt rezerviştii cu rol de susţinere care intervin în manifestaţiile din Ferguson - FOTO

Unităţi au sosit luni în Missouri (centru) - cu scopul de a-i susţine pe poliţiştii aflaţi sub presiune pe străzile din Ferguson - ultimul "punct fierbinte" în care a fost mobilizată Garda Naţională.

Indiferent că este vorba despre ajutorarea victimelor Uraganului Katrina la New Orleans în 2005, efectuarea unor operaţiuni antiteroriste în străinătate ori înfruntarea manifestaţiilor împotriva războiului în anii '70, Garda a jucat roluri importante în numeroase ocazii.

Originile ei sunt mai vechi chiar decât Statele Unite. Miliţii s-au format, în secolul al XVII-lea, cu scopul de a lupta împotriva britanicilor. Aceste regimente au obţinut prerogative prin Constituţie, iar membrii ei au luptat în Războiul de Secesiune, Primul Război Mondial şi alte conflicte.

În 1933, Congresul i-a organizat într-un sistem naţional care semăna cu o bază militară de rezervă.

În prezent, Garda Naţională numără 460.000 de persoane, cea mai mare parte a trupelor fiind alcătuită, între alţii, din rezervişti, profesori, agricultori, ingineri, care se angajează să servească "un weekend pe lună, două săptămâni pe an".

Însă aceşti rezervişti au fost mobilizaţi în număr mare, după 11 septembrie 2001, în cadrul unor misiuni care durează uneori un an întreg. De altfel, rolul lor a evoluat. Ei nu mai sunt doar o rezervă strategică de oameni, ci au devenit o forţă deplin operaţională în luptă.

Peste 700.000 de persoane au efectuat misiuni în Afganistan sau Irak, iar 497 de membri ai Gărzii au fost ucişi în "războiul împoriva terorismului".

"Numeroşi membri ai Gărzii Naţionale au petrecut atât de mult timp în serviciul activ, după 11 septembrie, încât aproape nu-i mai deosebeşti de militarii obişnuiţi în privinţa aptitudinilor militare", notează Charles Dunlap, directorul Centrului pentru legislaţie, etică şi securitate naţională de la Facultate de Drept a Universităţii Duke.

Inclusiv Garda Naţională insistă asupra faptului că unităţile sale au obiectivul de a participa la războaie.

- Rol de susţinere

"Tehnicile de luptă şi echipamentul necesare unei brigăzi de luptă pentru a obţine rezultate în Afganistan permit, de asemenea, să se răspundă în cazul unei catastrofe naturale care are loc în Statele Unite", afirmă purtătorul de cuvânt Rick Breitenfeldt.

Aceste aptitudini au fost demonstrate în 2005, când Uraganul Katrina a devastat Louisiana (sud). Peste 50.000 de membri ai Gărzii Naţionale, provenind din 50 de state, au fost mobilizaţi în ceea ce constituie cea mai importantă operaţiune efectuată vreodată în Istorie pe teritoriul american.

Ei au îndeplinit misiuni de căutare, salvare, au curăţat drumurile, au livrat hrană şi au ajutat poliţiile locale să reinstituie ordinea după uraganul care a semănat haos la New Orleans.

Cu mai mulţi ani înainte, aceste unităţi au obţiunut o oarecare notoritate, în cursul confruntărilor pentru drepturi civile. În 1957, guvernatorul statului Arkansas (sud) a utilizat membri din Garda Naţională pentru a împidica studenţi de culoare să intre în Liceul Central din Little Rock.

Preşedintele Dwight Eisenhower a dat ordinul invers şi a federalizat Garda Naţională din Arkansas, folosind-o, din contră, să permită încetarea segregării în şcoală.

Garda a ajutat, de asemenea, la calmarea situaţiei în cursul revoltelor de la Los Angeles, în 1964, celor de la Washington, în 1968, după asasinarea lui Martin Kuther King, sau în 1992, tot la Los Angeles, după revolte cu caracter rasial.

Garda Naţională s-a confruntat cu cea mai sumbră perioadă în 1970, când membri ai acesteia au omorât patru studenţi neînarmaţi, la Universitatea Kent în Ohio, care protestau faţă de Războiul din Vietnam.

La Ferguson, Dunlap a insistat asupra faptului că Garda Naţională va juca un rol exclusiv de susţinere şi se va abţine să intensifice tensiunile intercomunitare.