BIOGRAFIE: Prinţul Philippe, moştenitorul ce trebuie să demonstreze că este demn de misiunea încredinţată

Născut la Bruxelles la 15 aprilie 1960, prinţul Philippe este fiul cel mare al lui Albert al II-lea şi al reginei Paola şi este, prin urmare, primul în ordinea succesiunii la tron după decesul, în 1993, al unchiului şi mentorului său, regele Baudouin, fratele mai mare al lui Albert.

În 1999, prinţul Philippe se căsătoreşte, la vârsta de 39 de ani, cu o aristocrată belgiană cu 13 ani mai tânără decât el şi de un şarm de necontestat, Mathilde d'Udekem d'Acoz, care va oferi strălucire monarhiei considerate de multe ori plictisitoare.

Philippe şi Mathilde au patru copii, între care prinţesa Elisabeth, născută în 2001, care ar urma să devină la un moment dat prima regină a belgienilor.

Philippe are o soră, Astrid, care s-a căsătorit cu arhiducele Lorenz de Austria-Este, un habsburg, şi un frate, Laurent, "copilul teribil" al familiei regale. El ar avea şi o soră vitregă, Delphine, fiica nelegitimă a lui Albert, ţinută deoparte de familia regală.

În anii 1960-1970, probleme dintre Albert, atunci prinţ moştenitor, şi soţia sa de origine italiană, Paola, sunt la cel mai ridicat nivel, iar cuplul neglijează educaţia celor trei copii, adeseori găzduiţi de familiile prietene sau petrecându-şi timpul cu şoferii şi grădinarii Casei Regale.

Tânărul prinţ Philippe este un copil timid, o trăsătură de caracter pe care şi-a păstrat-o. El îşi încheie studiile mai degrabă mediocru la iezuiţi la Bruxelles, apoi într-un liceu catolic de prestigiu din Flandra.

El va urma apoi o formare militară, obţinând brevete de pilot de vânătoare, de paraşutist şi de comando, după care urmează cursurile universităţilor Oxford (Marea Britanie) şi Standford (Statele Unite), dar rămâne un tânăr introvertit şi stângaci în public.

În 1993, când regele Baudouin moare subit la vârsta de 62 de ani şi fără copii, unii au crezut că Philippe, atunci în vârstă de 33 de ani, îi va succeda. Dar clasa politică apreciază că tânărul, încă celibatar, "nu este pregătit" şi cel care îi va succeda lui Baudouin va fi tatăl lui, Albert.

De 20 de ani, prinţul a continuat să se pregătească. El a câştigat încredere, şi-a lăsat o vreme barbă şi a prezidat zeci de misiuni economice în lume. Dar încă îi lipsesc naturaleţea şi spontaneitatea, chiar diplomaţia.

Palatul a încercat să rectifice această imagine în ultimele zile, difuzând fotografii cu Philippe "în mediul natural", jucându-se cu copiii săi sau primind-o pe mica prinţesă Elisabeth în biroul său, în maniera lui John F. Kennedy.

El este cel mai dur judecat în Flandra, unde un puternic curent separatist contestă monarhia, simbol al unităţii ţării.

Pentru Philippe, situaţia este de mai mulţi ani inconfortabilă, pentru că nu poate răspunde acestor critici. Atunci când denunţă extrema dreaptă separatistă, presa flamandă îi reproşează că încalcă neutralitatea obligatorie. Dar atunci când rosteşte de două ori acelaşi discurs în Africa de Sud, acelaşi ziare flamande îl acuză de diletantism.

Philippe va trebui totuşi să îşi demonstreze calităţile rapid, cu ocazia alegerilor legislative prevăzute pentru mai 2014. Partidul separatist flamand N-VA al lui Bart De Wever, aflat pe primul loc în sondaje, ameninţă să blocheze formarea unui Guvern în caz de victorie. Formaţiunea separatistă pledează, în plus, pentru un rol pur protocolar al monarhiei, vrând să o deposedeze de orice influenţă politică.

"Sunt conştient de responsabilităţile care apasă asupra mea. Voi continua să mă implic din toată inima", s-a mulţumit să declare Philippe la începutul lui iulie, apărând încă o dată tensionat în faţa camerelor de luat vederi.