CRONOLOGIE: Lungul drum pe care Scoţia l-a parcurs până la referendumul asupra independenţei

- 2 noiembrie 1967: ascensiunea spectaculoasă a formaţiunii separatiste Scottish National Party (SNP), până atunci marginală, într-un scrutin parţial la Hamilton, propulsează problema independenţei scoţiene pe scena naţională.

- 1 martie 1979: eşecul unui referendum cu privire la transferul unor puteri şi crearea unei adunări regionale scoţiene. O proporţie de 51,6 la sută dintre scoţieni a votat "pentru", dar această tabără reprezenta doar 32,9% din alegătorii înscrişi, sub pragul prevăzut de 40%.

- 1 mai 1997: după 18 ani de guvernare conservatoare la Westminster, extrem de nepopulară în Scoţia, Partidul Laburist revine la conducerea ţării. Premierul Tony Blair promite un nou referendum asupra descentralizării, cu speranţa de a obţine un parteneriat regional majoritar laburist.

- 11 septembrie 1997: al doilea referendum cu privire la transferul unor puteri. De această dată tabăra "da" obţine o victorie cu 74,3% din voturi. A doua întrebare, care obţine şi ea o majoritate de voturi favorabile (63,5%), vizează transferul diverselor puteri fiscale Parlamentului regional.

- 12 mai 1999: regina Elizabeth II deschide în mod oficial Parlamentul regional, alcătuit din 129 de membri, în Sala adunării generale a Bisericii Scoţiei, la Edinburgh. Transferul puterilor către Parlamentul regional, dominat de o coaliţie a laburiştilor şi liberal-democraţilor, intră în vigoare la 1 iulie.

- 3 mai 2007: după a doua coaliţie între laburişti şi "Lib-Dem" în 2003, SNP preia frâiele Parlamentului, cu 47 de mandate, faţă de cele 46 ale Partidului Laburist. Alex Salmond este desemnat premier. SNP, care nu are o majoritate absolută, se abţine să exercite presiuni în vederea organizării unui referendum asupra independenţei Scoţiei.

- 5 mai 2011: SNP obţine 69 de mandate în alegeri şi îşi asigură majoritatea absolută în Parlamentul din Holyrood. Alex Salmond face campanie pentru a obţine un referendum asupra independenţei, cu care David Cameron este, într-un final, de acord.

- 15 octombrie 2012: executivele britanic şi scoţian semnează Acordul de la Edinburgh asupra termenilor referendumului de independenţă.

- 24 ianuarie 2013: Comisia electorală independentă optează pentru întrebarea "Scoţia trebuie să fie o ţară independentă?".

- 26 noiembrie 2013: Guvernul scoţian îşi prezintă Cartea Albă a independenţei. Intitulat "Viitorul Scoţiei: ghidul dumneavoastră pentru o Scoţie independentă", acest document de 649 de pagini prezintă poziţia separatistă asupra tuturor punctelor de impact, de la monedă la monarhie, inclusiv domeniul nuclear sau petrolul de la Marea Nordului.

- 7 septembrie 2014: tabăra care susţine independenţa se clasează pentru prima dată pe primul loc într-un sondaj YouGov, cu 47% opinii favorabile, în timp ce susţinătorii menţinerii Scoţiei în interiorul Marii Britanii obţin 45%.

- 18 septembrie 2014: peste patru milioane de alegători în vârstă de peste 16 ani sunt invitaţi la urne. Zeci de mii de rezidenţi scoţieni nu au aşteptat această dată şi au votat prin corespondenţă.