De ce ezită România în faţa pretenţiilor Marii Britanii - „Cedăm de fiecare dată când e vorba despre interese naţionale” - Gândul

În faţa lor, lideri precum Donald Tusk sau Angela Merkel fac tot posibilul pentru a-i netezi calea premierului britanic David Cameron, pentru ca acesta să se poată întoarce acasă trâmbiţând o victorie şi evitând astfel un referendum privind Brexit-ul, în care balanţa eurosceptici-proeuropeni este la limită. În această ecuaţie, România şi-a statuat deja poziţia, prin vocea preşedintelui Klaus Iohannis: vrem ca Marea Britanie să rămână în UE şi deci să i se facă pe plac, mai puţin la capitolul restricţiilor privind subsidiile pentru imigranţi, unde dorim să negociem anumite prevederi.

Spre deosebire de România, grupul ţărilor est-europene de la Vişegrad se opune tranşant acestei pretenţii britanice şi nu dă semne că negociază. Analiştii consultaţi de gândul consideră că asistăm mai degrabă la un şantaj britanic, nu la o negociere, iar că Marea Britanie joacă mai degrabă la bluff, un referendum pentru Brexit fiind extrem de riscant chiar pentru Regat. România, ca şi UE, ar fi trebuit să aibă o poziţie mult mai fermă, mai ales că nu este prima oară când britanicii pun beţe în roate UE, spun specialiştii. „România cedează de fiecare dată când e vorba despre interese naţionale, dar când e vorba de principii europene, precum criza refugiaţilor, a fost împotrivă”, arată politologul Cristian Pîrvulescu defazarea poziţiei oficiale româneşti, care s-a izolat în problema refugiaţilor, când a fost vorba de solidaritate europeană, iar acum pare că cedează prea uşor.

La summitul Consiliului European de joi şi vineri, patru sunt marile solicitări ale Marii Britanii, cărora preşedintele Consiliului European Donald Tusk, devenit brokerul de negociere al britanicilor cu UE, le-a răspuns deja la începutul lunii februarie cu un plan de propuneri de compromis foarte apropiate de solicitările premierului David Cameron: restricţii la ajutoarele sociale pentru imigranţi, drept de veto pentru naţiuni în faţa deciziilor UE, opţiunea statelor non-euro de a nu ţine cont de politicile zonei Euro şi de a nu lua parte la bail-out-urile Eurozonei şi prevederi referitoare la competitivitatea pe piaţa europeană, care să reducă birocraţia regularizării.

Una dintre marile probleme ale acestor negocieri este dacă aceste privilegii sau forma lor de compromis, la care se va ajunge în urma negocierilor, se vor aplica doar Marii Britanii sau vor fi transpuse în tratatele de funcţionare a UE, devenind valabile pentru toate statele membre.

În acest moment, liderii UE sunt prinşi într-un cerc vicios: dacă sunt prea inflexibili şi nu fac concesii Marii Britanii, riscă să rămână fără unul dintre motoarele economice, financiare şi militare ale UE, iar dacă sunt prea permisivi, riscă să deschidă o cutie a Pandorei pentru restul statelor UE, care vor dori să obţină sau să aplice aceleaşi concesii obţinute de Marea Britanie, lucru care ar zădărnici poate şi mai mult principiile pe care funcţionează UE.

Tocmai de aceea, majoritatea liderilor UE, inclusiv Angela Merkel sau Francois Hollande, sunt dispuşi la compromisuri majore pentru Marea Britanie, doar pentru a nu se ajunge la situaţia unui Brexit, ceea ce ar putea declanşa reacţii în lanţ care să ducă la destrămarea Uniunii Europene. Un Brexit ar însemna o scădere cu 17% a puterii economice a UE şi pierderea a 13% din populaţie, arată o analiză Der Spiegel.

Prim-ministrul britanic David Cameron speră să obţină cât mai multe concesii pentru Marea Britanie, din partea celorlalte state UE, pentru a se putea întoarce la Londra şi a clama o victorie care să încline balanţa către pro-europeni, într-un eventual referendum privind ieşirea sau rămânerea Marii Britanii în UE, a cărui dată nu a fost încă stabilită oficial – unele surse o dau ca fiind în luna iunie 2016, însă în orice caz el ar trebui să aibă loc până la sfârşitul lui 2017, după cum au promis conservatorii lui David Cameron în 2013.

Pe 2 februarie, preşedintele Consiliului European Donald Tusk a prezentat un plan de propuneri care să fie supuse la vot în Consiliul din această săptămână, venite în întâmpinarea pretenţiilor britanice pentru un statut special în UE (de fapt noi derogări adăugate la cele de care se bucură deja şi în prezent). Cameron şi Tusk au pornit fiecare în turneele lor europene de negociere a acestor poziţii în statele UE, venind şi la Bucureşti.

Luni, după vizita lui Donald Tusk la Bucureşti, preşedintele Klaus Iohannis a exprimat poziţia oficială a României faţă de pretenţiile Marii Britanii, spunând că propunerile lui Tusk sunt „convergente cu viziunea şi interesele României”, care îşi doreşte ca Marea Britanie să rămână în UE. Totuşi, România nu poate accepta în totalitate pretenţia britanicilor privind restricţia ajutoarelor sociale pentru imigranţi şi doreşte să negocieze un compromis.

Citeşte continuarea pe gândul.info.

Citeşte şi: Liderii europeni încearcă timp de două zile, la Bruxelles, să împiedice un "Brexit"

Citeşte şi: Patru state membre UE resping planul lui Cameron cu privire la limitarea ajutoarelor migranţilor