Discursul integral al lui Vladimir Putin

Fyodor Lukyanov: Dragi prieteni, distinşi oaspeţi! Deschidem ultima sesiune plenară a celui de-al 19-lea forum anual al Clubului Internaţional de Discuţii Valdai. Sunt foarte bucuros să vă văd pe toţi în sală şi cu atât mai bucuros să vă prezint oaspetele nostru la şedinţa plenară, preşedintele Federaţiei Ruse Vladimir Vladimirovici Putin. Vladimir Vladimirovici, salut! Vă aşteptăm cu nerăbdare în fiecare an, dar anul acesta, poate, nerăbdarea a fost şi mai nerăbdătoare decât de obicei: sunt multe subiecte de discuţie.

Vladimir Putin: Da, pot ghici.

Fyodor Lukyanov: Forumul în sine a fost dedicat în principal subiectului ordinii mondiale: cum se schimbă şi, cel mai important, cine, în general vorbind, este acum la putere în lume - cine guvernează, poate fi gestionat în principiu.

Dar discutăm în calitate de observatori, iar voi sunteţi încă la putere, aşa că vă rugăm să ne împărtăşiţi părerea.

Vladimir Putin: Mulţumesc foarte mult.

Dragi participanţi ai şedinţei plenare! Doamnelor si domnilor! Prieteni!

M-am familiarizat puţin cu discuţiile care au avut loc aici în zilele precedente – foarte interesante şi informative. Sper că nu aţi regretat că aţi venit în Rusia şi aţi comunicat între ei.

Mă bucur să vă văd pe toţi.

Pe platforma Clubului Valdai am vorbit nu o data despre acele schimbari - schimbari serioase, mari care deja au avut loc si au loc in lume, despre riscurile care sunt asociate cu degradarea institutiilor mondiale, cu erodarea principiilor securităţii colective, cu înlocuirea dreptului internaţional cu aşa-zisele reguli - am vrut să spun, e clar cine l-a inventat, dar, poate, şi acest lucru este inexact - în general nu este clar cine l-a inventat, ce aceste reguli se bazează pe ceea ce este în interiorul acestor reguli.

Aparent, există doar o încercare de a aproba o regulă, astfel încât cei de la putere - acum vorbesc despre putere, eu vorbesc despre puterea globală - să aibă posibilitatea de a trăi fără nicio regulă şi să aibă voie să facă totul. , totul ar scăpa cu orice ar face . Aici, de fapt, acestea sunt chiar regulile pe care le suntem în mod constant, aşa cum spun oamenii, taldyt, adică vorbesc în mod constant despre asta.

Valoarea discuţiilor de la Valdai constă în faptul că aici se aud o varietate de aprecieri şi previziuni. Cât de adevărate erau, viaţa însăşi arată, cel mai strict şi obiectiv examinator este viaţa. Aici arată cât de corecte au fost discuţiile noastre preliminare din anii precedenţi.

Din păcate, evenimentele încă se dezvoltă conform unui scenariu negativ, despre care am vorbit de mai multe ori sau de două ori în cadrul întâlnirilor anterioare. Mai mult, ele, aceste evenimente, s-au dezvoltat într-o criză sistemică, de amploare, şi nu numai în sfera militaro-politică, ci şi în sfera economică şi umanitară.

Aşa-zisul Occident - condiţionat, desigur, nu există unitate acolo - este clar că acesta este un conglomerat foarte complex, totuşi, să spunem că acest Occident a făcut o serie de paşi pentru a escalada în ultimii ani şi mai ales în ultimii ani. luni. De fapt, ei joacă mereu să se exacerbeze, nici aici nu este nimic nou. Aceasta este incitarea la război în Ucraina, acestea sunt provocări în jurul Taiwanului, destabilizarea pieţelor mondiale de alimente şi energie. Aceasta din urmă, desigur, nu a fost făcută intenţionat, nu există nicio îndoială, ci din cauza unor erori sistemice tocmai ale acelor autorităţi occidentale pe care le-am menţionat deja. Şi după cum vedem acum, plus la aceasta este şi distrugerea gazoductelor paneuropene. Acesta este în general un lucru transcendent, dar cu toate acestea asistăm la aceste evenimente triste.

Puterea asupra lumii este exact ceea ce aşa-zisul Occident a mizat în jocul său. Dar acest joc este cu siguranţă periculos, sângeros şi, aş spune, murdar. Neagă suveranitatea ţărilor şi popoarelor, identitatea şi unicitatea acestora, nu pune interesele altor state în nimic. În orice caz, dacă nu se spune direct despre negare, dar în practică tocmai asta se realizează. Nimeni, cu excepţia celor care formulează tocmai aceste reguli pe care le-am menţionat, nu are dreptul la o dezvoltare originală: toţi ceilalţi trebuie să fie „pieptănaţi” chiar de aceste reguli.

În acest sens, permiteţi-mi să vă reamintesc propunerile Rusiei către partenerii occidentali de a construi încrederea şi de a construi un sistem de securitate colectivă. În decembrie anul trecut, au fost din nou pur şi simplu aruncaţi deoparte.

Dar în lumea modernă, este puţin probabil să stea afară. Cel care seamănă vântul, cum se spune, va culege vârtejul. Criza a căpătat într-adevăr un caracter global, afectează toată lumea. Nu este nevoie să vă faceţi iluzii.

Omenirea are acum, de fapt, două căi: fie să acumuleze în continuare o povară de probleme care inevitabil ne va zdrobi pe toţi, fie să încercăm împreună să găsim soluţii, deşi imperfecte, dar funcţionale, capabile să ne facă lumea mai stabilă şi mai sigură.

Ştii, mereu am crezut şi cred în puterea bunului simţ. Prin urmare, sunt convins că, mai devreme sau mai târziu, atât noile centre ale unei ordini mondiale multipolare, cât şi Occidentul vor trebui să înceapă o conversaţie egală despre un viitor comun pentru noi şi, desigur, cu cât mai devreme, cu atât mai bine. Şi în acest sens, voi schiţa câteva dintre cele mai importante accente pentru noi toţi.

Evenimentele de astăzi au umbrit problemele de mediu - destul de ciudat, dar aş dori să încep cu asta. Schimbările climatice nu mai sunt în fruntea agendei. Dar aceste provocări fundamentale nu au dispărut, nu au dispărut, ci doar cresc.

Una dintre cele mai periculoase consecinţe ale încălcării echilibrului ecologic este reducerea biodiversităţii în natură. Şi acum mă întorc la subiectul principal, pentru care ne-am adunat cu toţii: o altă diversitate mai puţin importantă – culturală, socială, politică, civilizaţională?

În acelaşi timp, simplificarea, ştergerea tuturor şi a oricăror diferenţe au devenit aproape esenţa Occidentului modern. Ce se află în spatele acestei simplificări? În primul rând, aceasta este dispariţia potenţialului creator al Occidentului însuşi şi dorinţa de a restrânge, bloca dezvoltarea liberă a altor civilizaţii.

Există, desigur, şi un interes comercial direct: prin impunerea valorilor lor, stereotipurilor consumatorilor, unificării, oponenţii noştri – îi voi numi atât de atent – ​​încearcă să extindă pieţele pentru produsele lor. Totul este foarte primitiv pe această pistă. Nu este o coincidenţă că Occidentul susţine că cultura şi viziunea sa asupra lumii ar trebui să fie universale. Dacă acest lucru nu se spune direct - deşi se spun adesea şi direct - dar dacă nu se spune direct, atunci aşa se comportă şi insistă că, de fapt, în faptele vieţii, cu politica lor, insistă ca acestea valorile să fie acceptate necondiţionat de toţi ceilalţi participanţi la comunicarea internaţională.

Voi cita din celebrul discurs de la Harvard al lui Alexandru Isaevici Soljeniţîn. Încă din 1978, el a observat că Occidentul se caracterizează printr-o „orbire continuă a superiorităţii” – şi acest lucru încă se întâmplă – care „susţine ideea că toate zonele vaste de pe planeta noastră ar trebui să se dezvolte şi să se dezvolte la sistemele occidentale actuale... .”. 1978 Nimic nu a fost schimbat.

În ultima jumătate de secol, această orbire despre care a vorbit Soljeniţîn - deschis rasistă şi neo-colonială în natură - a căpătat forme pur şi simplu urâte, mai ales după apariţia aşa-zisei lumi unipolare. Ce vreau să spun la asta? Încrederea în infailibilitatea cuiva este o stare foarte periculoasă: este la un pas de dorinţa „infailibililor” înşişi de a-i distruge pur şi simplu pe cei pe care nu-i plac. După cum se spune, „anulează” - să ne gândim măcar la sensul acestui cuvânt.

Chiar şi în apogeul Războiului Rece, în apogeul confruntării dintre sisteme, ideologii şi rivalităţi militare, nimănui nu i-a trecut nici măcar prin minte să nege însăşi existenţa culturii, artei, ştiinţei altor popoare - adversarii lor. Nici nu a trecut prin cap nimănui! Da, s-au impus anumite restricţii asupra legăturilor educaţionale, ştiinţifice, culturale şi, din păcate, sportive. Cu toate acestea, atât liderii sovietici, cât şi cei americani de atunci aveau suficientă înţelegere că sfera umanitară trebuie tratată cu delicateţe, studiind şi respectând adversarul, împrumutând uneori ceva de la el pentru a păstra, cel puţin pentru viitor, baza sunetului, relaţii fructuoase.

Şi acum ce se întâmplă? La un moment dat, naziştii au ajuns la punctul de a arde cărţi, iar acum „gardienii liberalismului şi progresului” occidentali au căzut sub interdicţiile lui Dostoievski şi Ceaikovski. Aşa-zisa cultură a anulării, dar de fapt - am vorbit deja despre asta de multe ori - desfiinţarea reală a culturii cosi tot ceea ce este viu şi creativ, nu permite gândirii libere să se dezvolte în niciunul dintre domenii: nici în economie, nici în politică, nici în cultură.

Ideologia foarte liberală de astăzi s-a schimbat dincolo de recunoaştere. Dacă iniţial liberalismul clasic a înţeles libertatea fiecărei persoane ca libertatea de a spune ceea ce vrei, de a face ceea ce vrei, atunci deja în secolul al XX-lea liberalii au început să declare că aşa-numita societate deschisă are duşmani - se dovedeşte că un societatea deschisă are duşmani – iar libertatea unor astfel de duşmani poate şi ar trebui limitată, dacă nu desfiinţată. Acum au ajuns la absurd, când orice punct de vedere alternativ este declarat propagandă subversivă şi ameninţare la adresa democraţiei.

Orice vine din Rusia sunt toate „intrigile Kremlinului”. Dar uită-te la tine! Suntem toţi atât de puternici? Orice critică la adresa adversarilor noştri - oricare! - este perceput ca „maşinaţiunile Kremlinului”, „mâna Kremlinului”. Aceasta este o prostie. La ce ai cazut? Măcar mişcaţi-vă creierul, spuneţi ceva mai interesant, expuneţi-vă punctul de vedere cumva conceptual. Este imposibil să dai vina pe toate maşinaţiunile Kremlinului.

Toate acestea au fost prezise profetic de Fiodor Mihailovici Dostoievski încă din secolul al XIX-lea. Unul dintre personajele din romanul său Posesiunea, nihilistul Shigalev, a descris astfel viitorul strălucit pe care l-a inventat: „lăsând libertatea nemărginită, închei cu despotism nemărginit” - la asta, apropo, au ajuns oponenţii noştri occidentali. Îi face ecou un alt protagonist al romanului - Peter Verkhovensky, susţinând că este necesară trădarea pe scară largă, denunţul, spionajul, că societatea nu are nevoie de talente şi abilităţi superioare: „Limba lui Cicero este tăiată, ochii lui Copernic sunt scoşi, Shakespeare este ucis cu pietre. ." La asta ajung adversarii noştri occidentali. Ce este aceasta, dacă nu cultura occidentală modernă a anulării?

Au fost mari gânditori şi sunt recunoscător, sincer, asistenţilor mei care au găsit aceste citate.

Ce se poate spune despre asta? Istoria, desigur, va pune totul la locul său şi va anula nu cele mai mari opere ale geniilor universal recunoscute ale culturii mondiale, ci pe cele care astăzi, dintr-un motiv oarecare, au decis că au dreptul să dispună de această cultură mondială la propria discreţie. Ideea de sine a unor astfel de figuri, după cum se spune, iese din scară, dar nimeni nu îşi va aminti numele în câţiva ani. Şi Dostoievski va trăi ca Ceaikovski, Puşkin, oricât de mult şi-ar dori cineva.

Pe unificare, pe monopolismul financiar şi tehnologic, pe ştergerea tuturor şi a tot felul de diferenţe, s-a construit şi modelul occidental de globalizare, neocolonial în esenţa sa. Sarcina era clară - să întărească dominaţia necondiţionată a Occidentului în economia şi politica mondială şi, pentru aceasta, să pună în slujba ei resursele naturale şi financiare, capacităţile intelectuale, umane şi economice ale întregii planete, pentru a face acest lucru sub sosul aşa-numitei noi interdependenţe globale.

Aş vrea să amintesc aici un alt filozof rus, Alexander Alexandrovici Zinoviev, al cărui centenar îl vom sărbători chiar zilele trecute, pe 29 octombrie. Chiar şi în urmă cu mai bine de 20 de ani, el spunea că pentru supravieţuirea civilizaţiei occidentale la nivelul atins de aceasta, „întreaga planetă este necesară ca mediu pentru existenţă, toate resursele omenirii sunt necesare”. Asta susţin ei şi exact asta este.

Mai mult, în acest sistem, Occidentul şi-a dat iniţial un avans uriaş, deoarece şi-a dezvoltat el însuşi principiile şi mecanismele - ca acum tocmai principiile despre care se vorbeşte constant şi care sunt o „gaură neagră” de neînţeles: nimeni nu ştie ce este. Dar de îndată ce beneficiile globalizării au început să fie obţinute nu de ţările occidentale, ci de alte state şi, mai presus de toate, bineînţeles, vorbim despre marile state din Asia, Occidentul a schimbat imediat sau a anulat complet multe reguli. Şi aşa-numitele principii sacre ale comerţului liber, deschiderii economice, concurenţei egale, chiar şi dreptul la proprietate au fost uitate dintr-o dată, complet. De îndată ce ceva devine profitabil pentru ei înşişi, ei schimbă regulile imediat, din mers, în cursul jocului.

Sau un alt exemplu de substituire a conceptelor şi semnificaţiilor. Ideologii şi politicienii occidentali spun şi repetă lumii întregi de mulţi ani: nu există alternativă la democraţie. Adevărat, ei vorbeau despre modelul de democraţie occidental, aşa-zis liberal. Toate celelalte opţiuni şi forme de democraţie le-au dispreţuit şi - vreau să subliniez asta - pe buze, respinse cu aroganţă. Acest mod s-a dezvoltat cu mult timp în urmă, încă din epoca colonială: toţi sunt consideraţi oameni de clasa a doua şi ei înşişi sunt excepţionali. Şi aşa continuă de secole până în zilele noastre.

Dar astăzi majoritatea absolută a comunităţii mondiale cere democraţie în afacerile internaţionale şi nu acceptă nicio formă de dictat autoritar din partea ţărilor individuale sau a grupurilor de state. Ce este aceasta dacă nu aplicarea directă a principiilor democraţiei la nivelul relaţiilor internaţionale?

Şi care este poziţia „civilizaţilor” - între ghilimele - Occidentului? Dacă eşti democrat, atunci s-ar părea că ar trebui să saluti o astfel de dorinţă naturală de libertate a miliarde de oameni - dar nu! Occidentul o numeşte o subversie a ordinii bazate pe reguli liberale, lansează războaie economice şi comerciale, sancţiuni, boicoturi, revoluţii de culoare, pregăteşte şi conduce tot felul de lovituri de stat.

Unul dintre ei a dus la consecinţe tragice în Ucraina în 2014 - au susţinut-o, chiar au spus câţi bani au cheltuit pentru această lovitură de stat. În general, sunt pur şi simplu uluiţi, nu se sfiesc de nimic. Au luat-o pe Soleimani şi au ucis un general iranian. Era posibil să-l tratezi pe Soleimani aşa cum vrei, dar acesta este un oficial al altui stat! Au ucis pe teritoriul unei ţări terţe şi au spus: da, am ucis. Ce este in general? Unde locuim?

Din obişnuinţă, Washingtonul continuă să numească actuala ordine mondială liberală americană, dar de fapt, în fiecare zi această notorie „ordine” înmulţeşte haosul şi, aş putea adăuga, devine din ce în ce mai intolerantă chiar şi faţă de ţările occidentale, faţă de încercările lor de a arată orice independenţă. Totul este suprimat chiar pe viţă de vie, iar ei impun mai multe sancţiuni împotriva propriilor aliaţi - fără nicio ezitare! Şi sunt de acord cu totul, coborând capul în jos.

De exemplu, propunerile din iulie ale parlamentarilor maghiari de a consolida angajamentul faţă de valorile şi cultura creştină europeană în tratatul UE nu au fost percepute nici măcar ca o fronda, ci ca un sabotaj ostil direct. Ce este asta? Ce înseamnă? Da, unora le place, altora nu.

Timp de o mie de ani, noi, în Rusia, am dezvoltat o cultură unică de interacţiune între toate religiile lumii. Nu este nevoie să anulaţi nimic: nici valori creştine, nici valori islamice, nici evreieşti. Avem alte religii mondiale. Trebuie doar să fim respectuoşi unul faţă de celălalt. Într-o serie de regiuni ale ţării – ştiu asta de la sine – oamenii merg împreună, sărbătoresc sărbătorile creştine, islamice, budiste şi evreieşti şi o fac cu plăcere, felicitându-se şi bucurându-se unul pentru celălalt.

Dar nu aici. De ce nu? Măcar ar discuta. Minunat!

Toate acestea, fără exagerare, nu sunt nici măcar o criză sistemică, ci o criză doctrinară a modelului neoliberal al ordinii mondiale americane. Nu au idei de creaţie şi dezvoltare pozitivă, pur şi simplu nu au nimic de oferit lumii, decât pentru a-şi menţine dominaţia.

Sunt convins că democraţia reală într-o lume multipolară presupune în primul rând posibilitatea oricărei naţiuni – vreau să subliniez asta – pentru orice societate, orice civilizaţie, să-şi aleagă propriul drum, propriul sistem socio-politic. Dacă Statele Unite şi ţările UE au un astfel de drept, atunci ţările din Asia, statele islamice, monarhiile din Golful Persic şi statele de pe alte continente au cu siguranţă un astfel de drept. Desigur, şi ţara noastră, Rusia, o are şi nimeni nu va putea niciodată să dicteze poporului nostru ce fel de societate şi pe ce principii ar trebui să construim.

O ameninţare directă la adresa monopolului politic, economic, ideologic al Occidentului este că în lume pot apărea modele sociale alternative – mai eficiente, vreau să subliniez asta, mai eficiente astăzi, strălucitoare, atractive decât cele existente. Dar astfel de modele se vor dezvolta cu siguranţă - acest lucru este inevitabil. Apropo, politologii americani, experţii, scriu direct despre asta. Adevărat, guvernul lor nu ascultă încă prea mult, deşi nu pot să nu vadă aceste idei care sunt exprimate pe paginile revistelor de ştiinţe politice şi în discuţii.

Dezvoltarea ar trebui să se desfăşoare tocmai în dialogul civilizaţiilor, bazat pe valori spirituale şi morale. Da, diferite civilizaţii au o înţelegere diferită a unei persoane, a naturii sale - adesea este diferită doar la suprafaţă, dar toată lumea recunoaşte cea mai înaltă demnitate şi esenţa spirituală a unei persoane. Şi este extrem de important să avem o bază comună, comună, pe care cu siguranţă să ne putem construi şi trebuie să ne construim viitorul.

Ce vreau să subliniez aici? Valorile tradiţionale nu sunt un set fix de postulate la care toată lumea trebuie să le respecte. Desigur că nu. Diferenţa lor faţă de aşa-numitele valori neoliberale este că, în fiecare caz, sunt unice, deoarece urmează tradiţia unei anumite societăţi, cultura şi experienţa istorică a acesteia. Prin urmare, valorile tradiţionale nu pot fi impuse nimănui - ele trebuie pur şi simplu respectate, tratate cu atenţie cu ceea ce fiecare naţiune a ales de secole.

Aceasta este înţelegerea noastră a valorilor tradiţionale, iar această abordare este împărtăşită şi acceptată de majoritatea umanităţii. Acest lucru este firesc, pentru că societăţile tradiţionale din Orient, America Latină, Africa, Eurasia formează baza civilizaţiei mondiale.

Respectul pentru particularităţile popoarelor şi civilizaţiilor este în interesul tuturor. De fapt, acest lucru este şi în interesul aşa-zisului Occident. Pierzându-şi dominaţia, devine rapid o minoritate pe scena mondială. Şi, desigur, dreptul acestei minorităţi occidentale la propria identitate culturală, desigur, vreau să subliniez acest lucru, trebuie asigurat, trebuie tratat, desigur, cu respect, dar, subliniez, pe picior de egalitate. cu drepturile tuturor celorlalţi.

Dacă elitele occidentale cred că pot injecta în mintea poporului lor, în societăţile lor, tendinţe ciudate, după părerea mea, cum ar fi zeci de genuri şi parade ale mândriei gay, atunci aşa să fie. Lasă-i să facă ce vor! Dar ceea ce cu siguranţă nu au dreptul să facă este să ceară altora să urmeze în aceeaşi direcţie.

Vedem că procese demografice, politice şi sociale complexe au loc în ţările occidentale. Desigur, aceasta este treaba lor internă. Rusia nu se amestecă în aceste probleme şi nu o va face - spre deosebire de Occident, noi nu ne urcăm în curtea altcuiva. Dar sperăm că pragmatismul va predomina şi dialogul Rusiei cu Occidentul autentic, tradiţional, precum şi cu alte centre egale de dezvoltare, va deveni o contribuţie importantă la construirea unei ordini mondiale multipolare.

Voi adăuga că multipolaritatea este o şansă reală şi, de fapt, singura pentru aceeaşi Europă de a-şi restabili subiectivitatea politică şi economică. Sincer să fiu, înţelegem cu toţii şi vorbesc despre asta direct în aceeaşi Europă: astăzi această personalitate juridică a Europei - cum să spunem blând, ca să nu jignească pe nimeni - este foarte limitată.

Lumea este în mod inerent diversă, iar încercările Occidentului de a-i conduce pe toţi sub un singur şablon sunt condamnate în mod obiectiv, nimic nu va ieşi din asta.

Dorinţa arogantă de conducere mondială, şi de fapt, de dictatură sau de păstrare a conducerii prin dictare, de fapt, se transformă într-o scădere a autorităţii internaţionale a liderilor lumii occidentale, inclusiv a Statelor Unite, şi o creştere a neîncrederea în capacitatea lor de a negocia în ansamblu. Azi spun una - mâine alta, semnează acte - mâine le refuză, fac ce vor. Nu există deloc stabilitate. Este complet de neînţeles cum sunt semnate documentele, despre ce au vorbit, la ce se poate spera.

Dacă mai devreme doar câteva ţări îşi permiteau să se certe cu aceeaşi America şi părea aproape o senzaţie, acum este deja obişnuit când diverse state îi refuză Washingtonului cererile sale nefondate, în ciuda faptului că încă încearcă să facă presiune asupra tuturor. . O politică eronată este absolut, pur şi simplu nicăieri. Ei bine, să fie şi alegerea lor.

Sunt convins că popoarele lumii nu vor închide ochii la politica de constrângere, care s-a discreditat, şi de fiecare dată Occidentul va trebui să plătească şi să plătească din ce în ce mai mult pentru că a încercat să-şi menţină hegemonia. În locul acestor elite din Occident, m-aş gândi serios la o astfel de perspectivă, aşa cum se gândesc la ea unii politologi şi politicieni din Statele Unite, aşa cum am spus deja.

În condiţiile actuale de conflict dur, voi spune câteva lucruri direct. Rusia, fiind o civilizaţie independentă, originală, nu s-a considerat niciodată şi nu se consideră un duşman al Occidentului. Americanofobie, anglofobie, francofobie, germanofobie - acestea sunt aceleaşi forme de rasism ca rusofobia şi antisemitismul - totuşi, ca orice manifestare de xenofobie.

Trebuie doar să înţelegeţi clar că există, aşa cum am spus mai devreme, două Vest - cel puţin două, şi poate mai multe, dar cel puţin două: Vestul valorilor tradiţionale, în primul rând creştine, al libertăţii, al patriotismului, al celei mai bogate culturi, acum. De asemenea, valorile islamice - o parte semnificativă a populaţiei multor ţări occidentale mărturiseşte islamul. Acest Occident este aproape de noi în anumite privinţe, avem multe în comun, chiar rădăcini străvechi. Dar există un alt Occident - agresiv, cosmopolit, neo-colonial, care acţionează ca un instrument al elitelor neoliberale. Tocmai cu dictatele acestui Occident Rusia, desigur, nu va suporta niciodată.

În 2000, după ce am fost ales Preşedinte, cu ce m-am confruntat, îmi voi aminti mereu asta - amintiţi-vă ce preţ am plătit pentru distrugerea cuibului terorist din Caucazul de Nord, pe care Occidentul l-a susţinut atunci practic deschis. Toţi adulţii de aici, cei mai mulţi dintre voi prezenţi în această sală, înţelegeţi despre ce vorbesc. Ştim că aşa a fost în practică: sprijin financiar, politic, informaţional. Cu toţii am experimentat-o.

Mai mult decât atât, [Occidentul] nu numai că a sprijinit activ teroriştii de pe teritoriul Rusiei, dar a alimentat şi această ameninţare în multe feluri. Noi stim asta. Cu toate acestea, după stabilizarea situaţiei, când principalele bande de terorişti au fost înfrânte, datorită şi curajului poporului cecen, am decis să nu ne uităm înapoi, să nu ne prefacem că suntem jigniţi, să mergem înainte, să construim relaţii chiar şi cu cei care au lucrat efectiv împotriva noastră, stabilim şi dezvoltăm relaţii cu toţi cei care doresc asta, pe baza beneficiului reciproc şi a respectului unul faţă de celălalt.

Am crezut că este în interesul general. Rusia, slavă Domnului, a supravieţuit tuturor dificultăţilor din acea vreme, a rezistat, s-a întărit, a făcut faţă terorismului intern şi extern, economia a supravieţuit, a început să se dezvolte şi capacitatea sa de apărare a început să crească. Am încercat să construim relaţii cu ţările conducătoare ale Occidentului şi cu NATO. Mesajul a fost acelaşi: să nu mai fim duşmani, să trăim împreună, să avem un dialog, să construim încredere şi, prin urmare, pace. Am fost absolut sinceri, vreau să subliniez acest lucru, am înţeles clar complexitatea unei astfel de apropieri, dar am mers pe ea.

Şi ce am primit în schimb? Pe scurt, am primit un „nu” în toate domeniile principale de posibilă cooperare. Am primit o presiune din ce în ce mai mare asupra noastră şi crearea unor focare de tensiune la graniţele noastre. Şi care este scopul, dacă pot să întreb, această presiune? Deci ce? Este atât de uşor de antrenat, nu-i aşa? Desigur că nu. Scopul este de a face Rusia mai vulnerabilă. Scopul este de a transforma Rusia într-un instrument pentru atingerea propriilor obiective geopolitice.

Strict vorbind, aceasta este o regulă universală: ei încearcă să transforme pe toată lumea într-un instrument pentru a folosi aceste instrumente în propriile scopuri. Iar cei care nu se supun acestei presiuni, nu vor să fie un astfel de instrument - li se impun sancţiuni, li se fac tot felul de restricţii economice şi în legătură cu ele se pregătesc lovituri de stat sau, acolo unde este cazul. posibil de realizat, realizat etc. Şi până la urmă, dacă nu se poate face nimic, există un singur scop - distrugerea, îndepărtarea ei de pe harta politică. Dar nu a funcţionat şi nu va putea niciodată să implementeze şi să implementeze un astfel de scenariu în legătură cu Rusia.

Ce altceva ai vrea să adaugi? Rusia nu contestă elitele Occidentului - Rusia pur şi simplu îşi apără dreptul de a exista şi de a se dezvolta liber. În acelaşi timp, noi înşine nu vom deveni un fel de nou hegemon. Rusia nu propune să înlocuiască unipolaritatea cu bipolaritatea, tripolaritatea şi aşa mai departe, dominaţia Vestului cu dominaţia Estului, Nordului sau Sudului. Acest lucru ar duce inevitabil la un nou impas.

Şi vreau să citez aici cuvintele marelui filozof rus Nikolai Yakovlevich Danilevsky, care credea că progresul nu constă în a merge toată lumea în aceeaşi direcţie, deoarece unii dintre adversarii noştri ne împing - în acest caz, progresul se va opri în curând, spune Danilevsky, - ci este de a „produce întregul domeniu, care este domeniul activităţii istorice a omenirii, în toate direcţiile”. Şi adaugă că nicio civilizaţie nu poate fi mândră că reprezintă cel mai înalt punct de dezvoltare.

Sunt convins că dictatura nu poate fi contracarată decât prin libertatea de dezvoltare a ţărilor şi popoarelor, degradarea individului - dragostea pentru o persoană ca creator, simplificarea primitivă şi interdicţiile - complexitatea înfloritoare a culturilor şi tradiţiilor.

Sensul momentului istoric de astăzi constă tocmai în faptul că toate civilizaţiile, statele şi asociaţiile lor de integrare deschid cu adevărat oportunităţi pentru calea lor proprie, democratică, originală de dezvoltare. Şi mai presus de toate, credem că noua ordine mondială ar trebui să se bazeze pe lege şi drept, să fie liberă, originală şi corectă.

Astfel, economia şi comerţul mondial ar trebui să devină mai echitabile şi mai deschise. Rusia consideră inevitabilă formarea de noi platforme financiare internaţionale, inclusiv în scopul reglementărilor internaţionale. Astfel de platforme ar trebui să fie în afara jurisdicţiilor naţionale, să fie sigure, depolitizate, automatizate şi să nu depindă de un singur centru de control. Este posibil sau nu să faci asta? Desigur ca da. Va necesita mult efort, unificarea eforturilor multor ţări, dar se poate.

Acest lucru va exclude posibilitatea unui abuz în noua infrastructură financiară globală şi va face posibilă gestionarea eficientă, profitabilă şi sigură a tranzacţiilor internaţionale fără dolar şi alte aşa-numite monede de rezervă. Mai mult, folosind dolarul ca armă, Statele Unite şi Occidentul în ansamblu au discreditat instituţia rezervelor financiare internaţionale. În primul rând, le-a devalorizat din cauza inflaţiei din dolar şi zona euro, iar apoi complet - tsap-scratch - ne-a buzunat rezervele de aur şi de schimb valutar.

Tranziţia către decontări în monede naţionale va câştiga avânt în mod activ - inevitabil. Aceasta, desigur, depinde de starea emitenţilor acestor valute, de starea economiilor lor, dar acestea se vor întări, iar astfel de calcule, desigur, vor începe treptat să domine. Aceasta este logica politicii economice şi financiare suverane a lumii multipolare.

Mai departe. Astăzi, noile centre de dezvoltare mondiale au deja tehnologii unice şi dezvoltări ştiinţifice în diverse domenii şi pot concura cu succes cu companiile transnaţionale occidentale în multe domenii.

Evident, avem un interes comun, destul de pragmatic, pentru un schimb ştiinţific şi tehnologic onest şi deschis. Împreună, toată lumea câştigă mai mult decât individual. Majoritatea ar trebui să beneficieze, nu corporaţiile superbogate individuale.

Cum merg lucrurile astăzi? Dacă Occidentul vinde medicamente sau seminţe de culturi alimentare în alte ţări, atunci ordonă uciderea produselor farmaceutice naţionale şi selecţia, de fapt, în practică totul se reduce la asta; furnizează maşini-unelte şi echipamente - distruge ingineria mecanică locală. Eu, pe când încă eram prim-ministru, am înţeles acest lucru: de îndată ce piaţa este deschisă pentru un anumit grup de produse, asta este, producătorul local „se întinde” şi este aproape imposibil să ridici capul. Aşa se construiesc relaţiile. Astfel, are loc captarea pieţelor şi resurselor, ţările sunt lipsite de potenţialul lor tehnologic şi ştiinţific. Acesta nu este progres, ci înrobire, reducerea economiilor la un nivel primitiv.

Dezvoltarea tehnologică nu ar trebui să crească inegalitatea globală, ci să o reducă. Acesta este modul în care Rusia îşi implementează în mod tradiţional politica tehnologică externă. De exemplu, construind centrale nucleare în alte ţări, creăm simultan centre de competenţă acolo, pregătim personal naţional – creăm o industrie, nu construim doar o întreprindere, ci creăm o întreagă industrie. În esenţă, oferim altor ţări oportunitatea de a face o descoperire reală în dezvoltarea lor ştiinţifică şi tehnologică, de a reduce inegalitatea şi de a aduce sectorul lor energetic la un nou nivel de eficienţă şi de mediu.

Permiteţi-mi să subliniez din nou: suveranitatea, dezvoltarea originară nu înseamnă în niciun caz izolare, autarhie, ci, dimpotrivă, presupun o cooperare activă, reciproc avantajoasă, pe principii corecte şi egale.

Dacă globalizarea liberală este depersonalizare, impunerea modelului occidental asupra întregii lumi, atunci integrarea, dimpotrivă, este dezvăluirea potenţialului fiecărei civilizaţii în interesul întregului, de dragul câştigului comun. Dacă globalismul este un dictat şi la asta se rezumă totul în cele din urmă, atunci integrarea este dezvoltarea comună a strategiilor comune care sunt benefice pentru toată lumea.

În acest sens, Rusia consideră importantă lansarea mai activă a mecanismelor de creare a unor spaţii mari construite pe interacţiunea ţărilor vecine, a căror economie, sistem social, bază de resurse şi infrastructură se completează reciproc. Astfel de spaţii mari, de fapt, stau la baza unei ordini mondiale multipolare - baza economică. Din dialogul lor se naşte adevărata unitate a umanităţii, mult mai complexă, originală şi multidimensională decât în ​​ideile simplificate ale unor ideologi occidentali.

Unitatea omenirii nu este construită pe comanda „fă ca mine”, „fii ca noi”. Se formează ţinând cont şi pe baza opiniilor tuturor, cu o atitudine atentă faţă de identitatea fiecărei societăţi şi popor. Pe acest principiu se poate dezvolta cooperarea pe termen lung într-o lume multipolară.

În acest sens, ar putea fi demn de luat în considerare că structura Naţiunilor Unite, inclusiv a Consiliului de Securitate al acestuia, reflectă tocmai diversitatea regiunilor lumii într-o mai mare măsură. La urma urmei, mult mai mult va depinde de Asia, Africa, America Latină în lumea de mâine decât se crede în mod obişnuit astăzi, iar o astfel de creştere a influenţei lor este cu siguranţă pozitivă.

Permiteţi-mi să vă reamintesc că civilizaţia occidentală nu este singura nici măcar în spaţiul nostru comun eurasiatic. Mai mult, majoritatea populaţiei este concentrată tocmai în estul Eurasiei - unde au luat naştere centrele celor mai vechi civilizaţii ale omenirii.

Valoarea şi semnificaţia Eurasiei este că acest continent este un complex autosuficient, cu resurse gigantice de orice fel şi oportunităţi uriaşe. Şi cu cât ne străduim mai mult să creştem conectivitatea Eurasiei, să creăm noi modalităţi, forme de cooperare, cu atât obţinem un succes mai impresionant.

Activitatea de succes a Uniunii Economice Eurasiatice, creşterea rapidă a autorităţii şi influenţei Organizaţiei de Cooperare din Shanghai, iniţiative pe scară largă în cadrul „One Belt, One Road”, planuri de cooperare multilaterală pentru implementarea Nordului -Coridorul de transport sud şi multe alte proiecte în această parte a lumii, sunt sigur că acesta este începutul unei noi ere, o nouă etapă în dezvoltarea Eurasiei. Proiectele de integrare aici nu se contrazic, ci se completează reciproc, bineînţeles, dacă sunt realizate de ţările vecine în propriile lor interese şi nu sunt introduse de forţe externe pentru a împărţi spaţiul eurasiatic, îl transformă într-o zonă de confruntare de bloc.

O parte naturală a Marii Eurasie ar putea fi, de asemenea, vârful ei de vest - Europa. Însă mulţi dintre liderii săi sunt împiedicaţi de convingerea că europenii sunt mai buni decât alţii, că nu este potrivit ca ei să participe la unele activităţi pe picior de egalitate cu ceilalţi. În spatele unei astfel de aroganţe, ei cumva nu observă că ei înşişi au devenit deja periferia altcuiva, s-au transformat în esenţă în vasali - adesea fără drept de vot.

Dragi colegi!

Prăbuşirea Uniunii Sovietice a distrus şi echilibrul forţelor geopolitice. Occidentul s-a simţit învingător şi a proclamat o ordine mondială unipolară în care doar voinţa sa, cultura, interesele sale aveau dreptul să existe.

Acum această perioadă istorică de dominaţie nedivizată a Occidentului în afacerile mondiale se apropie de sfârşit, lumea unipolară devine un lucru al trecutului. Ne aflăm la o piatră de hotar istorică, înaintea a ceea ce este probabil cel mai periculos, imprevizibil şi, în acelaşi timp, important deceniu de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Occidentul nu este capabil să gestioneze de unul singur umanitatea, dar încearcă cu disperare să o facă, iar majoritatea popoarelor lumii nu mai vor să suporte asta. Aceasta este principala contradicţie a noii ere. Pentru a folosi cuvintele unui clasic, situaţia este într-o anumită măsură revoluţionară: clasele superioare nu pot, iar clasele inferioare nu vor să trăiască aşa deja, să folosească cuvintele unui clasic.

Această stare de lucruri este plină de conflicte globale sau de un întreg lanţ de conflicte, ceea ce reprezintă o ameninţare la adresa umanităţii, inclusiv a Occidentului însuşi. Rezolvaţi constructiv, constructiv această contradicţie - aceasta este principala sarcină istorică de astăzi.

Schimbarea reperelor este un proces dureros, dar natural şi inevitabil. Ordinea mondială viitoare se formează în faţa ochilor noştri. Şi în această ordine mondială, trebuie să ascultăm pe toţi, să luăm în considerare fiecare punct de vedere, fiecare popor, societate, cultură, fiecare sistem de viziuni asupra lumii, idei şi credinţe religioase, fără a impune nimănui un singur adevăr şi numai pe această bază. , înţelegând responsabilitatea noastră faţă de soartă - soarta popoarelor, a planetei, pentru a construi o simfonie a civilizaţiei umane.

Pe aceasta aş dori să închei cu cuvinte de recunoştinţă pentru răbdarea de care aţi dat dovadă ascultând mesajul meu.

Mulţumesc foarte mult.

Principalele idei din discursul lui Putin

Despre ordinea mondială

Urmează cel mai important deceniu de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Contradicţia noii ere este aceea că „de sus nu poate, dar de jos nu vrea”.
Perioada de dominaţie nedivizată a Occidentului se apropie de sfârşit. Ne aşteaptă vremuri imprevizibile.
Lumea este martoră la degradarea instituţiilor mondiale, la erodarea principiului securităţii colective, la înlocuirea dreptului internaţional cu „reguli”. „Regulile” în sine nu sunt formulate şi se rezumă la un singur lucru – „astfel încât autorităţile globale să poată trăi fără reguli şi să scape cu totul”.
Rusia nu provoacă elitele Occidentului, nu vom deveni un hegemon.
Schimbările tectonice în ordinea mondială, cărora nu toată lumea le-a acordat atenţie, este un proces natural, pe măsură ce se nasc noi centre de putere. Mai ales în Asia, Africa, care este încă săracă, are un potenţial enorm.

Despre NWO şi Ucraina

Rusia a fost determinată să înceapă operaţiunea specială de refuzul public al Ucrainei de a respecta acordurile de la Minsk şi extinderea NATO.
Planul NWO este să-i ajute pe Donbass.
Pierderile trupelor ucrainene din ultimii ani ating aproape întotdeauna raportul de 1 la 7 sau 1 la 8.
Practic, ruşii şi ucrainenii sunt un singur popor care a ajuns în state diferite după prăbuşirea URSS. Ceea ce se întâmplă între Rusia şi Ucraina este „parţial” un război civil.
Doar Rusia ar putea fi singurul garant al statului, suveranităţii şi integrităţii teritoriale ucrainene. Cu toate acestea, dacă o parte a etnului ucrainean se consideră un popor separat, „acest lucru poate fi tratat doar cu respect”.
Nu are sens ca Rusia să lanseze un atac nuclear asupra Ucrainei. Rusia are o doctrină militară care spune în ce cazuri ţara poate folosi arme nucleare.
Rusia nu a spus niciodată nimic despre posibila utilizare a armelor nucleare, ci a făcut doar aluzie la declaraţiile liderilor occidentali.
Ministrul Apărării, Serghei Şoigu , i-a chemat pe colegii din alte ţări pe 23 şi 26 octombrie despre o „bombă murdară” în numele preşedintelui. Pentru a crea o astfel de bombă, Ucraina ar putea încărca combustibil nuclear transformat în Tochka-U.
Într-o zi, Rusia va fi inevitabil prinsă de arme hipersonice, dar până acum nu au ajuns din urmă.

Despre lume şi economiile ruseşti

Economia mondială şi comerţul trebuie să devină mai libere. Decontările în monedele naţionale vor fi consolidate şi vor deveni treptat dominante. Noul model economic şi sistem financiar trebuie să răspundă intereselor majorităţii, şi nu doar „miliardului de aur”.
Nu este nevoie de naţionalizare în Rusia.
Occidentul nu a reuşit să doboare economia rusă, a devenit mai flexibil şi mai adaptabil, iar afacerile au devenit mai mature.
Modul de anulare a inspecţiilor programate în afaceri va fi extins până în 2023.
Inflaţia în Rusia la sfârşitul anului va fi de aproximativ 12%, în primul trimestru al anului 2023 - aproximativ 5%.
Şomajul în Rusia este de 3,8% mai mic decât înainte de pandemie.
Scăderea PIB la sfârşitul anului va fi de 2,8-2,9%, dar construcţiile, complexul agroindustrial şi o serie de alte zone sunt în creştere.

Despre mersul pe G20

Poate o să merg şi eu, dar deocamdată mă voi gândi la asta.
Rusia va fi cu siguranţă reprezentată la eveniment.

Cu privire la furnizarea de gaze şi îngrăşăminte

Rusia este gata să furnizeze gaze şi petrol Europei, „dacă ei nu vor, nu-l vom face”.
Rusia va permite companiilor din ţările prietene să participe la proiecte de extracţie a hidrocarburilor din Federaţia Rusă, „cine vrea, să intre”.
După explozia de la Nord Stream, o conductă mai rămâne în funcţiune, poate pompa 27,5 miliarde de metri cubi. m.
Rusia va trimite ţărilor africane o listă cu porturile în care îngrăşămintele ruseşti cu un volum de 300.000 de tone au „închis”, pe care este gata să le ofere gratuit.

Despre venitul ruşilor şi al europenilor

Luptă pentru salarii mai mari. Nu crede că Rusia este duşmanul sau adversarul tău. Rusia este prietena ta. Apelul la lupta pentru salarii mai mari se aplică şi cetăţenilor Rusiei.
Veniturile nominale ale locuitorilor Rusiei sunt în creştere, dar cele reale scad uşor, această problemă poate şi trebuie rezolvată.

Despre transferul capitalului

Nu este nevoie să mutaţi capitala în centrul Rusiei: mental, centrul ţării este asociat cu Moscova, Sobyanin a făcut multe pentru a-i face pe rezidenţii şi oaspeţii capitalei să se simtă confortabil.
Problema centralizării excesive a tuturor structurilor federale există la Moscova. Sunt un susţinător al descentralizării acestor puteri şi competenţe ale capitalelor centrale. Şi autorităţile centrale ar putea fi dispersate în toată Rusia.

Relaţiile cu liderii mondiali

(Preşedintele turc Recep Tayyip. -  Erdogan nu îşi permite niciodată să stea pe gât şi să se lase ghidat de interesele altora. Cel mai important lucru în relaţiile noastre este fiabilitatea şi stabilitatea.
Când există convorbiri telefonice, plecăm întotdeauna de la faptul că aceasta nu ţine de publicitate. În caz contrar, ambele părţi trebuie să fie de acord. Acum, când vorbesc cu (Preşedintele francez Emmanuel  ) Macron, presupun că cineva mă ascultă.
Rusia susţine ideea încheierii unui tratat de pace între Armenia şi Azerbaidjan, dar nu va impune nimic lui Erevan.
Prim-ministrul indian Narendra Modi duce o politică externă independentă în interesul poporului său, în ciuda presiunii, mergând în direcţia corectă ca un spărgător de gheaţă.
Rusia tratează China şi poporul chinez ca pe un prieten apropiat, cu mare respect pentru cultură şi tradiţii. Îl consider (liderul chinez Xi Jinping  ) prietenul meu.
(Prinţul moştenitor al Arabiei Saudite Mohammed  ) Ben Salman este un bărbat tânăr, hotărât, cu caracter. Acesta este un fapt evident. Nu trebuie să fie nepoliticos.
Rusia are relaţii bune cu statele africane, inclusiv cu Africa de Sud. Cunoaştem posibilităţile şi avem încredere în viitorul continentului african.