Jihadiştii radicali se consideră victime. Experţi: "Construiesc o viziune paranoică a lumii, în care au dreptul să fie nedrepţi şi cruzi, să ucidă necunoscuţi"

Într-o încercare de a-i înţelege, sociologul Farhad Khosrokhavar, director în cadrul Şcolii de Înalte Studii în Ştiinţe Sociale (EHESS), şi psihiatrul şi criminologul Roland Coutanceau au intervievat - în închisoare sau în libertate - islamişti radicali care, în pofida faptului că nu au trecut cu toţii la fapte, promovează jihadismul şi aderă la idealurile violente ale grupării Statul Islamic (SI).

"În discuţiile mele cu ei, în închisoare sau în cartiere de periferie, îmi spun «Suntem trataţi ca nişte insecte, cum îi tratează armata israeliană pe palestinieni. Din cauza accentului nostru, modului nostru de a fi, comportamentului nostru»", afirmă Khosrokhavar. "Ei resimt acest lucru ca pe o nedreptate totală, care le acaparează cea mai profundă parte a fiinţei. Au sentimentul unei nimicnicii de nedepăşit", adaugă el.

"Ei construiesc o viziune paranoică a lumii şi a lor înşile: sunt victimă. Deci, în măsură în care mi se neagă umanitatea, am dreptul să fiu profund nedrept şi crud, să ucid necunoscuţi", adaugă Khosrokhavar.

"În subiectivitatea lor, ei prezintă o formă aproape clinică de personalitate paranoică", declară pentru AFP doctorul Coutanceau, preşedintele Ligii franceze pentru Sănătate Mentală, care a expertizat, la solicitarea justiţiei, numeroşi acuzaţi.

"Dezumanizarea inamicului"

Potrivit doctorului Coutanceau, "geniul manipulatorilor din cadrul Daech", constă în faptul "de a-i convinge să ia armele şi să tragă în civili aşezaţi pe terasele unor cafenele sau adunaţi într-o sală de concert - în legitimă apărare. Pentru noi este o monstruozitate. Pentru ei aceasta este o cauză nobilă".

Ei sunt convinşi, astfel, să se apere sau să răzbune membrii unei comunităţi musulmane agresate - şi idealizate -, pe care de fapt nu o cunosc: palestinieni, civili sirieni sau irakieni ucişi în bombardamente occidentale, musulmani din Caşmirul indian în conflict cu armata indiană. "Tu îmi ucizii fraţii, eu te omor", i-a spus Mohamed Merah unui militar francez înainte să-l împuşte mortal.

Martori ai masacrului de la Bataclan au povestit despre calmul absolut al atacatorilor, care uneori zâmbeau, în timp ce goleau încărcătoarele puştilor de tip Kalaşnikov, în ţipetele victimelor. Analize sangvine au arătat că nu erau drogaţi, că erau deplin conştienţi de ceea ce făceau.

Pentru a ucide în acest fel civili necunoscuţi, înainte de a-şi detona centura de explozivi, este necesară, mai întâi, o dezumanizare a victimelor, explică psihiatrul. "De aceea ne spun câini, necredincioşi. Neantizarea umanităţii inamicilor le permite să-i ucidă fără regrete şi remuşcări, aşa cum au făcut-o la Bataclan", declară el.

Această violenţă împinsă la extrem permite, de asemenea, "inversarea vectorului nimicniciei", adaugă Khosrokhavar.