Născut la 16 aprilie 1922 în provincia Anvers (nord), Leo Tindemans era membru al Partidului Creştin-Democrat Flamand (CD&V) şi a fost în mai multe rânduri ministru şi deputat.
După ce a devenit premier al Belgiei, acest federalist convins a fost însărcinat în 1974, cu ocazia summitului european de la Paris, să definească o concepţie de ansamblu a construcţiei europene în scopul relansării ei.
Raportul său, publicat în decembrie 1975, preconiza consolidarea instituţiilor europene, respectiv a Comisiei şi a Parlamentului, şi instituirea unei uniuni economice şi monetare.
El a fost în 1976 laureat al Premiului Charlemagne, care recompensează personalităţile angajate pentru unificarea europeană.
Ales de mai multe ori europarlamentar începând din 1979 şi până la retragerea sa în 1999, cu excepţia perioadei 1981-1989, când a fost ministru de externe al Belgiei, el a fost preşedinte al Partidului Popular European (PPE, dreapta) între 1976 şi 1985.