Memorial la Boston: Omagiu pentru victime şi consiliere psihologică pentru americani - FOTO

"Am început marţea trecută cu trei steaguri americane, după care oamenii au tot adus flori, jucării din pluş, tot felul de lucruri", declară Kevin Brown, un bătrân care poartă o şapcă şi care s-a oferit voluntar să primească obiecte aduse la colţul străzii Berkeley cu Boylston, un omagiu adus victimelor.

"O femeie şi-a lăsat în această (luni) dimineaţa încălţămintea pentru alergare şi a plecat desculţă", adaugă el, imediat după un moment de reculegere, luni după-amiaza, marcând şapte zile de la dramă.

Între jerbe de flori, rugăciuni, cuvinte de încurajare sau steaguri americane, trei cruci albe au fost ridicate în memoria victimelor atentatului.

"Bărbatul care le-a adus a venit cu maşina din Colorado (sud-vest)", povesteşte Kevin Brown. "Toată această solidaritate din cele patru colţuri ale lumii este tulburătoare şi ne ajută să ne refacem", continuă el.

"Memorialele au partea lor în vindecarea colectivă", declară Sharon Friedman, un psiholog în cadrul Crucii Roşii. "Tot felul de oameni vin aici pentru a reflecta, dat şi pentru a îşi exprima emoţia. Ei toţi creează o comunitate de vindecare", adaugă ea.

Este pentru a doua zi în care această voluntară a venit să spună un cuvânt bun sau să distribuie în mod discret fluturaşi pe care părinţii găsesc sfaturi pentru a sta de vorbă cu copiii lor.

"Nu este vorba despre efectuarea unei terapii pe trotuar, ci despre a le aminti oamenilor să aibă grijă de sănătatea lor, să se hrănească şi să hidrateze, să nu le fie teamă să meargă la un specialist în cazul în care tristeţea este prea mare, în două-trei săptămâni", spune Friedman.

- Terapie prin mângâiere

Tom Davies a venit cu câinele său, un golden retriever special dresat pentru a oferi un ajutor persoanelor spitalizate în urma unui traumatism. De asemenea voluntar, el este membru al asociaţiei "Therapy dogs international", din care fac parte peste 600 de câini din întreaga ţară.

Turişti, dar şi locuitori ai oraşului se apropie de animalul cu blana mătăsoasă, îl mângâie şi zâmbesc. "Acest câine le permite acestor oameni să se destindă, să elibereze tensiunea acumulată. Uneori, unii plâng, iar acest lucru face şi el parte din procesul de eliminare a stresului", spune Davies .

Începând de marţea trecută, John Abbot, care a abandonat maratonul la kilometrul 25, s-a recules aproape zilnic la memorial, în numele uneia dintre prietenele sale, grav rănite în explozie.

Şcoala la care predă se află la colţul străzii, iar el se bucură că elevii săi pot să "vadă acest val de omagii". "Acest lucru le permite să înţeleagă că ceea ce se întâmplă nu este doar un simplu titlu de ştire".

"La suprafaţă, Bostonul este un oraş foarte rece, dar, dacă pătrunzi un pic dncolo de aparenţe, iată ce găseşti: oameni care sunt capabili să arate cu adevărat ceea ce simt. Comunitatea noastră iese întărită", adaugă el.

Pe drum, pe lângă baricadele ridicate pentru nevoia anchetei la locul atentatului, Alexis Tubens poartă un fel de conversaţie cu papagalul său alb. O tănără râde şi mângâie pasărea.

"Îmi place să văd oamenii zâmbind, de acea am venit astăzi aici", spune el, purtând o banderolă de la maraton. "Am venit aici să aduc un omagiu celor ucişi şi să îi ajut pe cei care trăiesc să zâmbească", continuă el.

"Când văd aceste trei cruci albe şi linia de sosire unde mă aflam acum o săptămână, sunt foarte recunoscător pentru că trăiesc", declară o tănără care preferă protecţia anonimatului. "Acest memorial îmi permite să îmi amintesc că aş fi putut să fiu eu", afirmă ea.