OPINIE | Lelia Munteanu: Trump crede că poate aplica Iranului reţeta Coreea de Nord

A trecut doar o săptămână de când preşedintele Donald J. Trump certa Iranul cu foc şi furie, ameninţând cu “consecinţe” de-a dreptul apocaliptice şi, ca să fie mai convingător, tweetuia cu majuscule.

Ieri, în cadrul conferinţei de presă comune cu prim ministrul italian Giuseppe Conte, a întors-o ca la Washington: e gata oricând să se vadă cu omologul său iranian, fără condiţii prealabile. “E bine pentru ţară, bine pentru ei, bine pentru noi şi bine pentru omenire. Fără pre-condiţii. Dacă [iranienii] vor să ne întâlnim, mă întâlnesc (…). Cred că ei vor ajunge, probabil, să dorească să ne întâlnim. Şi nu fac acest apel din forţă sau din slăbiciune. Cred că e necesar să se facă”.

Nu l-am zărit prin preajmă pe Secretarul de Stat Mike Pompeo la această declaraţie intempestivă, dar nu mă îndoiesc că i-a căzut faţa.

I-a luat câteva ore să şi-o îndrepte şi să ajungă la un post de televiziune (CNBC), încercând să dreagă declaraţia lui Trump. Într-un interviu cu Michelle Caruso-Cabrera, şeful diplomaţiei americane a dat-o la nuanţat, cu atât mai mult cu cât, personal şi foarte apăsat, apucase, nu cu multă vreme în urmă, să declare că o eventuală întâlnire la nivel înalt între Washington şi Tehran nu va fi posibilă înainte ca regimul “clericilor ipocriţi” să purceadă la nişte schimbări. Pompeo înşirase chiar vreo douăsprezece condiţii obligatorii, înainte cu câteva zile ca geniul stabil al şefului său să spulbere tot. A bâiguit, neconvingător şi inutil: “În cazul în care iranienii demonstrează angajamentul de a face schimbări fundamentale în modul în care îşi tratează propriii cetăţeni, în cazul în care îşi reduc comportamentul malign, pot fi de acord că e util să se intre într-un acord nuclear care previne proliferarea. Atunci a afirmat preşedintele că este pregătit să se aşeze şi să poarte un dialog cu ei”. Prefăcându-se că n-a înţeles mesajul clar al lui Donald Trump – “fără precondiţii” – fostul şef al CIA a reuşit doar să inducă opiniei publice ideea că între Preşedinte şi Secretarul său de Stat există neconcordanţe flagrante. Nu e greu de dedus că, aşa cum s-a întâmplat acum o săptămână cu ameninţările pe Twitter, nici astăzi, când pare a cerşi o întrevedere cu iranienii, liderul de la Casa Albă nu s-a consultat cu nimeni. Cel puţin nu cu cine ar fi trebuit, obligatoriu, să fie pus în temă.

Iranul nu e Coreea de Nord, chiar dacă Trump îi aplică aceeaşi, rudimentară, reţetă. Preşedintele Hassan Ruhani, direct vizat, nici nu s-a sinchisit să răspundă, cu atât mai puţin Liderul Suprem, Ayatollahul Khamenei, care îşi freacă mânile de bucurie, amintindu-i mereu preşedintelui că l-a prevenit, din 2015, de la semnarea Acordului nuclear, în legătură cu lipsa de seriozitate a “Marelui Satan”.

Teheranul l-a mandatat să răspundă ofertei preşedintelui Satelor Unite pe purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe, care a declinat invitaţia: cu actuala Administraţie, care nu prezintă garanţii de încredere, posibilitatea unui dialog este quasi-imposibilă.

E a doua oară când Iranul refuză dialogul cu America lui Trump. Prima oară s-a întâmplat anul trecut. După atacurile vehemente din campania electorală la adresa Teheranului şi după discursul furibund anti-iranian de la pupitrul ONU, Donald J. Trump i-a făcut preşedintelui Ruhani propunerea discretă pentru o întâlnire la nivel de experţi.

Refuzul a fost la fel de categoric.