Pentagon: Atacurile cibernetice pot constitui act de război

Prima strategie informatică a Pentagonului, din care se aşteaptă ca unele fragmente să devină publice luna viitoare, reprezintă o încercare de a face faţă unei lumi în care un hacker poate reprezenta o ameninţare la fel de semnificativă ca armata unei ţări ostile la adresa reactoarelor nucleare, metroului sau reţelei de conducte americane. Pentagonul intenţionează, astfel, să-i avertizeze pe potenţialii adversari asupra consecinţelor unui asemenea atac asupra Statelor Unite.

Atacuri recente asupra sistemelor Pentagonului, sabotarea programului nuclear al Iranului prin virusul informatic Stuxnet sau acţiunea care a vizat reţeaua informatică a companiei de armament Lockheed Martin au accelerat efortul Washingtonului de a dezvolta o abordare mai formalizată a atacurilor cibernetice, notează cotidianul.

În plus, acest raport va declanşa o dezbatere asupra unor probleme sensibile, neabordate de Pentagon, ca aceea dacă Statele Unite pot fi sigure cu privire la originea unui atac sau care sunt criteriile pentru a considera sabotarea unor computere destul de serioasă pentru a constitui un act de război. Aceste probleme au fost, deja, subiect de dispută în rândul militarilor.

O idee care câştigă teren la Pentagon este noţiunea de "echivalenţă". Dacă un atac cibernetic produce moartea, avarierea, distrugerea sau perturbări importante, ca cele care pot fi provocate de un atac militar tradiţional, atunci acestea pot fi considerate ca "utilizare a forţei" şi li se poate răspunde.

Raportul are 30 de pagini, în versiunea clasificată, şi 12 în cea neclasificată. Acesta conchide că legile conflictelor armate se aplică atât în spaţiul cibernetic, cât şi pe frontul tradiţional de război, afirmă trei oficiali care au avut acces la document. Strategia descrie, de asemenea, dependenţa Departamentului Apărării de tehnologia informaţiei şi argumentează pentru încheierea de parteneriate cu alte ţări şi companii militare private, pentru protejarea infrastructurii. Strategia subliniază importanţa sincronizării doctrinei SUA cu ale aliaţilor şi va stabili principii pentru noi politici de securitate.