Preşedintele PPE Wilfried Martens a murit

Anunţul a fost făcut de partidul democrat-creştin flamand CD&V şi confirmat de PPE şi Parlamentul European.

Născut la 19 aprilie 1936, el a fost premier al Belgiei între 1979 şi 1992, cu excepţia unei perioade de opt luni în 1981. El a fost preşedinte al PPE din 1990.

La conducerea unei coaliţii de social-creştini şi liberali, el a participat la evoluţia federală a Belgiei, concretizând existenţa Regiunii Valone şi Regiunii Flamande în 1980.

El anunţase marţi că a părăsit temporar funcţia de preşedinte al Partidului Popular European (PPE) din cauza unor probleme de sănătate.

Wilfried Martens, care a condus nouă guverne în perioada 1979-1992, simbolizează practic Belgia anilor '80, după ce a fost nevoit să gestioneze o instabilitate politică cronică, înfruntări între flamanzi şi francofoni, o devalorizare a francului belgian urmată de o cură de austeritate dură, drama de pe stadionul Heysel sau atacurile sângeroase comise de "criminalii din Brabant".

În toţi aceşti ani, creştin-democratul flamand, născut pe 19 aprilie 1936 într-o familie modestă de agricultori, a fost pilonul unei puteri executive în tandem cu regele Baudouin, cu care a dezvoltat o adevărată complicitate.

Un bărbat elegant, uneori sever, el avea un simţ al umorului sec, la fel ca alt creştin-democrat flamand, preşedintele Consiliului European Herman Van Rompuy.

Intransigent în apărarea intereselor lingvistice ale Flanderi în tinereţe, Wilfried Martens, odată ajuns la putere, a participat la evoluţia federală a Belgiei, într-un context de tensiuni comunitare puternice, concretizând existenţa regiunilor valonă (sud, francofonă) şi flamandă (nord, de limbă olandeză) în 1980, iar apoi a regiunii bruxelleze în 1989.

"Belgia pierde astăzi (joi) unul dintre cei mai eminenţi oameni politici ai săi şi un adevărat om de stat", a reacţionat actualul premier, socialistul francofon Elio Di Rupo. "Wilfried Martens a jucat un rol major în istoria recentă a ţării noastre. Ni-l vom aminti ca pe unul dintre părinţii fondatori ai Belgiei federale", a subliniat el.

- Europa, a doua pasiune

Împreună cu vicepremierul său liberal Jean Gol şi un tânăr ministru pentru buget pe nume Guy Verhofstadt, care devine premier în anii 2000, el a implementat la jumătatea anilor '80, recurgând la "puteri speciale" - care au permis Guvernului să scurtcircuiteze parţial Parlamentul - o politică dură de asanare a finanţelor publice, atrăgându-şi furia sindicatelor şi stângii.

În 1988, socialiştii îi vor înlocui pe liberali în cadrul ultimelor guverne conduse de Wilfried Martens, al căror om de bază devine colegul său de partid Jean-Luc Dehaene.

După ce Dehaene devine premier în 1992, Wilfried Martens are surpriza neplăcută să constate că partidul său nu i-a rezervat vreun portofoliu.

Preşedinte al Partidului Popular European (PPE) din 1990, fostul şef de Guvern se consacră integral Europei, cea de a doua pasiune a sa. Ales la Strasbourg în 1994, el va conduce timp de cinci ani grupul eurodeputaţilor conservatori.

Consolidându-şi poziţia prin intermediul unor contacte excelente cu cancelarul german Helmut Kohl şi refuzând compromisuri, belgianul va reuşi să transforme PPE în cel mai influent grup politic din forul european.

El nu ezită să îşi deschidă formaţiunea, care seamănă în principiu celor ale creştin-democraţilor şi conservatorilor, celor mai controversate figuri, ca italianul Silvio Berlusconi sau premierul ungar antieuropean Viktor Orban. Până în 2009 el va coopera, de asemenea, cu conservatorii britanici, deşi foarte îndepărtaţi de convingerile sale federaliste.

"Un european convins, el îşi va urma până la capăt angajamentul în vederea realizării idealului european. Un ideal de colaborare, cuprindere şi progres", a subliniat joi Elio Di Rupo.

Preşedintele Parlamentului European (PE) Martin Schulz a salutat "un mare om de stat al Belgiei, Europei, şi un lider excepţional în cadrul Parlamentului European".

El a revenit în două rânduri, pentru o scurtă perioadă de timp, pe scena politică belgiană, în 2008 şi 2009, când regele Albert al II-lea i-a încredinţat două misiuni de mediere cu scopul de a ajuta la ieşirea ţării din criza politică.

Wilfried Martens, spitalizat de urgenţă la sfârşitul lui august pentru probleme de coalgulare sangvină, a anunţat marţi că se retrage temporar din funcţia de preşedinte PPE, din cauza stării sănătăţii.

Căsătorit în trei rânduri, ultima dată recent, cu Miet Smet, o fostă membră a unui Guvern, Wilfried Martens are cinci copii.