Prima ţară africană care va furniza arme Ucrainei

Marocul pare să fi decis de ce parte să ia la conflictul din Ucraina. Asta după ce, în martie, s-a abţinut de la votul rezoluţiei ONU de condamnare a războiului rusesc, apoi s-a abţinut din nou în noiembrie, când a avut loc un vot pentru a cere Moscovei să plătească despăgubiri pentru agresiunea sa. Lucrurile sunt pe cale să se modifice.

Primul element se referă la sancţiuni. Marocul, cu porturile sale, este un centru comercial şi logistic din ce în ce mai important. Din acest motiv Rusia – după cum relatează Moscow Times – încercase să convingă guvernul marocan să pună la dispoziţie aeroportul din Casablanca: scopul era crearea unui terminal ad-hoc pentru gestionarea mărfurilor destinate Rusiei şi pentru achiziţii de la terţi. Dar Marocul a spus nu.

O veste mare a fost dată de ziarul francez Africa Intelligence. Potrivit unui articol publicat în urmă cu câteva zile, Maroc - în urma presiunii diplomatice americane - va deveni prima ţară africană care va procura bunuri militare pentru Ucraina. Acordul, explică Africa Intelligence, ar viza furnizarea de piese de schimb pentru tancurile T-72. „În cel mai mare secret, Washington a reuşit să convingă Rabat să livreze piese de schimb pentru vehiculele blindate T-72 la Kiev”, se arată în articol.

Ucraina a tras într-o singură zi jumătate din obuzele pe care SUA le fabrică într-o lună

Produs în epoca sovietică, T-72 este unul dintre principalele vehicule de luptă ale Forţelor Armate ucrainene; iar după începerea războiului, mai multe ţări din Europa de Est - deţinând şi arsenale sovietice - au început să trimită multe dintre ele în Ucraina. Câteva exemple: Polonia a dat 240 de T-72, Cehia a contribuit cu 40 de tancuri. O contribuţie a avut şi Slovenia, în noiembrie.

Armata marocană are câteva zeci de T-72 achiziţionate din Belarus între 1999 şi 2001. În 2015, guvernul de la Kiev, prin compania de stat Ukroboronprom, a apelat la Maroc, pentru piese de schimb pentru tancuri.

Abordarea Marocului face parte din strategia Statelor Unite şi a aliaţilor care încearcă să extindă sprijinul militar pentru Ucraina în toate modurile posibile. Acest lucru se traduce într-o căutare frenetică de arme în întreaga lume.

Dar nici măcar marea armată americană nu are provizii inepuizabile, nici o astfel de capacitate de producţie nemărginită. Exemplul Donbasului este suficient pentru a ilustra acest lucru: în această vară, ucrainenii au tras între 6.000 şi 7.000 de obuze de artilerie într-o zi (ruşii - până la 50.000), în timp ce Statele Unite reuşesc să producă doar 15.000 într-o lună întreagă. Un alt exemplu: SUA au oferit Kievului aproximativ o treime din rezervele sale de rachete antitanc Javelin şi o treime din stocurile de rachete antiaeriene Stinger.