Principalele prevederi ale noului tratat START

REDUCEREA CU 74 LA SUTĂ A NUMĂRULUI DE FOCOASE NUCLEARE deţinute de cele două ţări (comparativ cu limita stabilită prin tratatul START I din 1991) la 1.550. Această cifră corespunde unei diminuări cu 30 la sută a numărului de ogive comparativ cu Tratatul de reducere a arsenalelor nucleare strategice (SORT sau tratatul de la Moscova), semnat în 2002.

LIMITAREA LA 800 A NUMĂRULUI DE VECTORI (rachete intercontinentale, la bordul submarinelor şi al bombardierelor) în uz sau nu de fiecare dintre cele două ţări.

LIMITAREA LA 700 A NUMĂRULUI DE VECTORI în uz.

SCUTUL ANTIRACHETĂ: Potrivit Washingtonului, textul nu prevede nici o contrângere pentru efectuarea de teste, dezvoltarea sau instalarea de sisteme de apărare antirachetă de către Statele Unite, în curs sau programate. Noul tratat nu împiedică nici proiectele americane în materie de atacuri convenţionale cu rază lungă.

VERIFICAREA: Noul tratat preia elemente ale START I şi le adaptează noilor plafoane. Acesta prevede verificări la faţa locului ale instalaţiilor nucleare, schimburilor de date, cât şi a înştiinţărilor reciproce despre armamentul ofensiv şi complexele nucleare.

DURATA TRATATULUI: Tratatul are o durată de aplicare de zece ani începând de la data intrării sale în vigoare şi va putea fi reînnoit pentru o durată maximă de cinci ani. O clauză prevede ca fiecare parte să se poartă retrage.

INTRAREA ÎN VIGOARE: Tratatul va intra în vigoare după ratificarea de către Parlamentele celor două ţări. Tratatul SORT din 2002 va fi abolit în mod automat odată cu intrarea în vigoare a noului text.