Profesori, lăsaţi-i pe copii în pace! Unde se învaţă 14 ore în fiecare zi

Într-o seară de miercuri, la Seul, şase angajaţi guvernamentali s-au întâlnit la biroul în care lucrează, pentru a se pregăti pentru o misiune de patrulare nocturnă. Misiunea lor este pe cât de simplă, pe atât de surprinzătoare: să găsească elevii care studiază după ora 22.00. Şi să-i oprească.

În Coreea de Sud, s-a ajuns la această situaţie: pentru a reduce dependenţa ţării de "academiile" de meditaţii private ce funcţionează după orele de şcoală (denumite "hagwons"), autorităţile au instaurat interdicţia de a studia după o anumită oră şi au început să acorde prime cetăţenilor sud-coreeni care denunţă persoanele care o încalcă.

Cha Byoung-chul este un birocrat de la Oficiul pentru educaţie din Seul şi liderul acestei patrule. Vorbind recent despre realizările sale, el spune că în noaptea precedentă a găsit 10 adolescenţi - fete şi băieţi - pe acoperişul unei astfel de şcoli de meditaţii private, în jurul orei 23.00. "Nu aveau unde să se ascundă", spune Cha. În întuneric, el a încercat să-i liniştească pe copii, spunându-le: "Hagwon-ul încalcă legea, nu voi. Puteţi să mergeţi acasă".

Cha fumează o ţigară în parcare. La fel ca mulţi alţii care încearcă să rupă câteva secole de tradiţie, el nu se grăbeşte: "Nu plecăm la ora 22.00 fix. Vrem să le dăm un avans de 20 de minute. În acest fel, nu vor avea nicio scuză". În cele din urmă, echipa sa pleacă spre Daechi-dong, unul dintre cele mai aglomerate districte din Seul, în care se află numeroase hagwon-uri. Străzile sunt înţesate cu părinţi care îşi aşteaptă copiii să iasă de la orele de meditaţii private.

În jurul orei 23.00, patrula se îndreaptă spre o stradă mică, în urma unui pont primit de la un informator. Oficialii sud-coreeni intră într-o clădire neîngrijită şi bat la uşa unei femei care locuieşte la etajul al doilea. "Cine-i acolo?", întreabă ea cu o voce tare. "Un minut, vă rog!", adaugă cu voce slabă. Inspectorii se privesc între ei, iar Cha trimite un subordonat să blocheze liftul. "Un minut, vă rog!" nu a fost răspunsul corect, iar raidul poate să înceapă.

Desfiinţarea hagwon-urilor sud-coreene este doar o etapă dintr-o operaţiune mai largă, ce încearcă să "îmblânzească" cultura acestei ţări pentru "masochismul" educaţional. La nivel naţional şi local, politicienii schimbă sistemele de testare a elevilor şi sistemul de admitere a studenţilor în universităţi, pentru a reduce stresul elevilor şi pentru a recompensa alte calităţi, precum creativitatea.

Însă "tocitul" este puternic încastrat în Asia, unde notele maxime - şi adeseori nimic altceva - au fost mult timp lăudate şi considerate a fi esenţiale pentru succesul profesional de mai târziu. Familiile chineze au angajat preparatori privaţi încă din secolul al VII-lea. Coreea de Sud din zilele noastre a dus această competiţie la extreme. În 2010, 74% din totalul elevilor erau angajaţi în diverse forme de instruire după orele de şcoală, denumite "educaţie din umbră", cu un cost mediu de 2.600 de dolari pentru un elev în fiecare an. În Coreea de Sud există mai mulţi meditatori privaţi decât profesori în şcolile de stat, iar cei mai populari dintre ei câştigă câteva milioane de dolari pe an din meditaţii private, organizate fie online, fie de faţă cu elevii. Atunci când ministrul Educaţiei din Singapore a fost întrebat, anul trecut, despre dependenţa naţiunii de sistemul meditaţiilor private, el a găsit un singur motiv de speranţă: "Nu stăm aşa de rău precum coreenii".

La Seul, "legiuni" de studenţi care nu au intrat la universităţile de top din ţară îşi petrec tot anul următor de după liceu pregătindu-se în aceste hagwon-uri, pentru a-şi îmbunătăţi notele la examenele de admire la universitate. La prestigiosul Daesung Institute, admiterea are la bază rezultatele studenţilor la acest examen şi doar 14% dintre candidaţi sunt acceptaţi. După un an de pregătire, cu meditaţii de 14 ore pe zi, aproximativ 70% dintre elevi reuşesc să fie admişi la una din cele trei universităţi de top din Coreea de Sud.

De departe, rezultatele elevilor şi studenţilor sud-coreeni trezesc invidia tuturor. Ei îi depăşesc în mod constant pe concurenţii din aproape toate celelalte ţări la testele de citire şi de matematică. În Statele Unite ale Americii, preşedintele Barack Obama şi secretarul pentru Educaţie au vorbit cu încântare despre entuziasmul părinţilor sud-coreeni pentru educaţia copiilor lor şi au deplâns faptul că studenţii americani ocupă locuri modeste în clasamentele şi concursurile internaţionale. Fără obsesia ei pentru educaţie, Coreea de Sud nu ar fi devenit puterea economică din zilele noastre, fiind a 13-a economie din lume. Însă liderii ţării se tem că, dacă sistemul ei educaţional rigid şi ierarhic nu va permite apariţia inovaţiei, atunci creşterea economică se va opri, iar rata natalităţii va continua să scadă, deoarece familiile resimt tot mai mult presiunea sumelor de bani pe care trebuie să le plătească pentru educaţia copiilor lor.

Coreea de Sud nu este singura ţară nemulţumită de această situaţie. În întreaga Asie au apărut o serie de măsuri prin care se încearcă "americanizarea" şcolilor asiatice - în timp ce reformatorii americani vor ca şcolile americane să devină mai "asiatice". În China, universităţile au conceput noi teste de admitere pentru a-i identifica pe acei studenţi care posedă şi alte talente decât capacitatea de a învăţa pe dinafară. Oficialii din Taiwan au anunţat recent că elevii lor nu vor mai fi nevoiţi să dea acele examene extrem de stresante pentru a intra la liceu. Coreea de Sud, considerată apogeul educaţiei extreme, dacă va reuşi să îşi ducă reforma educaţională la capăt, ar putea deveni un model pentru celelalte societăţi asiatice.

Problema nu este că elevii sud-coreeni nu învaţă suficient la şcoală, ci că nu învaţă în mod inteligent. Atunci când jurnalista Amanda Ripley - autoarea articolului publicat pe site-ul time.com sub titlul "Teacher, Leave Those Kids Alone" (o parafrază după titlul celebrei piese a trupei Pink Floyd) - a vizitat câteva şcoli, ea a văzut câteva clase în care o treime dintre elevi dormeau în timp ce profesorul continua să le dicteze, aparent fără a fi deranjat de acest lucru. Magazine cu cadouri vând perne speciale care se pun pe antebraţ, pentru a face somnul mai confortabil în băncile şcolare. În acest fel, s-a împământenit credinţa că poţi să dormi în clasă şi să stai treaz până târziu pentru a învăţa. Prin comparaţie, experţii au în vedere exemplul Finlandei, singura ţară europeană ai cărei elevi şi studenţi obţin în mod constant rezultate comparabile cu cele reuşite de sud-coreeni la testele pentru elevii de 15 ani coordonate de Organisation for Economic Cooperation and Development. În Finlanda, cheltuielile pentru învăţământul public şi privat, combinate, pentru un elev, reprezintă o sumă mai mică decât cea pentru un elev din Coreea de Sud şi doar 13% dintre elevii finlandezi au nevoie de lecţii suplimentare după orele de şcoală.

Coreenii deplâng de mulţi ani lipsa lor de eficienţă în acest domeniu, iar guvernul a încercat în mod repetat "să umanizeze" sistemul educaţional - simplificarea testelor de admitere, suprimarea meditaţiilor din hagwon-uri şi chiar interzicerea acestora în anii 1980, atunci când ţara se afla sub dictatură. Însă după fiecare încercare, hagwon-urile ieşeau învingătoare şi mai puternice, deoarece stimulentele rămâneau neschimbate. Elevii sud-coreeni "se îndoapă" cu învăţătură dintr-un singur motiv: pentru a intra într-una dintre universităţile de top din ţară. Locurile sunt prea puţine - iar recompensa pentru reuşită este prea mare.

De această dată, guvernanţii spun că reforma lor vizează nu doar simptomele acestei disfuncţii, ci şi cauzele care o determină. Ei vor să îmbunătăţească sistemul şcolilor publice prin trecerea profesorilor şi directorilor prin evaluări riguroase - care includ sondaje cu opiniile elevilor, părinţilor şi colegilor - şi prin pregătirea suplimentară a profesorilor care obţin rezultate slabe. În acelaşi timp, guvernul speră să reducă presiunea existentă asupra elevilor. Pedepsele corporale - un ritual adânc înrădăcinat în şcolile sud-coreene - sunt, de acum înainte, interzise. Testele de admitere la liceele prestigioase şi specializate au fost eliminate. Elevii de şcoală generală sunt de acum evaluaţi pe baza notelor obţinute în şcolile lor şi pe baza unui interviu. Iar 500 de ofiţeri de admitere au fost numiţi în funcţie, la toate universităţile din ţară, pentru a analiza fiecare candidat nu doar pe baza notei de la testul de admitere şi pe baza notelor din liceu, ci şi pe baza altor abilităţi personale ale candidatului.

Nimeni nu apără această situaţie din Coreea de Sud. "Tot ce facem este să învăţăm, exceptând orele când dormim", a declarat un elev de liceu, care nu exagera deloc. Programul de învăţare începe la ora 08.00 şi se încheie seara, la o oră cuprinsă în intervalul 22.00 - 01.00, în funcţie de ambiţia elevului. Cei mai mulţi dintre ei, însă, nu pot trece peste presiunea exercitată de propria familie şi de cea venind din partea colegilor, care îi obligă să inveţe până cad din picioare de oboseală.

Părinţii rămân "motoarele" adevărate din cursa pentru educaţie şi ei vor fi cel mai dificil de "convertit" la noua strategie. Han Yoon-hee, profesor de limba engleză la un liceu dintr-o suburbie din Seul, spune că anxietatea părinţilor este profundă. "Le-am sugerat elevilor mei că ar trebui să renunţe la hagwon-uri şi să se concentreze la orele din şcoală. Însă părinţii lor devin foarte nervoşi dacă ei nu fac meditaţii noaptea. Ei ştiu că ceilalţi elevi iau meditaţii. Sunt obligaţi să concureze între ei", a declarat Han Yoon-hee.

Uneori, este mai greu să afli cine concurează cu cine - elevii sau mamele. În 1964, testul de admitere la liceu a inclus o întrebare despre ingredientele din acadele. Însă testul a inclus în mod eronat două răspunsuri corecte şi doar unul dintre ele era considerat corect de către examinatori. Pentru a protesta faţă de această nedreptate, mamele furioase - nu elevii - au început să prepare acadele în faţa birourilor guvernamentele, folosind celălalt ingredient. În cele din urmă, mamele au obţinut demisia viceministrului al Educaţiei şi a intendentului şef din Seul, iar câteva zeci de elevi au fost admişi retroactiv.