REPORTAJ AFP: Locuitorii din estul Ucrainei se pregătesc de iarnă printre ruine - GALERIE FOTO

Satul Stepanivka, din estul Ucrainei, a fost distrus aproape în întregime distrus de război. "Voi planta ceva la primăvară, dacă voi mai fi în viaţă până atunci", spune Vitali, un ucrainean în vârstă de 62 de ani care locuieşte în acest sat.

Casa lui a rămas în picioare, dar poartă urmele confruntărilor violente între forţele ucrainene şi rebelii proruşi, care s-au soldat cu zeci de morţi în acest sat izolat.

GALERIE FOTO

"După cum arată acum, totul trebuie reconstruit", adaugă suspinând bătrânul, sprijinindu-se într-o lopată şi privind spre casa mică, albă. O parte a construcţiei şi un perete s-au prăbuşit, iar bătrânul a încercat în zadar să acopere gaura cu o bucată de metal ruginită, "în aşteptarea zăpezii". Folii din plastic sunt folosite în locul ferestrelor.

Bătrânul, purtând o vestă de camuflaj, a pregătit lemne pentru a încălzi camerele care nu au fost distruse, unde intenţionează să se refugieze în cursul iernii.

În grădină, printre sfeclă şi un rest de rachetă, se observă numeroase fire electrice: asemenea unui sfert dintre cei 1.300 de locuitori ai satului, bătrânul este în continuare fără curent electric. În timpul iernii, în această regiune se înregistrează temperaturi de minus 20 de grade Celsius.

"Am primit haine groase şi alimente" oferite de reprezentanţi din autoproclamata republică Doneţk, spune Zimalina, în vârstă de 16 ani, care locuieşte împreună cu părinţii într-o casă ce nu a fost distrusă de război. Rebelii proruşi le-au promis, de asemenea, "cărbune gratis". Donbas, regiune minieră, deţine importante zăcăminte de cărbune.

La Stepanivka, urmele confruntărilor intense din cursul verii sunt vizibile la fiecare colţ de stradă, unde au rămas obuze ruginite şi maşini distruse. Jumătate dintre locuitori nu au venit să constate pagubele, în timp ce alţii fac eforturi să repare ceea ce a fost distrus. În şcoala din sat, distrusă de tiruri de artilerie, un muncitor repară o cameră, unde sunt depozitate echipamente şi cărţi.

La câteva străzi distanţă, o echipă de tehnicieni, trimişi, după cum afirmă ei, de autorităţile din republica Doneţk, conectează la reţeaua de energie electrică locuinţa unei bătrâne, care îi priveşte sprijinindu-se cu mana tremurândă de balustrada instabilă.

Purtând un fular şi o căucilă din lână, bătrâna Raissa Savcenko a fugit din calea luptelor. La întoarcerea în sat, a constatat că nu "mai are nici ferestre şi nici acoperiş la casă", iar "tavanul s-a prăbuşit", explică ea. Unul dintre copiii săi a venit special din Rusia pentru a se ocupa de reparaţii. În fiecare cameră sunt depozitate provizii pentru iarnă: varză, struguri, borcane pline de murături. "Am şi cărbune", spune bătrâna, cu bucurie.

În schimb, Iuri Pozişenko stă în faţa casei, intactă în urma confruntărilor din sat; el plânge însă "în fiecare zi" moartea fiului său, Serghei, ucis la sfârşitul lunii iulie într-o ofensivă a armatei ucrainene. Tânărul încerca în ziua aceea să ajungă cu maşina într-un loc sigur, dar a fost împuşcat de un lunetist. "A încercat să se ridice, dar nu a reuşit. A murit după cinci sau zece minute în braţele noastre", povesteşte bătrânul, pentru care vântul rece din Stepanivka nu mai are niciun efect.