REPORTAJ - Singura ţară din lume unde mai există sclavie: Copiii mănâncă nisip, iar femeile sunt bătute, violate şi au copii cu stăpânii lor - VIDEO

Mauritania este singurul loc din lume unde se mai practică sclavia. În 1981, ţara a fost ultima din lume care a abolit sclavia, însă nu a existat nicio pedeapsă pentru proprietarii de sclavi până în 1997. ONU spune că între 10% şi 20% din populaţia Mauritaniei încă trăieşte în sclavie.

"Sclavia în Mauritania este ceva real, nu este o invenţie" a declarat Boubacar Messaoud, cofondator al organizaţiei SOS Slaves. Acesta a mers alături de reporterii CNN pentru a le prezenta oameni care au scăpat de sclavie.

O femeie care încearcă să îşi prezinte cazul unui tribunal este supravegheată de Guvern, pentru a fi împiedicată să-şi spună povestea.

"Ne obligau să îngrijim o cireadă de vite, cămile, capre. Dacă ne întorceam fără o parte din animale, ne băteau şi ne ameninţau cu o armă la tâmplă. Ne obligau să facem sex cu ei. Copiii mei sunt copiii lor", spune Moulkheir Mint Yarba.

Fiica femeii, în vârstă de 18 ani, spune că la început nu a înţeles că "stăpânii" nu erau familia ei: "Când am văzut că pe mine mă băteau am înţeles că nu fac parte din familie. M-a violat şi am rămas gravidă, iar când mi-a venit sorocul, m-au urcat într-o maşină şi au început să conducă agresiv. Când am născut, copilul era mort".

Mulţi dintre scalvi sunt forţaţi să îşi părăsească familiile.

"Într-o zi m-am întâlnit cu o unitate militară. Le-am spus soldaţilor că merg cu ei şi că prefer să mă împuşte decât să mă predea din nou stăpânilor. Mă gândesc la sclavie, pentru că familia mea este încă acolo. Nu pot uita tortura prin care am trecut", spune Matala Ould M'Boirik, un bărbat care a reuşit să evadeze.

Organizaţia SOS Slaves încearcă să demonstreze că sclavia există şi că are forme extrem de brutale. De când sclavia a devenit ilegală, doar un proprietar de sclavi a fost judecat, iar Guvernul neagă în continuare existenţa acestei practici.

Jurnaliştii au mers într-un sat aswaba, unde locuiesc şi muncesc foşti sclavi. Stăpânii se pot întoarce oricând şi îi pot pune să muncească. Alimentele şi apa sunt limitate, iar oamenii locuiesc într-o sărăcie extremă.

"Copiii mănâncă nisip", spune o femeie. Din cauza sărăciei, unii dintre sclavii liberi se întorc la stăpâni doar pentru că acolo au hrana asigurată.

"Motivul pentru care sclavia persistă nu este violenţa fizică, ci cea psihică, sărăcia", spune Boubacar Messaoud.

Yebawa, un sclav eliberat în urmp cu câţiva ani, spune că nu a simţit niciodată diferenţa dintre cele două stări: "Nu a contat pentru mine, nu am câştigat nimic".

Abdel Nasser Ould Ethmane, fostul proprietar al lui Yebawa, spune că alegerea acestora era un eveniment care îl amuza: "Era ca şi cum mi-aş fi ales o jucărie". Abdel Nasser este unul dintre fondatorii SOS Slaves şi în prezent luptă pentru abolirea acestei practici.

SOS Slaves a deschis o şcoală unde femeile eliberate sunt ajutate să înveţe meserii care să le permită să se întreţină, cum ar fi cusutul sau împletirea părului, însă aceasta ajută doar 30 de femei dintre sutele de mii care sunt afectate de sclavie.

"Lanţurile sunt pentru captivi, sunt pentru sclavi, dar sclavii din prezent sunt aşa şi în mintea lor, sunt total supuşi, iar acesta este tipul de sclavie pe care îl avem astăzi", spune Boubacar Messaoud.