Ruta „privată” a armelor: SUA evită birocraţia, ca să susţină rezistenţa Ucrainei

Aliaţii furnizează rezistenţei de la Kiev tot mai mult armament din depozitele lor, dar stocurile nu sunt suficiente. Astfel, apare o oportunitate pentru personaje întreprinzătoare, dar cu puţină experienţă pe piaţa de arme, care, după cum relatează New York Times, se lansează pe această piaţă, aşa cum s-a întâmplat deja în războiul civil din Siria.

Istoria se repetă în Ucraina. Este cazul lui Martin Zlatev, de origine bulgară, proprietar al unei companii de limuzine din St. Louis, care s-a dat peste cap în timpul pandemiei şi s-a asociat cu un medic, Heather Gjorgjievski - pentru a cumpăra echipamente în Balcani care să fie trimise mai târziu la Kiev. Tranzaţia a fost favorizată de contextul apărut.

Departamentul de Stat al SUA s-a bazat pe persoane private pentru a vinde armament ucrainenilor, aprobând tranzacţii în valoare de 300 de milioane de dolari numai în primele 4 luni ale anului. Este o scurtătură pentru a accelera procesul de aprobare: „În general, acest proces durează 60 de zile, putem obţine aprobarea în 7”.

Mărfuri din Bulgaria şi din Bosnia

Aşa că s-au dus la muncă în căutarea „mărfurilor” în Bulgaria şi Bosnia, o operaţiune de 30 de milioane de dolari realizată cu ajutorul unei serii de intermediari din 7 ţări. Suma a fost necesară pentru plata producătorilor şi le-a adus aproximativ două milioane celor doi brokeri. Operaţiunea a avut două niveluri, unul american şi unul balcanic, scriu americanii.

Prima a fost relativ simplă: guvernul SUA a plătit 25 de milioane de dolari în contul BMI, compania creată de cuplul din Missouri, care urma să livreze apoi 2,2 milioane de muniţie americană în Polonia printr-un intermediar, iar de acolo cu un camion să treacă frontiera ucraineană. Al doilea a fost mai complex: BMI a trebuit să cumpere 540 de lansatoare de grenade antitanc de la un producător bosniac, care apoi a trebuit să străbată Croaţia, Slovenia, Austria, Slovacia, Polonia şi, în final, Ucraina. Alte 900 de rachete aer-sol urmau să fie achiziţionate în cele din urmă din Bulgaria.

Zlatev şi Gjorgjievski reprezintă o afacere minusculă în comparaţie cu cele peste 17 miliarde de dolari trimise de Casa Albă la Kiev, dar aceste vânzări private sunt supuse unui control mai puţin atent, iar stocurile nu sunt afectate. Armele pe care Washingtonul nu le-a putut vinde, precum cele cu design sovietic, pot fi astfel de asemenea trimise la front.