Secretele lui Gaddafi, dezvăluite. Acuzaţii la adresa fostului lider libian

De la moartea lui Gaddafi, linşat de un grup de rebeli în octombrie 2011, informaţiile despre excesele conducătorului libian s-au înmulţit. Un reportaj BBC, care se bazează pe un acces fără precedent la surse apropiate fostului lider realizează un studiu complex al regimului brutal din Libia.

Ali Aujali, una dintre sursele BBC, fostul ambasador libian în Statele Unite, şi-a început cariera diplomatică la scurt timp după ce Gaddafi a ajuns la putere, în 1969. "Din Londra până în America de Sud, Aujali a dezvăluit excesele regimului pe care l-a servit, aşa că am fost surprins să-l întâlnesc în impunătoarea ambasadă libiană din Washington şi să-l aud cum îşi critcă aspru colonelul", spune Christopher Olgiati, realizatorul reportajului Mad Dog: Gaddafi's Secret World (n.r. Câinele nebun: Lumea secretă a lui Gaddafi).

După spusele lui Aujali, regimul pentru care a lucrat o viaţă întreagă nu a adus nimic bun. Unele dintre secretele pe care el le-a dezvăluit, cum este sfâşierea unui bărbat cu ajutorul a două autovehicule, pentru că s-ar fi plâns că Gaddafi s-a culcat cu soţia lui, nu au putut fi verificate. Alte acuzaţii însă, se confirmă.

Una dintre cele mai grave acuzaţii, despre care Aujali spune că "este 100% reală", se referă la ziua de 22 decembrie 1992, când 157 de persoane şi-au pierdut viaţa în urma unui accident aviatic deasupra Libiei. Tragedia a avut loc la patru ani şi o zi după prăbuşirea zborului Pan Am 103, de la Frankfurt la Detroit, via Londra şi New York, în spaţiul aerian britanic, deasupra Scoţiei, care a ucis toţi cei 243 de pasageri şi cei 16 membri ai echipajului, dar şi 11 persoane de la sol. Acesta este considerat cel mai grav accident aviatic din istoria Regatului Unit şi cel mai grav incident terorist din Marea Britanie şi Statele Unite, până la atentatele din 11 septembrie. Dintre cele 270 de victime, 189 erau cetăţeni americani, iar 43 erau britanici.

O anchetă internaţională a dezvăluit că prăbuşirea avionului a fost provocată de un atac terorist libian. Un an mai târziu, în septembrie 1989, libienii au fost acuzaţi pentru atentatul asupra zborului UTA 772, de la Brazzaville la Paris, care a ucis 155 de pasageri şi 15 membri ai echipajului. Gaddafi a acceptat responsabilitatea pentru aceste două atentate şi pentru bombardarea unei discoteci în Berlin şi a promis să plătească sume compensatorii victimelor, dar faptul că Libia era considerată o ţară care sponsorizează terorismul a atras sancţiuni din partea partea Statelor Unite şi a Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Pe 22 decembrie 1992, la patru ani şi o zi după prăbuşirea zborului Pan Am 103, un avion libian, Libyan Arab Airlines 1103, s-a prăbuşit în apropierea aeroportului din Tripoli, provocând moartea celor 147 de pasageri şi 10 membri ai echipajului. Ali Aujali spune că o bombă cu ceas a fost montată la bordul avionului, iar când aceasta nu a putut fi detonată, Gaddafi a ordonat distrugerea aeronavei în orice mod. Motivul? "Voia să arate lumii întregi că sancţiunile impuse după atentatul asupra zborului Pan Am 103 au efecte negative asupra Libiei şi a oamenilor de rând", spune Aujali. Gaddafi a dat vina o perioadă pe "terorismul vestic", după care prăbuşirea avionului a fost atribuită unei coliziuni cu un avion MiG al aviaţiei libiene, pilotul şi instructorul din aeronava militară fiind trimişi la închisoare.

O altă sursă care a ajutat la realizarea reportajului este Lutz Kayser, un inginer care proiecta rachete pentru Colonelul Gaddafi. El spune că liderul libian "era o persoană simpatică şi modestă, care îşi ascundea slăbiciunile în spatele unei faţade". Soţia omului de ştiinţă spune că Gaddafi era o persoană uimitoare, "care putea fermeca şi păsările din pomi".

Frank Terpil însă, un alt colaborator al liderului libian spune însă că Gaddafi l-a angajat să asasineze disidenţi şi "avea contracte pentru uciderea unui număr important de persoane la Londra". Iar Urs Tinner, un inginer care dezvolta arme nucleare împreună cu Abdul Qadeer Khan, spune că Gaddafi era unul dintre cei mai importanţi clienţi. 

În ultima vreme au ieşit la iveală informaţii despre abuzurile sexuale la care erau supuse femeile din Garda Amazoniană, o unitate de elită care îl însoţea pe Gaddafi în deplasări. Se pare că motivul din spatele formării acestei unităţi ar fi bazat pe reticenţa musulmanilor de a împuşca persoane de sex feminin, deşi una dintre acestea a fost ucisă şi alte şapte au fost rănite într-o ambuscadă organizată de fundamentalişti, în 1998. Cinci dintre membrele Gărzii Amazoniene au susţinut că au fost violate şi supuse la nenumărate abuzuri din partea oficialilor de rang superior, inclusiv de către Muammar Gaddafi însuşi şi de fiii săi.

În data de 20 octombire 2011, Muammar Gaddafi a încercat să părăsească ţara într-un convoi de autovehicule, după ce rebelii reuşiseră să preia puterea în Libia. Forţele aeriene NATO au bombardat maşinile, astfel că fostul lider libian şi gărzile sale s-au adăpostit într-un canal de scurgere. Gaddafi a fost capturat în viaţă, însă a decedat la scurt timp după arestare.

Moartea sa este controversată, iar scenariile variază de la versiunea oficială, cum că liderul libian a fost ucis în schimbul de focuri, până la informaţia că ar fi fost asasinat de un spion francez, infiltrat în grupul de rebeli. Totuşi, o serie de videoclipuri publicate pe Internet îl prezintă pe Gaddafi în viaţă, capturat de un grup de rebeli care cântă "Dumnezeu e mare!" în arabă, şi îl supun pe prizonier mai multor umilinţe. Acesta a fost bătut, batjocorit şi sodomizat înainte de a fi împuşcat de aproape. Într-o altă filmare rebelii se fotografiază cu trupul lui Gaddafi pe care îl prezintă ca pe un trofeu.