Mario Consoli, vulcanolog, a explicat pentru Fanpage că fenomenul, deşi spectaculos, prezintă riscuri semnificative: „Când zăpada întâlneşte lava, mai întâi se topeşte şi devine apă, apoi se evaporă. Dacă vaporii rămân captivi, creează o suprapresiune care poate duce la explozii hidro-magmatice, cu proiectarea de fragmente şi blocuri de rocă”.
Peisajul este unul impresionant: sunetul pietrelor care se sfărâmă se alternează cu bubuituri asemănătoare tunetelor îndepărtate, în timp ce zăpada scârţâie sub picioare, iar în aer pluteşte un miros puternic de lemn ars. Culorile completează tabloul – de la roşul lavei incandescente la negrul celei solidificate, albul zăpezii şi portocaliul apusului.
Erupţia a provocat şi perturbări în regiune. Aeroportul din Catania a fost închis temporar din cauza norilor de cenuşă vulcanică, fiind redeschis parţial după câteva ore. Mai multe străzi şi oraşe din Sicilia orientală sunt acoperite de cenuşă vulcanică de câteva zile.
Lava înaintează progresiv prin aşa-numitul mecanism „cu şenile”: în timp ce partea interioară a fluxului, care atinge 1.000 de grade Celsius, se deplasează, partea superioară, cea stâncoasă, se fărâmiţează şi avansează centimetru cu centimetru. „Ceea ce vedeţi sunt cele mai tinere roci de pe Pământ, abia create”, explică Consoli.
Fenomenul atrage cercetători şi vizitatori din întreaga lume, Etna fiind un „laborator natural” preţios pentru studiul vulcanilor activi. „Noi, ghizii şi experţii, îl numim un vulcan bun”, adaugă Mario Consoli, „pentru că în ultima vreme nu a provocat pagube majore. Activitatea sa este un semn că Pământul este viu: fără vulcani nu ar exista viaţă”.
Vulcanul Etna, cu o înălţime de 3.403 metri, este cel mai înalt vulcan activ din Europa şi unul dintre cei mai activi din lume.