Gândurile lui Cristoiu. O victimă a abuzurilor comise sub pretextul stării de urgenţă: Fostul manager al Spitalului Universitar din Bucureşti

Ion Cristoiu afirmă că, urmărind parcursul profesional al Adrianei Nica până la numirea sa ca manager al Spitalului Universitar din Bucureşti, nu a putut să nu se întrebe când aceasta va deveni victimă a uneltirilor din această instituţie, având în vedere numărul mare de angajaţi şi de somităţi medicale pe care îi are în subordine.

În opinia sa, starea de urgenţă a fost pretextul ideal pentru a fi suspendată din funcţie, iar o dovadă că în locul Adrianei Nica trebuia să vină cine trebuie este o declaraţie a premierului Ludovic Orban. Deşi inginer la bază, Orban şi-a prezentat argumentele ca mare cunoscător al domeniului medical.

Ion Cristoiu semnalează în acest context ciudăţenia ordinului de suspendare a Adrianei Nica, semnat de ministru Sănătăţii, Nelu Tătaru, în timp ce se afla în autoizolare.

Pornind de la toate aceste aspecte, Ion Cristoiu se întreabă dacă nu cumva reacţia Adrianei Nica la deciziile premierului Orban şi ministrului Tătaru de a o suspenda din funcţie este o dovadă de prudenţă sau de naivitate.

Prezentăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Luni, 27 aprilie 2020, la cristoiuTv, rubrică de pe cristoiublog.ro dedicată interviurilor cu personalităţi ale momentului, am susţinut un dialog de aproape două ore, cu mult peste timpul repartizat acestei rubrici video, cu Adriana Nica, managerul suspendat al Spitalului universitar Bucureşti, care s-a întors, după Ordinul ministrului din 21 martie 2020, în funcţia anterioară de şef al Secţiei ATI.

Pe Adriana Nica o urmăresc în activitatea sa chiar din clipa cînd a fost desemnată prin concurs în postul de manager al unuia dintre cele mai mari spitale din ţară, cu peste 4000 de angajaţi şi cu şefi de secţii vedete ale Medicinei româneşti. Ştiam cîte ceva din activitatea ei de la Terapie intensivă, un loc în lanţul de momente prin care trece un pacient care cere medicului o dotare aparte. La Terapie intensivă viaţa unui om atîrnă de un fir de păr. Dacă un bolnav adus aici în urma unui accident grav supravieţuieşte sau nu depinde nu numai de voinţa lui Dumnezeu, potrivit creştinilor, sau a lui Allah, potrivit musulmanilor, ci şi de intervenţia celor care lucrează la Terapie intensivă. Trebuie medicilor şi asistenţilor de aici disponibilitatea de a interveni rapid, nu de puţine ori mînat de instinct. Trebuie apoi nervi de oţel, pentru că orice clipă de panică, de descumpănire costă viaţa unui om. Adriana Nica a intrat la Terapie intensivă, la Spitalul Universitar din Bucureşti, din 2006, ca medic rezident, de mică, am putea spune. A suit aici toate treptele carierei de medic: medic specialist, medic primar, şef de secţie, în octombrie 2015. A întrerupt activitatea la această secţie din prima linie a spitalului în 2017, cînd a ajuns manager al spitalului prin concurs.

S-a întors acum după suspendare la conducerea Secţiei.

Am urmărit-o ca manager sub semnul scepticismului meu total în legătură cu promovarea oamenilor în postdecembrism.

Prin urmare, m-am întrebat de cum a ajuns manager, cînd o s-o dea ăştia jos.

Mai întîi pentru că spitalele noastre sînt spaţii ale confruntării sălbatice de orgolii. Orice medic dintr-un spital se crede mai bun medic decît managerul, chiar şi cînd acesta e ditamai somitatea. La Spitalul Universitar din Bucureşti, situaţia e dramatică din acest punct de vedere.

Spitalul Universitar are peste 4000 de angajaţi.

Spitalul Universitar Bucureşti are ca şefi de secţie somităţi ale medicinei româneşti.

Din cîte ştiu eu, secţiile la un spital din Bucureşti sînt mici feude ale şefului de secţie. Profesor universitar, medic faimos, care te consultă dacă eşti un om simplu după ce te-ai programat cu luni înainte, medic al cărui nume e prezent în toate răspunsurile la întrebarea: Nu ştii un medic bun?

Nimic nu e mai greu pe lume decît să conduci o instituţie în care lucrează vedete.

Nu numai în presă e realitatea asta, dar şi în Sănătate.

Adriana Nica avea 39 de ani cînd a ajuns manager al Spitalului Universitar.

Pusă să conducă nu doar 4000 de inşi, dar şi somităţi ale medicinei româneşti.

Cum să nu se întrebe un sceptic precum subsemnatul cît o să reziste în fruntea instituţiei?

Spitalele româneşti sînt tot atîtea spaţii de războaie mafiote.

Un manager de spital e mană cerească pentru o grupare mafiotă din România postdecembristă. Prin el se fac afaceri în domeniul medical, de la contractele de livrare de hrană pînă la cele de achiziţii de aparatură.

De aceea în România postdecembristă, orice schimbare de ministru al Sănătăţii a dus în chip inevitabil la o campanie de schimbare a unor manageri de spitale. Campanie fără prea mare legătură cu politicul. Toate dependente de gruparea mafiotă care şi-a plasat omul în fruntea ministerului.

Într-un eseu despre Mafia calabreză Ndrangheta, scriam cu ceva timp în urmă despre interesele acestei grupări în controlarea celor care răspund de Sănătatea publică:

„Francesco Fortugno, vicepreşedinte al Consiliului regional al Calabriei, medic de profesie, a fost ales în 2005 din partea partidului politic efemer (2002-2007) La Margherita, de Centru Dreapta.

Cazul Francesco Fortugno pare decupat dintr-un film despre Mafie.

Potrivit anchetei, Francesco Fortugno se opunea unor contracte ale Mafiei calabreze pentru achiziţii vizînd spitalele din Calabria. A fost ucis nu din răzbunare, ci din calcul rece.

Prin asasinarea lui Francesco Fortugno se lăsa locul liber pentru un om al Mafiei, Domenico Crea, consilier regional din partea Democrat-creştinilor.

Francesco Fortugno a fost lichidat prin cinci gloanţe trase în cap de un trăgător al 'Ndranghetei chiar în ziua alegerilor primare din partid din 16 octombrie 2005 la Locri.

Politicianul tocmai votase şi se îndrepta calm spre ieşire, ca să se urce în maşină.

A căzut răpus sub privirile celor care aşteptau să voteze.”

În România postdecembristă bătălia mafiotă pentru Sănătate nu ia înfăţişarea asasinatului propriu zis. Se comandă în schimb asasinate politice. Vizatul e terfelit de presă, pîrît în permanenţă de subordonaţi, supus provocărilor de tot felul, şicanat de controale descinse în spital ca nişte comandouri. Se aşteaptă cel mai mic pretext pentru ca nedoritul să fie înlăturat.

Ştiind aceasta mi-am dat seama că Adriana Nica nu va avea viaţă lungă în fruntea Spitalului Universitar. Din 2017 de cînd a fost numită în fruntea Spitalului, Adriana Nica a fost ţinta unor campanii de presă care mi-au fost limpezi ca ascunzînd altceva decît interesul profesional. Aveai impresia că Spitalul universitar e singurul spital din România aflat în atenţia presei. Informaţii pe surse, filmuleţe, plîngeri mai mult sau mai puţin semnate. Nu exclud ca unele publicaţii să fi fost manipulate de grupările mafiote. Au fost însă şi publicaţii în campaniile cărora cititorul onest simţea pusul cu mîna, interesul manifest de a oferi pretextul pentru debarcare.

Şi pretextul a venit.

Starea de urgenţă.

O situaţie trăită de România postdecembristă în premieră şi prin urmare supravegheată de presă, de Societatea civilă, de Opoziţie sub semnul bălbîielilor determinate de lipsa de experienţă. Democraţia noastră din ultimii treizeci de ani n-a cunoscut pînă acum starea de urgenţă determinată de un pericol care panichează populaţia, dispusă să admită orice abuz al puterii în numele salvării de la pericol.

Cînd se va termina şi Paranoia Coronavirus, românii vor descoperi uluiţi că starea de urgenţă de două luni a fost cadrul ideal pentru afaceri de corupţie, pentru răfuieli mafiote, pentru a abuzuri incredibile.

Dosarul Revoluţiei e biet copil faţă de ceea ce va fi Dosarul Coronavirus.

De la venirea guvernului PNL Adriana Nica a fost ţinta hărţuielor din partea ministrului Sănătăţii.

Controale după controale, urmînd poteca deja ştiută a unor astfel de afaceri.

Se dă presei sau unei anumite prese un filmuleţ, o plîngere din spital, o mărturie a cuiva, o informaţie pe sursă, ministrul sare în sus la astfel de materiale, deşi îl doare în fund de ce scrie presa, şi gata controlul e gata.

În interviul acordat cristoiuTv, Adriana Nica a povestit felul în care a fost lucrată de actualul ministru al Sănătăţii pentru a fi suspendată. Citisem intervenţii din presa independentă pe această temă, întrebasem şi jurnalişti din domeniu medical în a căror onestitate aveam încredere şi mi-am dat seama că Starea de urgenţă a fost pretextul ideal pentru ca Adriana Nica să fie suspendată din funcţie pentru o situaţie despre care orice om cinstit îşi dă seama că e cusută cu aţă albă. E suficient să reamintesc că la jumătate de oră de la încheierea controlului de la DSP, fără nici o legătură cu el, pentru că decizia venea de la o direcţie a Ministerului Sănătăţii, Adriana Nica primea pe fax ordinul de ministru de suspendare. Ordin semnat de Nelu Tătaru pe 21 martie 2020. Cel care culmea a declarat la Antena 3 că s-a reîntors la minister, după 13 zile de autoizolare, pe 23 martie 2020. Păi cum a semnat în aceste condiţii un ordin pe 21 martie 2020? Ordin pur şi simplu, fără a fi însoţit de o minimă argumentare. N-am nici o îndoială că Adrianei Nica i se pregăteşte demiterea. Că e vorba de o operaţiune prin care în fruntea Spitalului trebuie să vină cine trebuie e intervenţia premierului în sprijinul deciziei de suspendare. Aflat în studioul Antenei 3 pe data de aprilie 2020, Ludovic Orban e întrebat în legătură cu suspendarea Adrianei Nica. Ludovic Orban e premierul României. E de profesie inginer. Inginer cu numele, pentru că de 30 de ani e politruc. Ar fi fost normal să răspundă că decizia e de competenţa ministrului Sănătăţii, că respectivul ar putea fi întrebat, şi dacă presa are dovezi c-a fost o decizie incorectă, el va ancheta. Ludovic Orban, inginer care n-a profesat niciodată, pentru că a dat tot timpul din gură, se grăbeşte să justifice decizia de suspendare:

„Totul a plecat de la neglijenţa fostului manager care a permis internarea, diagnosticarea tardivă. Practic, nu au respectat protocoalele, mecanismul de diagnosticare epidemiologică din triaj, diagnosticarea imediată, izolarea pacienţilor suspecţi.”

Observaţi că Ludovic Orban a venit cu textul pregătit în emisiune, pe care l-a recitat după ce l-a învăţat pe de rost, pentru că vorbeşte în termeni pe care doar un medic le-ar putea folosi.

I-am prezentat Adrianei Nica acest punct de vedere - că Ludovic Orban nu-i străin de debarcarea sa. Mi-a răspuns astfel:

<Eu cred cu certitudine, şi o spun sincer, domnul premier Orban a fost total dezinformat cu privire la toate aspectele care s-au petrecut acolo. Ştiu că se făceau presiuni la Guvern, pentru că ştiu că erau sunaţi din Guvern, şi dumnealui, şi doamna vicepremier, din două în două zile, de actualul manager al spitalului ca interimar, care-şi dorea această funcţie şi n-a suportat ideea că Nica, o femeie, conduce spitalul ăla, şi că Nica, o femeie, a putut în doi ani jumătate să facă ce n-au făcut alţii şi în speţă domnia sa, în vreo şapte ani de mandat, pentru că, recunosc, pot să mă mîndresc cu ce-am lăsat în urmă la Spitalul Universitar, acum şi pentru bolnavi, că n-a plecat Nica cu ele acasă.> Prudenţă sau naivitate?".