Obiceiuri proaste în timpul pandemiei COVID-19: Cum să nu îţi mai atingi mereu faţa

Oamenii au un obicei destul de neobişnuit, pe care nu îl au în comun cu alte animale. Din păcate, tocmai acest obicei ne face mai vulnerabili în timpul unei epidemii. 

Totuşi, de ce ne atingem atât de mult pe faţă şi ce putem face pentru a scăpa de acest obicei?

În timp ce atinsul pe faţă reprezintă un exerciţiu de îngrijire pentru mai multe specii, oamenii şi unele primate o fac pentru multe alte motive. 

Martin Grunwald, psiholog de la Universitatea din Leipzig, Germania, spune că atinsul pe faţă este un „comportament fundamental al speciei noastre”.

Atingerea feţei poate fi şi un gest de auto-consolare, potrivit lui Dacher Keltner, psiholog de la Universitatea din California. Potrivit unor studii, contactul cu pielea rezultă în eliberarea oxitocinei, denumită şi „hormonul iubirii/al încrederii” sau „molecula morală”, care poate reduce stresul. În alte momente, atingerea feţei poate fi făcută în mod inconştient atunci când ne aflăm în prezenţa cuiva de care suntem atraşi, mai spune Keltner.

Acest comportament ne expune în timpul unei pandemii şi astfel îi putem infecta şi pe cei din jurul nostru, răspândind virusurile şi bacteriile de pe mâinile noastre, după ce am atins suprafeţele din jur sau chiar alţi oameni. Tocmai de aceea, autorităţile medicale ne-au avertizat să nu ne mai atingem pe faţă, în încercarea de a reduce răspândirea COVID-19. 

Totuşi, alţi experţi susţin că atungi când ne atingem propria piele încercăm, de fapt, să ne controlăm emoţiile şi capacitatea de concentrare.

Dar ochii, nasul şi gura sunt „porţi perfecte de acces” pentru bacterii şi virusuri, scrie BBC.

„O mască pe faţă poate reduce tendinţa sau nevoia de a ne atinge faţa, acest obicei fiind o sursă majoră de infecţie dacă nu există igiena potrivită a mâinilor”, spune Stephen Griffin, un virolog de la Universitatea din Leeds, Marea Britanie. 

În afară de măşti de protecţie, cum mai putem evita să ne atingem pe faţă?

Michael Hallsworth, un cercetător de la Universitatea din Columbia, spune că este foarte dificil să transformi teoria în practică.

„Să încerci să opreşti un om să facă ceva ce se întâmplă în mod inconştient este o problemă clasică. Este mult mai uşor să îndemni oamenii să se spele pe mâini mai des”, transmite cercetătorul. 

Hallsworth susţine totuşi că există câteva tehnici care ar putea ajuta. Una dintre acestea este pur şi simplu să fim mai atenţi exact de câte ori ne atingem pe faţă.

„Atunci când este o nevoie reală, precum o mâncărime, putem apela la un obicei înlocuitor. Folosind antebraţul, riscul contaminării scade, chiar dacă nu e cea mai ideală soluţie”, spune Hallsworth. 

De asemenea, mai putem folosi şi alte metode prin care ne putem ţine ocupate constant mâinile, precum folosirea mingilor anti-stress sau a unui fidget spinner. Însă, aceste obiecte ar trebui să fie dezinfectate des. 

Pe de altă parte, purtatul mănuşilor oferă un nivel scăzut de protecţie pentru că virusurile pot rămâne pe mănuşi şi pot contamina mai departe alte suprafeţe. 

Chiar şi cei mai vigilenţi oameni ar putea avea probleme în încercarea de a se abţine de la atingerea feţei. 

Între timp, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) recomandă spălatul des pe mâini, păstrarea distanţei faţă de cei din jur şi evitarea contactului fizic precum strânsul mâinilor ca salut.