Actriţa franceză Bernadette Lafont, un simbol al Noului Val, a murit la vârsta de 74 de ani

Actriţa, care a alternat în cariera ei filmele de autor cu cele populare, a fost internată luni la un spital din Nimes, oraşul ei natal din sudul Franţei.

Cu un zâmbet larg şi maliţios, un farmec natural, inalterabil, şi o voce insinuantă, Bernadette Lafont a întruchipat insolenţa şi libertatea cinematografiei din "Nouvelle Vague".

Descoperită în 1957 în "Les Mistons", de François Truffaut, ea a jucat ultimul ei rol - după alte 120 de filme -, cel al unei bunici care face trafic cu haşiş, în "Paulette", de Jérôme Enrico. Filmul a fost lansat în ianuarie şi a atras în cinematografele franceze peste 1 milion de spectatori.

Bernadette Lafont, o femeie care nu a încercat niciodată să îşi ascundă vârsta, a sărbătorit în 2007, la 68 de ani, împlinirea a 50 de ani de actorie şi o carieră spectaculoasă nu doar în cinema, ci şi în televiziune.

Născută pe 26 octombrie 1938 într-o familie protestantă, Bernadette Lafont dorea să se dedice dansului, înainte de a se căsători cu actorul Gérard Blain. În timpul căsătoriei lor, cei doi s-au împrietenit cu tinerii scriitori, jurnalişti şi scenarişti de la Les Cahiers du Cinéma, care au revoluţionat cinematografia franceză punând bazele Noului Val.

După "Les Mistons" de Truffaut, Claude Chabrol i-a oferit actriţei Bernadette Lafont rolul principal feminin în "Le Beau Serge" (1958).

Fără să dispună de pregătire de specialitate, jucând din instinct, direct şi fără artificii, Bernadette Lafont a interpretat magistral rolurile din filmele marcante de Claude Chabrol "(A double tour", "Les bonnes femmes", "Les Godelureaux"). După o perioadă de "eclipsă" în timpul căreia s-a recăsătorit cu un sculptor maghiar, Diourka Medvecsky, şi-a relansat cariera în anii 1960 lucrând cu regizori consideraţi "clasici" (Edouard Molinaro, Costa-Gavras, Louis Malle), şi mai ales cu Nelly Kaplan, alături de care regăseşte succesul cu filmul "La Fiancée du pirate" în 1969. François Truffaut i-a oferit în 1972 un rol important în pelicula "Une belle fille comme moi".

Cu riscul de a-şi ştirbi popularitatea, celebra actriţă a continuat să ajute tinerii autori, precum Moshé Mizrahi ("Les Stances à Sophie", 1971), Jean Eustache ("La Maman et la Putain", 1973), "Laszlo Szabo ("Les Gants blancs du diable", 1973) şi Pascal Bonitzer ("Rien sur Robert", 1999). În anii 1980, a apărut în mai multe filme de Jean-Pierre Mocky ("Le Pactole", "Les Saisons du plaisir"). Cu rolul din "L'Effrontée", de Claude Miller, a câştigat un premiu César în 1985, la categoria "cea mai bună actriţă în rol secundar".

Între timp, în 1978, şi-a început şi cariera în teatru. "Vreau să nu mai fac deloc cinema, dacă pot să joc în teatru", spunea pe atunci Bernadette Lafont, o veritabilă autodidactă.

Viaţa actriţei Bernadette Lafont a fost marcată de o dramă: fiica ei Pauline, tot actriţă, a murit într-un accident în 1988, la 25 de ani, în timpul unei plimbări solitare în Cévennes. Trupul ei neînsufleţit a fost descoperit abia după trei luni de la dispariţie. Bernadette Lafont s-a refugiat în muncă: "Cinema-ul şi teatrul m-au salvat".

Bernadette Lafont a fost recompensată cu un premiu César onorific, acordat pentru întreaga carieră, în 2003.