Bucăţile unui meteorit căzut în Costa Rica în 2019 arată că acesta ar putea conţine urme de viaţă

„Mingea de foc”, de mărimea unei maşini de spălat, s-a dezintegrat înainte de aterizare, iar localnicii au găsit bucăţi din aceasta împrăştiate între două sate, La Palmera şi Aguas Zarcas. Deşi meteoriţi cad adesea pe Pământ, aceste bucăţi de rocă sunt cu totul speciale: asteroidul din care s-au desprins făcea parte dintr-o rămăşită a sistemului solar timpuriu, creat din praf provenit din nebuloasa care a format sistemul nostru solar. Meteoriţii aparţin unei clase rare, denumită condrite carbonice, care caracterizează momentele de început ale sistemului solar şi care sunt încărcate de carbon.

În timp ce alte bucăţi de rocă provenite din sistemul solar timpuriu au devenit părţi ale unor planete, roca aterizată în Costa Rica a rămas intactă, schimbându-se în timp doar datorită unor reacţii chimice catalizate de soare, care au stimulat crearea unor compuşi chimici din ce în ce mai complecşi.

Un meteorit care a explodat în anul 1969, deasupra localităţii Murchison din Australia, avea caracteristici asemănătoare. După cum relatează Joshua Sokol revistei Science, aminoacizii descoperiţi în structura acestuia i-au făcut pe unii oameni de ştiinţă să adopte ideea că viaţa pe Pământ ar fi putut proveni din substanţe chimice transportate de meteoriţi.

Studiile acestui nou meteorit sunt încă incomplete, dar cercetătorii sunt încântaţi că îl pot examina folosind tehnici moderne, căutând compuşi organici complecşi - poate chiar proteine - care, chiar dacă au existat şi în meteoritul Murchison, au dispărut de mult timp, degradându-se în atmosfera Pământului, scrie Sokol. în meteoritul de la Aguas Zarcas există dovezi ale prezenţei unor aminoacizi, care nu au fost găsiţi în altă parte pe Pământ.

Fragmentele meteoritului Aguas Zarcas pot constitui cele mai pure mostre de până acum ale sistemului solar timpuriu şi ale norului de praf pre-solar.

În viitor există speranţa găsirii unor  mostre şi mai pure. Racheta japoneză Hayabusa2, lansată în 2014 cu scopul de a colecta probe de pe asteroidul Ryugu, se întoarce deja din spaţiu, purtând la bord praf colectat de pe Ryugu, care ar putea conţine dovezi ale unor complexe chimice care să indice existenţa vieţii. Iar în 2023, NASA va avea mostre de pe un asteroid similar, Bennu, despre care Sokol afirmă că seamănă cu Aguas Zarcas. Deocamdată însă Aguas Zarcas este cea mai bună sursă disponibilă de compuşi de carbon din spaţiu.