De ce animalele pot reprezenta o adevărată terapie pentru oameni

"În primul rând, este efectul relaxant pe care animalele îl au asupra oamenilor. Acest efect l-aş asocia cu creşterea bunei dispoziţii, cu apariţia momentelor haioase, oferite de jocul acestora, care pot detensiona, pot amâna o stare conflictuală, pot comuta atenţia şi gândirea de la problemele curente şi o pot îndrepta către altceva, către alte fiinţe 'fără acele probleme', iar de aici putem împrumuta şi noi puţin înapoi. Problemele se pot amâna astfel, pot părea mai depărtate, poate chiar te pot ajuta să găseşti rezolvarea lor", a declarat psihoterapeutul Andreea Chiţu pentru Gândul.

Un alt aspect important este legat de stările emoţionale implicate în această conexiune, în care putem primi o aşa numită "afectivitate necondiţionată" - "Ea nu este complet necondiţionată, ştim că animalele se ataşează de persoana care le îngrijeşte, le hrăneşte, le mângâie etc, doar că ele nu o fac la fel ca persoanele care ne sunt apropiate. Acestea pot să nu fie disponibile să ne ofere atenţie şi afecţiune oricând, oricum, în orice cantitate. Animalele uită uşor şi nu au resentimente, ca oamenii".

"Dacă le-ai tratat bine, te vor 'răsplăti' tot aşa, emoţional vorbind. Se cunoaşte faptul că sunt animale ataşate de stăpânii lor, care arată o suferinţă enormă la pierderea stăpânului, că sunt animale care 'simt' stările emoţionale diferite sau chiar unele care 'simt' că stăpânul lor are o anumită durere, însă nu toate deţin aceste însuşiri şi nu ştiu să existe studii şi cercetări în acest domeniu prin care toate acestea să fie explicate", a precizat Andreea Chiţu, de la Centrul MindCare, pentru Gândul.

Animalele ne pot (re)aminti că nu ne costă nimic să oferim grijă şi afecţiune altora, chiar şi lor, fără a aştepta ceva la schimb. "Legat de acest lucru aş lega şi un alt efect important care se referă la mobilizarea energiei. Animalele au nevoie să le îngrijeşti, să le cureţi, să le hrăneşti, să le iubeşti, să le plimbi etc, iar acest lucru poate păstra un obicei, sau crea un sens nou pentru cineva care şi-a pierdut reperele externe sau interne, de exemplu după moartea cuiva drag. Te pot scoate din casă pentru plimbare, socializare, deci îţi pot acorda un sens 'existenţial'.", a mai spus aceasta.

"În ceea ce priveşte caii, aici este un o altă problemă, mai ales legată de cadru de lucru, la fel ca şi terapia cu delfini. Ei trebuie să fie antrenaţi să lucreze cu copiii sau adulţii cu diferite tulburări sau dizabilităţi. Cadrul de lucru presupune şi un antrenor-terapeut care să ştie clar care sunt cadrul şi limitele de lucru, modalitatea optimă şi maximă de 'utilizare terapeutică' a acelui animal, personalitatea lui etc", a concluzionat psihoterapeutul.

Sursa: http://bit.ly/2e4px9s