Diva de la Hollywood, fără de care azi nu am fi avut tehnologie wireless

Dar foarte puţini dintre noi (şi, de altfel, foarte puţini dintre cei care i-au fost contemporani) ştiu că Lamarr nu era doar un chip frumos, ci şi o minte strălucitoare. Spirit inventiv, Lamarr i-a conceput unuia dintre iubiţii ei, magnatul aviaţiei, Howard Hughes, un model de avion aerodinamic, mult simplificat şi mai eficient.

Prietenă cu George Antheil – pianist, compozitor şi romancier – Lamarr a observat că forţele inamice atacau forţele aliate cu semnale radio. Împreună cu prietenul său, George Antheil, a pus la punct un set de soluţii care să contracareze aceste acţiuni. Rezultatul? O metodă de transmisie a semnalului, denumită „frecvenţă cu spectru larg”. Invenţia a fost patentată de Lamarr cu numele ei de căsătorie, Markey şi este folosită şi acum în tehnologia wireless.

Cercetările sugerează că am avea mult de câştigat dacă am ieşi în afara spectrului nostru de cunoaştere. Şi că acest lucru s-a traduce prin creativitate crescută, productivitate mai mare şi, în cele din urmă, printr-un grad mai mare de satisfacţie. Mulţi dintre noi nu ajung niciodată la anvergura lui Lamarr sau Antheil, dar, chiar şi aşa, dacă ne-am petrece ceva mai mult timp studiind lucruri în afara zonei noastre de confort, am avea beneficii de neimaginat.

Ce este un polimat?

Definiţia e subiect de dezbatere de multă vreme, dar, în esenţă, un polimat e un spirit calificat în mai multe domenii de cunoaştere, o persoană care are abilităţi în mai multe discipline neînrudite între ele.

Mulţi cercetători încearcă să acrediteze ideea că un polimat trebuie să aibă competenţe în cel puţin două domenii de cunoaştere neînrudite între ele, pentru a fi denumit astfel.

Waqas Ahmed, autorul cărţii „Polimatul”, apărută în acest an, e licenţiat în economie, are studii post-universitare în ştiinţe internaţionale şi neuroştiinţe, a lucrat ca jurnalist diplomatic şi antrenor personal (profesie pe care a învăţat-o de la Forţele Armate Britanice). Astăzi, e preocupat de artele vizuale şi e directorul artistic al uneia dintre cele mai extinse colecţii de artă şi e el însuşi, un artist profesionist.

În pofida umitoarelor sale achiziţii, Ahmed consider că noţiunea de polimat nu i se cuvine. El consideră că un polimat e acela care a adus contribuţii semnificative în  cel puţin trei domenii, după exemplul lui Leonardo da Vinci (artist, inventator şi anatomist), al lui Johann Wolfgang von Goethe (marele scriitor a fost şi botanist, fizician şi a studiat minerologia) şi Florence Nightingale (care, pe lângă faptul că a fondat asistenţa medicală, a fost un desăvârşit statistician şi teolog).

Din biografiile acestor oameni, Ahmed a identificat calităţile pe care trebuie să le aibă un polimat pentru a face carieră.

„Inteligenţa peste medie e o calitate instrinsecă, dar la fel de importantă este o minte deschisă, o curiozitate nebună, un spirit investigator care să te împingă tot mai departe de zona de cunoaştere în care te simţi confortabil. Un polimat e adesea un autodidact şi un individualist, mânat de o dorinţă uriaşă de realizare personală. El se mişcă în permanenţă şi cu destulă uşurinţă între diferite discipline şi e mereu dornic să descopere teritorii nefamiliare. Vrea să găsească o legătură între acestea, pentru a oferi o imagine unică fiecăreia dintre aceste discipline în parte”, spune Ahmed.

Şcoala şi mediul de business obligă la specializări excesive, ceea ce înăbuşă spiritul creativ

Mulţi copii sunt fascinaţi de diferite domenii, dar şcoala, universităţile şi modelul de muncă îi obligă să se specializeze şi, astfel, se pierd multe spirite. Această specializare excesivă îi impinge pe mulţi dintre ei departe de toate capacităţile native cu care s-au născut, le ucide curiozitatea, le înăbuşă spiritul creativ. Polimaţii sunt cei care-şi redescoperă aceste calităţi şi şi le exploatează la maximum.

„Pentru că trăim într-o societate care ne obligă la specializare, sistemul ne croieşte propriul destin”.  

Multor oameni le lipseşte voinţa necesară pentru a-şi recâştiga abilităţile înăbuşite şi, odată puşi pe cale de un anumit job, o anumită carieră, urmează orbeşte acest drum, uitând, încetul cu încetul de ei înşişi. Una dintre marile prejudecăţi ale zilelor noastre este că, dacă ne concentrăm pe mai multe domenii, nu putem să facem nimic bine şi de aceea e nevoie de o specializare, că o atenţie divizată ne face să ne pierdem. Nimic mai fals!

În realitate, există dovezi clare potrivit cărora dezvoltarea abilităţilor în mai multe discipline pot servi drept combustibil pentru creativitate şi productivitate. Astfel că a-ţi urma un al doilea sau al treilea interes poate să-ţi impulsioneze succesul în domeniul de bază.    

Studiile atestă că laureaţii cu Nobel au abilităţi crescute în mai multe domenii

Cercetătorii câştigători ai Premiului Nobel au capacităţi de 25 de de ori mai mari pentru alte domenii de activitate. Pot să cânte, să danseze sau să profeseze ca actori, spre deosebire de cercetătorii „medii”. Acestea sunt rezultatele unor studii. Un cercetător câştigător al Premiului Nobel e de 17 ori mai capabil să creeze artă vizuală, de 12 ori  mai capabil să scrie poezie şi de patru ori mai capabil să facă muzică decât un cercetător care se concentrează pe un singur domeniu de activitate, aşa-numitul „cercetător mediu”.

„Mulţi cred că polimatul de azi e umanistul din Renaştere, dar de fapt e mult mai mult decât atât”, scrie Ahmed în carte.