În sfârşit, #Selfie 69- film românesc ca-n filme, că mă săturasem de alea ca-n viaţă - GALERIE FOTO

Ca jurnalist obişnuit cu subiectul şi scenariul by default de vreo 25 de ani, şi, ca spectator invitat să comentez, eram mai frustrat istoric de universul filmului românesc decât de succesul său de festival.

Aşa cum o spun cei din lumea cinematografică, simţeam si eu acut nevoia ca filmul autohton să "iasă din bucătărie", să ne distreze şi să ne bucure inima, mintea şi literatura fără prostituate, poliţist şi chioşcuri non-stop din faţa blocului ce deţine bucătăria. Există, aşa, o nevoie de înnobilare a tematicii filmului românesc. Intrebam odată un regizor consacrat la o masă de "nou val", dacă este cineva in stare să facă un "film frumos", un film, să zicem despre Maria Tănase, divă, legendă şi spioană a României. Răspunsul a fost necruţător: "Nu se poate face azi, e prea greu!!. Şi nici nu are cine s-o joace. Ca să nu mai vorbim de bugetul unui astfel de film..."

Bunăoară, simţeam nevoia nevolnică de a vedea, pe lângă fatalismul ratării româneşti şi un fim "eroic", un film în care să avem şi noi o Ioană D'Arc, o Nadie, o Marie, un partizan, o poveste de care să ne simţim "bine". Şi asta nu pentru că sunt fan al filmului istoric sau fan al celui mai vizionat regizor român din lume, Sergiu Nicolaescu, ci pentru că mă săturasem de autohtonismul neo-realist, aşa cum te saturi de şaorma cu de toate sau de fasolea cu cârnaţi de la Intâi Decembrie şi-mi doream a mânca o salată de andive, un curcan la cuptor cu caise, un "quelque chose" care să ne facă şi altceva decât nişte incontinenţi plângăcioşi ai "condiţiei şi profesiei de român". De aceea, comedia romantică a Cristinei Iacob este cu totul altceva decât un clasic al noului val ce urmăreşte succesul de juriu internaţional european sofisticat, cel care apreciază cauzele social-politice: este un film de public.

În filmul Cristinei s-au depolarizat şi decomplexat mai toate perspectivele clişeistice şi s-a inaugurat o altfel de abordare a normalităţii. Vorba unei puştoaice ce ieşea incântată de la film: "Fatăăăă, e primul film românesc în care ăştia vorbesc ca noi!!!".

Galerie foto

GALERIE FOTO #Selfie69

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Este limpede că avem un blockbuster românesc care a luat (cine)maul sălilor de cinema şi primul film care iese din universul rural şi comunistoid al mizerabilităţii fastuoase in cel urban, in care corul antic este FB-ul, iar România şi românii se văd, culmea, in sfârşit, "nevinovaţi". Mamaia este o "ibiză", tatăl, nea Ceauşu (Răzvan Vasilescu), nu mai e părintele ostracizant de modă veche şi fraternizează cu tinerii, face sex şi fumează iarbă, iar Maia, "şefa la bani şi la femei", trage cu pistolul un glonte, pe care scrie, ca într-o cioacă de Tarantino: "Basarabia, pământ românesc". După foarte multe zeci de ani, avem cu siguranţă prima comedie romantică nevulgară (dacă ne gândim la "A doua cădere a Costantinopolului"-1994 sau "Garcea şi oltenii"-2001), cu cel mai mare succes de public de la "Liceenii" incoace. Şi aş indrăzni să spun, chiar de la Filantropica incoace. Să faci 63.000 de spectatori in zece zile şi să râzi gălăgios in sală la aventurile a trei puştoaice care-şi pun in cap să se mărite in 72 de ore, este nu numai o tematică inedită, de genul primului #sexinthecity românesc, ci este, oricât n-ar vrea maşterile cronicărimii de cinema, Corcioveasca sau Mihăileasca, cel mai mare succes de casă de pe la noi, bine jucat şi bine scris. Să faci la 27 de ani un film in care se râde "dăştept"(Crina Semciuc, aruncată goală in mijlocul străzii are o replică devastatoare pentru orice gânditor din Capitală, într-o comedie pentru vârsta 13-30: "Futu-te-n cur să te fut de Bucureşti, 2 milioane de sclavi şi nici un bărbat!!!") este o premieră pe care nu o are nici un regizor în cinematografia aborigenă, darămite o puştoaică.

Aşadar, Selfie69 inaugurează mai multe mici premiere in filmul contemporan: râzi şi plângi mai tot filmul, pe bază de umor de situaţie şi limbaj; e un film de acţiune in cel mai dulce stil occidental, cu urmăriri şi execuţii mafiote burleşti, are happy-end romanţios; personajele scenariului sunt atipice şi neatinse de maladia ireductibilă a românismului ca eşec firesc; bărbatul nu mai este efigia patriarhală a intregului scenariu, ci un personaj secundar in economia filmului, fiind vorba de aventurile a trei fete care vor iubire, aventură, alcool şi droguri; facebook-ul este personaj colectiv, joacă 68 de actori in film şi n-ai timp să faci pipi. Şi mai vreţi să vă spun ceva!!? E un film regizat de o româncă cu studii la Londra, in stil american, cu un scenarist francez de orgine română care când scria scenariul era topit după o puştoaică din Brăila, şi care a lansat intr-un film românesc singura basarabeancă de la Hollywoood.

E un film mişto ce inaugurează o nouă manieră de a face film, manieră care nu mai poate fi numită manieristă.Vorba unui amic al unui amic: "în sfârsit, un film românesc ca-n filme, că mă săturasem de alea ca-n viaţă:"

Cine este Liviu Mihaiu

Realizator TVR, fondator şi realizator Radio Guerrilla şi Preşedinte Salvaţi Delta

http://liviumihaiu.ro/

Citeşte şi: #selfie69 bate toate recordurile. Succesul supercomediei - fără egal în România

Citeşte şi: Maia Morgenstern: "#Selfie69" mi-a stârnit ambiţii şi orgolii - VIDEO

Citeşte şi: "#Selfie69", locul I în box office România, după prima săptămână în cinema – 63.000 de spectatori

Citeşte şi: Spectator despre "#Selfie69" la Cluj: Surprinde o bucăţică de Românie contemporană