INTERVIU: John Steel (The Animals): Piesele noastre spun ceva şi astăzi

Trupa The Animals & Friends va susţine un concert live în Jukebox Club din Bucureşti, în data de 2 aprilie.

Steel mai povesteşte, în interviu, despre cum s-a format actuala trupă The Animals, despre influenţele sale muzicale, dar şi despre artiştii tineri din zilele noastre care îl impresionează.

Reporter: Trupa dumneavoastră este formată din membri din formula iniţială, dar şi din muzicieni tineri. Cum funcţionează această colaborare?

John Steel: funcţionăm foarte bine împreună. Suntem o trupă care munceşte mult şi tocmai faptul că muncim atât de mult ne face să fim atât de uniţi. De asemenea, cântăm în locuri diverse, de la cluburi mici de blues la festivaluri în aer liber şi chiar în teatre. Aceste lucruri cer experienţă şi disciplină, iar noi avem ambele calităţi. De asemenea, compunem împreună multe cântece. Avem, împreună, un album numit "Instinct", cu piese compuse de noi, iar o parte dintre ele le cântăm live.

Reporter: Cum a ajuns trupa la formula de acum? Cum v-aţi întâlnit?

John Steel: Hilton Valentine, chitaristul The Animals, m-a abordat în 1993. El cânta într-o trupă care se numea The Alligators, cu un vocal numit Robert Kane. Acesta din urmă cânta deseori piese din repertoriul The Animals. Chas Chandler, basistul din formula originală The Animals a văzut trupa "în acţiune" şi a spus că publicul reacţiona foarte bine la cântecele noastre clasice. Asta ne-a făcut să realizăm că publicul este interesat de muzica anilor '60, iar publicul acesta are vârste cuprinse între anii adolescenţei şi vârstele acelora care erau adolescenţi în acea perioadă. Chas l-a sfătuit pe Hilton să mă contacteze, pentru a forma o trupă care să reînvie nuzica The Animals pentru acest public nou şi vechi în acelaşi timp. L-am recrutat pe Robert Kane şi i-am sunat pe Dave Rowberry (care a cântat cu The Animals în 1965 şi a cântat multe din hiturile noastre). Pentru a completa formaţia, Dave l-a recomandat pe basistul Jim Rodford, un muzician cu o experienţă foarte vastă şi care a cântat timp de 20 de ani în trupa The Kinks.

Lucrurile s-au schimbat de-a lungul anilor. Hilton s-a căsătorit cu o americancă şi a făcut greşeala fatală de a o aduce în turneu. Acest lucru a creat multe scandaluri, pentru că ea ura tot ce era european şi se plângea mereu. Aceste lucruri l-au făcut pe Robert să părăsească trupa şi să intre în formaţia The Feelgoods. Hilton şi soţia sa au încercat să aducă un cântăreţ american în trupă, dar el nu era destul de bun şi am refuzat să lucrez cu el, aşa că Hilton a plecat din trupă şi s-a mutat în Connecticut.

După ce am încercat în van să găsim un vocal care să se potrivească, Peter Barton s-a oferit pentru acest rol şi, în final, s-a dovedit a fi perfect în această postură. Peter a compus şi versiunile unor piese mai târzii ale trupelor The Mindbenders şi The Boomtown Rats. Peter l-a adus în trupă pe John E. Williamson, care a fost chitarist pentru formaţia Titanic şi aşa ne-am întors pe scenă cu o trupă nou-nouţă.

În 2003, moartea subită a lui Dave Rowberry a fost o pierdere tragică, dar ne-am revenit, din nou, şi l-am rugat pe Mick Gallagher să cânte la clape. Mick, care este din oraşul unde s-a format trupa The Animals, Newcastle, ne-a mai salvat o dată, în 1965, când Alan Price a plecat brusc din trupă înainte de un mare turneu european. Acum s-a întors şi sună mai bine ca oricând, după ce a fost ani de zile în turneu cu Ian Dury & The Blockheads şi după ce a cântat cu The Clash şi The Eurhythmics.

În sfârşit, Jim Rodford a fost chemat de vărul său, Rod Argent, care încerca să regrupeze trupa The Zombies cu Colin Bluntstone şi aşa am făcut rost de un nou basist. Nu a trebuit să căutăm prea mult, pentru că Peter Barton, pe lângă faptul că este un vocal excelent este şi un foarte bun basist, aşa că am putut merge mai departe, devenind, pe parcurs, o trupă compactă de patru membri.

Reporter: The Animals este o trupă definită, în primul rând, de hiturile ei, precum "The House of the Rising Sun" şi "Don't Let Me Be Misunderstood". Care este relaţia dumneavoastră cu aceste melodii, acum?

John Steel: Unul dintre punctele forte ale trupei este faptul că aceste cântece încă spun ceva azi. Toate au un aer de maturitate şi sunt atemporale, lucru pe care cântecele pop din prezent nu îl au. Oricum, fiecare muzician contribuie la o melodie, aşa că nu cântăm cântecele notă cu notă ca în înregistrările de atunci, dar publicul recunoaşte cântecele de la primul acord.

Reporter: Lucraţi la un nou album?

John Steel: Da, aproape am încheiat munca la un album care are titlul de lucru "Prehistoric" şi include cântece din perioada în care eu şi Eric Burdon am format prima noastră trupă, în 1957.

Reporter: La un turneu vă gândiţi?

John Steel: Un tur al României? Dacă cineva se oferă să organizeze aşa ceva pentru noi, de ce nu? Altfel, suntem ocupaţi, muncim continuu.

Reporter: Spuneţi-mi câteva dintre influenţele dumneavoastră muzicale.

John Steel: Prima mea iubire a fost jazz-ul... totul, de la Louis Armstrong la John Coltrane. Dar aveam 15 ani când genul rock and roll pur şi simplu a explodat în muzică, aşa că acest lucru a avut o influenţă majoră asupra generaţiei mele. Elvis Presley, Chuck Berry, Little Richard, Buddy Holly, Fats Domino, Jerry Lee Lewis şi alţii... toţi aceştia au făcut o muzică grozavă, pe care o iubesc şi azi. Mulţi dintre noi s-au întrebat care sunt rădăcinile acestei muzici aşa că i-am descoperit pe Muddy Waters, Jimmy Reed, Howlin' Wolf, Sonny Boy Williamson, Arthur Crudup, John Lee Hooker şi toţi cântăreţii de blues care au devenit surse de inspiraţie şi au condus la explozia stilului R&B în Marea Britanie, la începutul anilor '60.

Reporter: Cine vi se pare cel mai promiţător muzician din prezent?

John Steel: Îmi place mult Amy Winehouse. De altfel, multe cântăreţe mi se par foarte talentate. Nu pot să spun acelaşi lucru şi despre băieţi.

Din categoria trupelor de aur, The Animals a intrat în istoria rockului cu hituri fredonate de multe generaţii, difuzate de aproape toate posturile de radio. "The House of The Rising Sun", "We Gota Get Out of This Place" şi "Don't Le Me Be Misunderstood" sunt doar câteva dintre ele.

Înfiinţată în Marea Britanie, la începutul anilor 1960, trupa a trecut prin numeroase metamorfoze, având o biografie tumultoasă, cu mutări de pe un continent pe altul, cu schimbări dramatice de componenţă. Muzicienii au devenit cunoscuţi în SUA ca parte din "invazia britanică" şi au ajuns cu zece piese pe poziţiile fruntaşe din UK Singles Chart şi US Billboard Hot 100.

Membrii The Animals au fost incluşi în Rock and Roll Hall of Fame în anul 1994.

Cea mai iubită piesă The Animals, "The House of The Rising Sun", este de fapt o veche melodie folk americană, cu origine necunoscută, preluată şi reinterpretată de o multitudine de artişti (de la The Beatles la The Doors, de la Sinead O'Connor la Muse). Totuşi, cea mai cunoscută şi cea mai cerută versiune rămâne varianta The Animals. Criticii muzicali au comentat piesa în interpretarea The Animals ca fiind "primul hit folk-rock", numind-o "un hit revoluţionar", care "a schimbat pentru totdeauna faţa muzicii moderne".

Formula The Animals & Friends păstrează în componenţă doi membri fondatori ai trupei: John Seel - tobe şi Mickey Gallagher - claviaturi (care de-a lungul anilor a colaborat cu The Blockheads, Paul McCartney, The Clash, Eurythmics). Alături de ei, au fost invitaţi muzicieni de calibru: Peter Barton (voce, bas, ex Boomtown Rats Roberts & Crowe, Wayne Fontana's Mindbenders) şi John E. Williamson (voce, chitară, ex Titanic).

Pe 2 aprilie, la Jukebox Club, vor răsuna "The House of The Rising Sun", "Don't let Me Be Misunderstood" precum şi alte hituri ale trupei The Animals.

Biletele au fost puse în vânzare exclusiv prin reţeaua Eventim: magazinele Germanos, Orange, Vodafone, Domo, librăriile Humanitas şi Cărtureşti şi online, prin www.eventim.ro. Costul unui bilet este de 65 de lei până în data de 2 aprilie şi de 80 de lei în ziua concertului.

(Interviu realizat de Oana Ghita, oana.ghita@mediafax.ro)