Karim Rashid: "Design Yourself" este o carte despre controlul asupra propriului destin

Karim Rashid este unul dintre cei mai populari designeri contemporani, cu un portofoliu de peste 2.500 de proiecte. Lucrările sale sunt prezente în colecţiile permanente ale 14 muzee importante din întreaga lume, printre care San Francisco Museum of Art (SFMoMA) şi New York Museum of Modern Art (MoMA). Realizările sale, alături de recunoaşterea internaţională, au făcut din el un conferenţiar invitat constant în centre universitare de renume. Mai mult, este Doctor Honoris Causa al Ontario College of Art and Design şi al Corcoran College. Rashid a primit numeroase distincţii internaţionale pentru creaţiile sale.

Rashid vorbeşte, în interviul acordat MEDIAFAX, despre cartea sa, "Design Yourself", lansată la Editura Publica, dar şi despre ce înseamnă Europa de Est în materie de creativitate, influenţa copilăriei, a adolescenţei şi a tatălui său în dezvoltarea sa profesională, precum şi despre companiile pentru care a lucrat sau despre ce înseamnă să ai succes în acest domeniu.

Reporter: Spuneai într-un interviu că eşti fascinat de Europa de Est. Care sunt motivele pentru acest lucru?

Karim Rashid: Ei bine, sunt mai multe motive. Consider că în Europa de Est găseşti pasiune, intelect, schimbare şi cred că e mai puţină dorinţă sau necesitate de a îţi pune întrebări despre istorie. Este ca şi când, în special în rândul tinerilor, ar vrea să treacă mai departe, să facă (din această zonă, n.r.) un loc mai bun. Şi, evident, acest lucru se întâmplă datorită descoperirii unei noi libertăţi, care vine din schimbările din respectivele ţări, din politică etc. Dar energia de genul ăsta este un fel de sentiment "pionieresc". Oamenii ştiu că vor să facă ceva nou. Un sentiment nou, care îmi place. Simt că aş vrea să fac parte din asta. Când mă aflu în multe părţi din Europa de Vest sau la New York, am sentimentul că aceste oraşe au avut timpul lor şi trăiesc dintr-o reputaţie câştigată în trecut, dar nu se mai schimbă atât de des, sunt oarecum obosite şi nu mai reprezintă, în mod clar, un nucleu al avangardei sau al creativităţii.

Cred că în Europa de Est se întâmplă lucruri noi. Sunt oameni tineri, foarte determinaţi să intre în competiţie cu lumea.

R: Ce crezi despre România?

K.R.: În afară de a-i şti istoria şi pe lângă faptul că am cunoscut câţiva români în viaţa mea, pentru că am mulţi prieteni, nu ştiu foarte multe. Am ajuns de puţin timp şi plec repede, aşa că...

Cred totuşi că este foarte interesant că nu sunteţi parte a culturii slave, ci veniţi, mai degrabă, dinspre italieni. Găsesc acest lucru extrem de fascinant. Sunteţi, practic, în mijlocul Balcanilor.

R: Care este influenţa designului asupra brandurilor? Poate designul să creeze un brand?

K.R.: Da. Iniţial, creai identitatea şi brandul unui produs înainte să creezi produsul în sine. Dar eu cred că acum este exact pe dos. Un obiect în sine poate crea un brand. Dacă un obiect, un produs este destul de simbolic, atunci oamenii îşi vor aduce aminte de el. Aşa că, brandul începe să fie cunoscut de la obiect, nu invers. Cred că acum, brandingul este, într-un fel, ceva ce putem face extrem de rapid, practic peste noapte, şi cred că a început totul cu sistemul de comerţ online, care a suferit un boom în anii '80 - '90. Realizăm acum că, în ceea ce priveşte o idee sau un brand, acum avem mijloacele de a le disemina la nivel global.

R: Ce te-a inspirat în designul ambalajelor unor produse marca Davidoff, Kenzo, Prada, Ralph Laurent?

K.R.: Fiecare dintre proiectele respective este diferit. Fiecare are o poveste diferită, fiind folosite uneori criteriile cu care compania vine la mine, iar uneori este vorba despre ideile mele despre cum cred că oamenii trăiesc alături de respectivele produse. Am făcut, în industria cosmetică, circa 150-200 de produse şi fiecare are propria poveste.

R: Care este brandul pentru care ţi-a plăcut cel mai mult să lucrezi?

K.R.: Lucrez acum cu Samsung şi cred că este una dintre cele mai bune companii din domeniul tehnic din lume, dacă nu chiar cea mai bună, şi sunt foarte încântat că lucrez cu ei. Sunt extrem de precişi, iar produsele lor sunt foarte bune şi sunt fericit că sunt parte din asta.

Aş vrea să lucrez cu o companie auto. Am făcut mai multe maşini-concept cu ceva timp în urmă, pentru Toyota, dar erau doar maşini-concept şi aş vrea să fac ceva real, să pun pe drum. Nu îmi mai mai place să facă lucruri care sunt la stadiul de concept pentru nimeni din lume. Vreau să fac lucruri care să influenţeze viaţa oamenilor. Am lucrat pentru companii foarte, foarte bune şi aş vrea să mai fac lucruri pentru toate aceste companii. Am lucrat cu Prada şi mi-a plăcut la nebunie, oamenii de la Kenzo sunt fantastici şi am o relaţie constantă cu ei.

Aş vrea să lucrez mai mult în domeniul hi-tech, pentru că am senzaţia că lumea aceea este una extrem de conservatoare şi aş vrea să fac nişte schimbări. Aş vrea să fac toate acele produse mai umane. Acele obiecte nu vorbesc despre spiritul utilităţii lor şi folosesc limbajul tehnic învechit, nu au progresat deloc în acest sens. Găsesc acest lucru ca fiind provocator.

R: De ce ai ales să faci design pentru atât de multe tipuri de produse, de la parfumuri şi electronice la modă, artă sau spaţiu public?

K.R.: Cred că e din cauză că, atunci când eram copil, admiram sincer pluralismul. Mi se părea fabulos că Le Corbousier era totodată pictor şi arhitect, era interesant pentru mine că Rodchenko (Alexander Rodchenko, n.r.) era pe de o parte designer de haine şi pe de alta, era arhitect. Mi-aduc aminte că, atunci când eram adolescent, am citit o carte despre Raymond Fernand Loewy, cel care a creat sticla de Coca Cola, pachetul de ţigări pentru Lucky Strike şi a făcut navete spaţiale pentru NASA.

Tatăl meu era oarecum pluralist. Era designer pentru televiziune, era pictor, a făcut mobila din casa noastră... Se trezea duminica dimineaţa setat să creeze o rochie pentru mama mea. O desena, lua materiale, o tăia, o croia şi după aceea mergeau la o petrecere şi ea o purta. Aşa că, dacă eşti copil şi vezi asta, eşti capabil să creezi orice.

R: Care sunt ingredientele pentru un design de succes?

K.R.: Ingredientele sunt atunci când funcţionalitatea, performance-ul, frumuseţea, materialul, esteticul şi organicitatea sunt oarecum inseparabile. Atunci când dacă scoţi una dintre ele, nu mai ai obiectul. Cred că dacă acestea sunt inseparabile, atunci ai un design bun, un design frumos.

R: Despre ce e vorba în cartea "Design Yourself"? Care este principalul mesaj pe care vrei să îl înţeleagă cititorii tăi?

K.R.: Am început să o scriu în avion. Mi-a luat cam 3-4 ani să o scriu. Când am început, ideea era să scriu o carte despre filosofia personală asupra lumii, dragostei, a jocului. Deci, era vorba despre a trăi. În timp ce o scriam, mi-am dat seama că întâlnesc oameni în jurul lumii care, într-un fel, se simt frustraţi mereu de propria existenţă şi cred că acest lucru se întâmplă pentru că pierd oportunităţi în viaţă.

Mi-am dat seama că sunt puţini oamenii care sunt satisfăcuţi în încercarea de a-şi îndeplini visul. Astfel, m-am gândit că aş putea să scriu cartea pentru a-i inspira pe oameni să-şi urmeze visul şi să îi încurajez pe oameni să fie mai conştienţi de ei, la nivel personal, de faptul că avem control asupra destinului nostru. Cred, până la urmă, că ăsta este mesajul cărţii. Când o citeşti devii pozitiv şi inspirat şi realizezi că poţi să faci schimbări ce ţin de tine, la nivel personal.

Designul, la nivel de definiţie, este un program, un criteriu. Te aşezi şi faci o listă cu toate obiectivele pe care vrei să le atingi. Ei bine, şi vieţile noastre sunt la fel. E ca atunci când ne aşezăm dimineaţa şi scriem toate lucrurile pe care trebuie să le facem în ziua respectivă. Dar, ceea ce nu facem ca oameni, este o astfel de listă pe termen lung. Avem tendinţa să nu spunem ce ne-ar plăcea să facem peste 10 ani sau 5 ani, ce aşteptări avem de la noi. Nu facem asta. Ne ducem viaţa zi de zi şi cred că asta este o atitudine volatilă, aceea de a lăsa viaţa să te poarte pe unde vrea, ca şi când cineva ne-ar controla mereu. Eu cred că Dumnezeul din fiecare este în mintea noastră şi că putem avea control mult mai mare asupra propriilor vieţi.

Şi, pe de altă parte, cartea spune să crezi în tine, să afli la ce eşti bun şi la ce nu eşti bun. Dacă nu eşti bun la ceva, nu îţi pierde timpul. Acceptă că nu eşti bun. Cred că este o tendinţă în educaţie de a încerca să învăţăm să fim buni la lucruri la care nu suntem. Eu cred că, de fapt, este exact pe dos. Cred că trebuie să exploatăm lucrurile la care suntem buni, pentru că suntem diferiţi unul de celălalt şi fiecare are ceva diferit prin care îşi contribuie la lumea înconjurătoare.

R: De ce are cartea mai multe versiuni de design şi de ce foloseşte atât de multe culori?

K.R.: Sunt două motive. Unul este acela că eu nu mai cred foarte tare în cărţile tipărite, pentru că poţi să iei un gadget şi să citeşti, iar dacă este vorba doar de informaţie, nu mai e nevoie să folosim hârtie, deci nu mai e mare nevoie de cărţi. Şi, dacă decizi să scoţi o carte, atunci ea trebuie să fie ceva plăcut, o experienţă, cu culori diferite, senzaţii diferite şi ar trebui să fie puternică din punct de vedere grafic. Dacă nu aş fi putut să scot cartea aşa cum e din punct de vedere grafic, atunci aş fi apelat la o variantă electronică, pentru că nu ar fi fost necesar să scot o altfel de carte.

R: Ce vrei să împărtăşeşti publicului român la conferinţa ta?

K.R.: Voi vorbi despre carte şi le voi împărtăşi modul în care designul poate aduce atât de multe beneficii la nivel personal şi colectiv şi despre cum poate schimba lumea.

(Interviu realizat de Alexandra Buzaş, alexandra.buzas@mediafax.ro)