Carnavalul de la Limba este un eveniment dedicat în special copiilor, organizat pentru a scoate în evidenţă originile dacice ale limbenilor şi bucuria păstrării unor obiceiuri străvechi, potrivit organizatorilor.
Pe vremuri, teritoriul satului Limba a fost locuit de daci.
Noaptea Pricolicilor sau Noaptea Dacică a început cu o slujbă la biserica din satul Limba, iar apoi alaiul, condus de copii costumaţi în personaje de basm şi de daci, s-a deplasat în parcul situat în spatele Căminului Cultural. Bărbaţi costumaţi în luptători daci au prezentat, în special pentru copii, costumele, armele şi viaţa lor din timpuri, iar apoi au realizat o demonstraţie de luptă.
Noaptea Pricolicilor a continuat cu o defilare, printre torţe, a copiilor îmbrăcaţi în ţinute de carnaval, întruchipând personaje de basm, pe care le-au şi prezentat. Serbarea a fost oprită de o ploaie torenţială, însă oamenii au intrat în Căminul Cultural unde au asistat la un spectacol folcloric susţinut de Ansamblul ”Doina Mureşului” al Primăriei Ciugud. Evenimentul s-a încheiat, seara, cu aprinderea focului lui Zamolxe.
Dorin Bucur, prezentator şi organizator al carnavalului, a declarat că limbenii sunt porecliţi, din moşi-strămoşi, ”pricolici”, supranume cu care se mândresc.
”Limbenii sunt porecliţi pricolici. Şi-au asumat această poreclă şi o poartă cu mândre şi încearcă să o transmită copiilor generaţiilor viitoare într-o formă cât mai aproape de adevărul istoric. Noi vrem să le spunem celor mici că cel mai important lucru într-o comunitate este să te aduni, să petreci timp împreună şi să munceşti împreună”, a spus Dorin Bucur, care e şi preşedinte al Asociaţiei Limbenii.
Potrivit organizatorilor, legenda “Pricolicilor” este, de fapt, amintirea, deformată şi reinterpretată a unor ritualuri de iniţiere a tinerilor “lupi”, adică al tinerilor daci organizaţi în asociaţii bărbăteşti închise.
În cadrul acestor asociaţii, membrii erau supuşi unor teste cu scopul de a-i face să semene cu carnasiera pe care şi-au ales-o ca emblemă. Aceste ritualuri au durat destul de mult în timp, astfel încât limbenii au ajuns să fie cunoscuţi sub denumirea de oameni-lup sau, din superstiţie, pricolici.