O companie britanică vrea să readucă la viaţă dirijabilul

Acest uriaş al aerului, denumit HAV304, nu atinge dimensiunile impresionante ale zepelinelor germane din anii 1920 şi 1930, dar este, cu ai lui 91 de metri, mai lung decât oricare avion din zilele noastre.

Chiar dacă seamănă foarte mult, aparatul nu este chiar un aerostat, întrucât este mai greu decât aerul, fapt care are totuşi avantajul de a nu mobiliza zeci de membri ai echipajului în momentul aterizării.

Tehnologiile împrumutate din aviaţie permit coborârea aparatului pe sol, comandat de la distanţă, chiar fără niciun om la bord.

Constructorii laudă calităţile ecologice ale prototipului, care este capabil să se menţină în aer până la trei săptămâni consecutive. "Este cu 70% mai ecologic decât un avion de tip cargo", a precizat Bruce Dickinson, solistul trupei rock Iron Maiden, care a investit în acest proiect.

Asamblat în Anglia, în celebrele ateliere din Cardington, de unde erau lansate "aeronavele" britanice la începutul secolului trecut, HAV304 a fost conceput iniţial pentru armata americană cu scopul de a efectua misiuni de supraveghere.

Armata americană a realizat un zbor de testare secret în august 2012 în statul New Jersey, la baza Lakehurst, în acelaşi loc în care a avut loc, pe 6 mai 1937, celebrul accident al lui LZ 129 Hindeburg, cel mai mare dirijabil comercial din lume, creat de Luftwaffe, în urma căruia au murit 35 de persoane.

Însă reducerile bugetare i-au determinat pe militarii americani să abandoneze acest proiect. Dirijabilul s-a întors în Marea Britanie, unde compania HybridAirVehicles (HAV) intenţionează să îl lanseze până la sfârşitul anului.

Pe termen lung, aparatul, alcătuit din două sau trei compartimente umplute cu heliu, în funcţie de necesităţi, va putea fi utilizat în misiuni de supraveghere, în comunicaţii, în transportul de mărfuri şi chiar pentru transportul de pasageri.

Compania HAV consideră că în prezent există o piaţă mondială pe care ar putea să lanseze între 600 şi 1.000 de astfel de dirijabile.