Vânătoare de aur nazist într-un sat olandez

Vânătoarea a fost declanşată de o hartă veche, despre care se crede că ar fi dezvăluit locul unde soldaţii germani ar fi îngropat cutii de muniţie pline de diamante, rubine, aur şi argint. Harta desenată de mână, completată cu un X roşu pentru a marca locul, face parte dintr-un dosar făcut public de Arhivele Naţionale Olandeze săptămâna trecută.

Atunci când documentele au fost făcute publice, la sfârşitul unei perioade de confidenţialitate de 75 de ani, harta declasificată arăta clar că Ommeren, în provincia estică Gelderland, era locul unde părea să se afle comoara.

Satul şi X-ul roşu al acestuia se aflau în apropierea liniei de front al aliaţilor în timpul Operaţiunii Market Garden din 1944, o încercare îndrăzneaţă de a crea o rută terestră spre nordul Germaniei.

Acum, în tot Ommeren există dovezi ale unor săpături neautorizate.

Echipamente agricole aruncate care probabil au activat detectoarele de metale sunt împrăştiate în jurul gropilor proaspăt săpate, scobite din terenurile agricole şi din păduri.

Documentele declasificate din arhivă includ mărturia unui soldat german, care a declarat că o bancă din oraşul Arnhem, situat la 40 km de Ommeren, a fost lovită de o bombă în august 1944, împrăştiind conţinutul seifului - bijuterii, monede, pietre preţioase şi ceasuri de aur.

Trei sau patru soldaţi germani au pus mâna pe tot ce au putut, a spus el, şi au ascuns prada în cutii de muniţie şi pachete de pâine - cele mai sigure containere pe care le aveau la îndemână.

Mai târziu, în ultimele săptămâni ale războiului, invadatorii germani se retrăgeau şi soldaţii au decis să îngroape comoara.

După război, un institut olandez înfiinţat pentru a găsi bunurile expropriate de nazişti a dat peste povestea tânărului paraşutist german, identificat ca fiind Helmut Sonder. Acesta a oferit o relatare de martor ocular şi a schiţat harta, acum bine cunoscută.

Se crede că potenţialul tezaur este atât de valoros încât, înainte ca harta să fie făcută publică, statul olandez a făcut mai multe încercări de a dezgropa comoara.

Detectoarele de metale au fost interzise recent în Ommeren, deoarece există un risc real ca excavatorii amatori să lovească grenade, bombe sau mine neexplodate din Al Doilea Război Mondial.

Din fericire, nu au fost raportate răniri, dar au fost date o serie de amenzi şi chiar dacă cineva ar găsi aur, ar fi obligat să îl declare şi să îl predea autorităţii locale care deţine terenul.

Documentele din arhive nu conţin nicio menţiune cu privire la cine ar putea fi proprietarii de drept ai bunurilor. Cel mai probabil, au fost localnici care au plasat obiectele în banca din Arnhem, dorind să îşi protejeze averea de nazişti. O mare parte din bunurile jefuite de la familiile evreieşti din Ţările de Jos au fost depozitate într-o bancă din Amsterdam.

Arhiviştii olandezi spun că nu au găsit nicio dovadă că paraşutistul german care a schiţat harta a murit. Prin urmare, presupun că Helmut Sonder - care ar avea acum 98 de ani, potrivit documentelor - ar putea deţine cheia pentru a descoperi această comoară.

Comoara nu a fost găsită niciodată, cel puţin nu la cunoştinţa publicului, iar potrivit arhivelor olandeze, cele mai probabile patru explicaţii sunt următoarele: 1. Helmet Sonder a minţit. Cu toate acestea, mărturia sa a fost verificată în detaliu şi s-a constatat că este credibilă. 2. Cineva care locuia în apropiere, sau poate unul dintre soldaţii germani, s-a întors şi a recuperat prada înainte ca autorităţile să afle de ea. 3. Un angajat al institutului olandez s-a folosit de cunoştinţe din interior şi s-a întors în secret între încercările oficiale eşuate de a o găsi. 4. Doi ofiţeri americani, văzuţi în apropierea pământului deranjat, ar fi putut, de asemenea, să fi plecat cu comoara.

Autorităţile olandeze cred că, chiar dacă comoara evazivă a existat vreodată, probabil că a dispărut de mult.