COMENTARIU: Aleşii, ca hamsterii în roată

Totul s-a întâmplat în câteva ore. Parlamentul e viu. Parlamentul se vânzoleşte. Dar nu într-o agitaţie din care să iasă legi-cristal. Asta populează doar visele naive, nu serveşte încleştărilor full-contact sub cupolele parlamentare.

Din motiv de 1 Decembrie, aleşii onorează Ziua Naţională doar cu o zi şi jumătate de lucru în folosul ţării. În rest vor fi prin colegii, la momente festive prelungite, afumaţi în dulcele şuvoi al Sărbătorilor cu zăpadă puţină şi ploaie multă. Dar ca să plece cu neuronii destinşi au limpezit-o, într-o doară, cu legea dedublată a Educaţiei, răpuşi de atâtea târcoale şi amuşinări prin şi pe lângă proceduri şi interpretări.

Însă, cum guvernul este obligat să se hărnicească, în două săptămâni, pe 14 decembrie, se produce o nouă asumare, cea pentru Legea salarizării unitare.Cu efect indiscutabil mai mare în economia dezmorţirii unui electorat şi aşa obosit şi tras din priză. PNL şi PSD îşi pot relua alergatul de hamster în roată: asumare-contestare-moţiune. Sau să aibă revelaţia a ceva mai deştept decât războiul de tranşee sau staţionarea pe fundul terenului, de unde să arunce mingi până fac scurtă la mână.

Cele două metode şi altele asemenea aspre au nevoie de pauză. "Orice" alt "fel de instrument constituţional şi democratic pentru a lupta împotriva Guvernului Boc", după cum decreta Victor Ponta, nu a fost încă scos din teacă. Aici nu-i vorba de moratoriul cu care se ruga preşedintele Băsescu, căci în veci opoziţia nu se va lăsa dusă pe calea cuminţeniei temporare trasată de Cotroceni. Ci de secretarea unui strop de flexibilitate şi gândire neconflictuală, dincolo de judecata în termenii "alb-negru". Dinspre ambele tabere.

Tactici de felul "hai să mai votăm o dată", că poate iese din plen ce-am vrut noi şi n-am reuşit, că altfel ne bate la palmă UDMR cu vărguţa sau discursuri deconcertante de felul celui al lui Mihai Hârdău cum că la Comisia de Învăţământ de la Senat profesionismul este sublim, dar poate ar mai trebui să se dezbată niţel obsedanta lege a Educaţiei, că prea i-a scos "nemuritori" pe rectori, nu sunt decât o mare tragere de timp.

Liberal-democraţii şi aliaţii lor sfârşesc, astfel, prin a cădea în aceleaşi păcate pe care le stigmatizează la adversarii lor. Păcate acoperite de lacrimi de crocodil "a la Anastase" sau "a la Marko" (după ce feluri de griji ale naţiei îi frământă pe opinenţi). Sau de trilurile războinice ale Sulfinei Barbu, care vrea să desfiinţeze Senatul. O depăşeşte, mai bărbat, doar Valeriu Stoica, care ar vrea să înghesuie Curtea Constituţională în condiţia de secţie a ÎCCJ.

La Cameră, PNL şi PSD şi-au strâns - pentru a câta oară? - boccelele, nereuşind să împingă pe ordinea de zi reexaminarea Legii pensiilor. La Senat, graţie UDMR, dezbaterile s-au distilat până la analiza microscopică a rostului unui preşedinte de comisie. Cu ce sunt mai buni unii decât alţii, când, de fapt, îi unesc aceleaşi cusururi?

Aleşii sunt neobosiţi în ale lor. Ca micile vietăţi cu blană preţioasă, active nevoie mare în alergatul pe roată, într-un microclimat atent întreţinut. Indiferent de culoare, sunt mimetici. Îi deosebeşte doar gradul de dibăcie în justificări şi în salvarea aparenţelor.

(Comentariu de Indira Crasnea, indira@mediafax.ro)