COMENTARIU: Facelift după voaleta năravurilor parlamentare

Este un fel de cavalerism cu turaţie cinică faţă de Roberta Anastase. Preşedinta Camerei, un "casus belli" mai afurisit decât Elena din Troia, este lăsată la judecata agorei legislative. Traian Băsescu a plecat să se lupte cu altceva.

Doar că, oricât am căuta femeia, Roberta Anastase nu este începutul şi sfârşitul harababurii. Nu cred ca i-a lipsit bunăvoinţa de a învăţa. Însă i-a căzut pe nas pălărioara funcţiei, cu tot cu voaletă. A fost neînchipuit de cuminte. Fix de o disciplină cum vrea domnul preşedinte. O disciplină care a împins-o să înmulţească cu generozitate voturi.

Nu asta este boala Parlamentului. Ci năravurile şi regulamentul. Cărticica Regulamentului Camerei, mai fluturată şi folosită decât Constituţia, are nevoie de o ediţie nouă. Este o trudă de mai multe legislaturi, e drept cam cu jumătate de voinţă şi numai când se fac pocinoguri.

Dincolo de ce se va scrie acolo, dacă se va scrie, conştiinţa statutului de "ales" nu trebuie să fie dependentă de constrângerile dintre foile de hârtie. Până la urmă, nu îţi faci meseria cu japca sau alegând comoditatea picotelii în fotolii. N-am apucat să aud, aş vrea, o ştire despre cum se întâlnesc parlamentarii cu oamenii care i-au ales, la sfârşit de săptămână. Ce le spun? Îi caută?

Este ceva mai preţios decât talentul de a legifera.

Drept este, spre furia demolatorilor bicameralismului, la Senat, când se lucrează, treaba merge. Tăvălitul Mircea Geoană şi-a periat reverele şi mână căruţa Camerei superioare cu îndemnuri diplomatice, într-o atmosferă destul de prietenoasă.

Oricât am amesteca bunul cu răul, ceea ce a generat neputinţa din incinta deputaţilor a fost precedată de "violenţe" cu repetiţie: confiscarea microfonului, asediul tribunei vorbitorilor, la care s-au dedat, prin imitare, beligeranţii.

Este o reţetă, la fel ca utilizarea intensivă a moţiunii de cenzură. Care va merge, va merge...

Nu-i va face pe parlamentari mai respectaţi şi cu adevărat redutabili. Se tot vorbeşte despre reformele din interior. Ca despre inorogi. Ni-i (le) imaginăm şi nu-i (le) vedem.

De prea multe vorbe, faptele au ostenit înainte de a se arăta.

(Comentariu realizat de Indira Crasnea, indira@mediafax.ro)