COMENTARIU: Sfârşitul şi începutul lui Mircea Geoană

Mircea Geoană a decis in extremis să meargă la acest tribunal de partid şi să moară cu dreptatea lui în braţe. Onorata comisie însă i-a dat repejor pedeapsa maximă şi l-a lăsat cu ochii în soare, fără să dorească să-l asculte. Preşedintele său, senatorul Dan Şova, din ce în ce mai pătruns de o înverşunare rece şi de narcoza celor 15 minute de glorie personală, a spus senin şi hotărât că Geoană nu a trimis o ţidulă de confirmare a prezenţei şi că decizia inculpatului de a se prezenta la tăierea gâtului, anunţată la televizor, n-a avut nici o valoare în economia "procesului". A fost o fază clasică de cuvântul unuia contra cuvântului celuilalt.

Este îndoielnic că Biroul Permanent Naţional şi Comitetul Executiv Naţional al PSD vor infirma această recomandare. Ar însemna să pună la îndoială raţiunea de a fi a Comisiei de integritate, care taman ce şi-a justificat existenţa şi rostul, făcând o victimă de notorietate. Şi în comisie nimeni nu a votat de capul lui sau după conştiinţa din capul lui (cum pompos se dădeau asigurări).Votul a fost pragmatic, conform mandatului dat de filiale.

Antractul decis de Ion Iliescu şi de Adrian Năstase a luat sfârşit, un mecanism a fost pus în mişcare şi doar Ion Iliescu şi Adrian Năstase mai pot temporiza, dacă vor vrea. Dar nu o vor face, deşi orgoliul le va da ghes. Ei nu iartă şi nu uită că, pe rând, Geoană i-a debarcat, lăsându-i să-şi roadă degetele pe tuşă.

Ziua de 13 noiembrie a avut valenţele unui decont al eşecului la prezidenţialele din 2009. Mircea Geoană i-a supravieţuit, şi nu oricum, ci din poziţia de "număr doi în stat". Dar nimeni din partid (poate nici chiar puţinii lui susţinători) nu şi-a şters din subconştient amarul acelei înfrângeri.

Aceeaşi povară o duce şi (încă) preşedintele Senatului. Când probabil nu va mai fi "numărul doi" - un rol care s-a dovedit a-i fi potrivit - va rămâne să-şi ducă şi crucea singurătăţii de senator independent. Binenţeles, se va lupta până la capăt pentru dreptatea lui. Dar acesta este un efort în van. Pe care ar trebui să aibă înţelepciunea de a-l înlocui pentru o vreme cu condiţia de (doar) "senatorul şi cetăţeanul" Mircea Geoană. Aşteptând şi pregătindu-şi un nou început. Şi un drum la al cărui capăt nu-i va mai deziluziona pe cei care continuă să creadă în el.

Însă acum, Mircea Geoană este doar ca acel "uomo finito" al lui Papini: (mai) nimic pentru că a vrut să fie totul. Şi nu i-a ieşit.

(Comentariu realizat de Indira Crasnea, indira@mediafax.ro)