REPORTAJ Goana după cultură: Mii de oameni s-au îmbulzit în faţa muzeelor din Bucureşti

Sâmbătă, până la ora 23.00, conform organizatorilor şi forţelor de ordine, câteva zeci de mii de oameni trecuseră pragul celor mai mari muzee ale Capitalei. Spre ora 21.00, coada din faţa Muzeului Naţional de Istorie Naturală "Grigore Antipa" se întindea pe aproape o sută de metri. Familii cu copii mici, găşti de adolescenţi care se grăbesc să dea check-in de pe iPhone, bătrâni cu umbrele negre şi, răzleţ, străini gălăgioşi, stau toţi lipiţi, umăr la umăr, în mulţimea care freamătă de nerăbdare.

Joseph şi prietenii lui stau la coadă încă de la ora 20.00. Au venit în România printr-un program de schimb cultural studenţesc şi abia aşteaptă să treacă pragul muzeului. "Am vizitat deja şase sau şapte muzee, săptămâna trecută. Ne-au plăcut foarte mult şi ne-am gândit să folosim prilejul ăsta ca să mai vizităm câteva. Am vrea să le vedem pe toate, înainte să plecăm. Condiţia ar fi să se termine coada de-aici în secolul ăsta", râde Joseph. Blassie, prietena lui Joseph, este cea care a convins grupul de englezi să aleagă să vină în România.

"Am mai fost aici, acum doi ani. Mi-am dorit să revin de cum am plecat. Ei nu au fost încrezători la început (arată spre grup, n.r.), credeau că vreau să îi duc într-o ţară din lumea a treia, în care hoţii de buzunare şi răufăcătorii pândesc la fiecare colţ de stradă. Aveţi o ţară cool, ar trebui s-o promovaţi mai mult. Şi ţara, şi porumbul fiert!", râde Blassie.

Mai în spate, pe trotuar, Costel şi Cristina vând porumb fiert. Nu sunt siguri care e legătura dintre porumbul fiert şi muzee, dar au "aprobare": "Noi suntem legali aicea". Nu plănuiesc să treacă pragul muzeului prea curând, dar speră să nu gândească la fel şi străinii. "Românii sunt zgârciţi, le spui că e 8 lei porumbul fiert şi strâmbă din nas. Străinii sunt altfel. Acum o oră mi-a dat unul 500 de mii - la străini dăm cu 16 lei - şi nici n-a mai vrut restu' înapoi", se mândreşte Costel. O familie cu patru copii mici se apropie de standul lui Costel. "48 de lei? Da ce le-ai făcut, dom'ne, au aur în ei?", întreabă tatăl, în timp ce se îndepărtează, cu copiii de mână. "V-am spus. Nişte zgârciţi", punctează triumfător Costel.

Peste stradă, în faţa Muzeului Naţional de Geologie, alt furnicar de oameni. Nici Muzeul Naţional al Ţăranului Român, aflat în aceeaşi zonă, nu îi lasă pe bucureşteni insensibili. Sute de oameni aşteaptă răbdători, umăr la umăr, să îi treacă pragul. Nicu e profesor universitar, la Universitatea din Bucureşti. A venit cu soţia şi cu doi prieteni de familie. "E primul an în care vin. Nu vin, de obicei, la asemenea evenimente. Sunt binevenite, dar şi foarte obositoare. Eu cred că iubitorul de frumos, dacă iubeşte într-adevăr frumosul, îşi va cumpăra bilet şi în altă zi, nu va veni neapărat să se bată pe o vizită gratis, cu alte mii de oameni", spune Nicu.

Citeşte şi: Noaptea Muzeelor 2012. Câţi vizitatori au fost în Capitală şi care a fost muzeul din Bucureşti care a atras cel mai mult publicul

Printre iubitorii de artă şi istorie, găseşti, însă, şi vizitatori de ocazie. În mulţimea din faţa Muzeului Ţăranului Român aşteaptă şi Narcis, gătit ca pentru ocazie, în pantaloni albi, curea înzorzonată cu pietre strălucitoare, haină a la John Travolta în "Saturday Night Fever" şi pantofi "Adidas". A vrut să viziteze Antipa, dar mulţimea nesfârşită care aşteaptă în faţă l-a descurajat. Acum speră să prindă o vizită gratis la MŢR. "Dacă nu prind aici, e bine şi la Geologie. Nu contează care e, numa' să fie. (râde, n.r.). N-am văzut niciun muzeu din Bucureşti până acu', aş fi vrut, normal, da' chiar nu-mi permit să arunc banii, e scump biletu'...", explică Narcis, în timp ce îl roagă pe vecinul de coadă să îi ţină locul cât timp merge să îşi cumpere un porumb fiert, la 8 lei. Tot atât costă şi biletul de intrare la Muzeul Ţăranului Român, într-o zi obişnuită.

În faţa Muzeului Bellu, vizitatorii de ocazie pot admira, printre alte exponate, şi un copac încă împodobit cu beculeţele de la Crăciun. Dincolo de clipitul anemic al şiragului de beculeţe, spre intrarea în cimitir, e linişte. Câteva zeci de oameni se plimbă pe alee. Alte câteva zeci admiră fotografiile vechi cu I.L. Caragiale şi Ion Mincu, expuse în capelă. "Ia uite ce scrie aici: Dumincă 18 Noembre 1884. O scrisoare pierdută. De D-nul I.L. Caragiale", îi silabiseşte un tătic fetiţei lui. "Acum citeşte tu", o îndeamnă el. "2 Noembre 1883. Noaptea Furtunoasă. Comedie în patru tablouri. De D-nul I.L.Caragiale. Citesc mai repede ca tine, tati!", se bucură fetiţa.

Liniştea e spulberată doar de sosirea gălăgioasă a unui pâlc de persoane publice, însoţite de un candidat la Primăria Bucureşti. Odată identificate camerele de televiziune din zonă, VIP-urile şi candidatul la Primărie se grăbesc să îşi facă simţită prezenţa. După ce dau interviuri şi stau în poză pentru fotoreporteri, pleacă cu viteza fulgerului, uitând să mai viziteze muzeul. "Aşa e în fiecare an, ăştia vin doar să facă frumos pentru televiziuni. Nu ţin minte să fi venit vreodată vreunul care chiar să fi stat mai mult de zece minute sau să fi intrat în muzeu", spune agentul de la intrare.

Pe Victoriei, la Muzeul Naţional "George Enescu" şi în faţa Bibliotecii Centrale Universitare "Carol I", mulţimea nu mai are răbdare. Pe alocuri, setea de cultura e atât de puternică încât generează îmbrânceli vecine cu bătaia, între cei care stau la coadă şi cei care vor să fenteze şirul uman şi să ajungă mai repede la intrare.

Citeşte şi: Antipa, vedeta Nopţii Muzeelor. Mii de oameni se îmbulzesc în faţa instituţiei muzeale

Mai încolo, în faţa Muzeului Naţional de Artă al României, la intrarea care duce spre Galeria de Artă Românească Modernă, câţiva liceeni dau check-in, de pe smartphone-uri. "Am înţeles că poţi câştiga un premiu-surpriză dacă dai check-in la minim trei locaţii. Eu am şi tweet-uit, mi-am pus şi pe Facebook… deci ar cam fi cazul să-mi dea premiul. Ei, glumesc. Anyway, la anul o să zic pas, a devenit prea mainstream treaba asta, peste tot vezi numai piţi şi hipsteri. Cred că muzeele sunt noua lor chestie cool…", râde David, în timp ce butonează telefonul. Din spate, un bărbat între două vârste, cu sprâncene stufoase, îşi revarsă nemulţumirea în urechile colegului de aşteptare: "Dom'ne, le-au sucit mintea ăştia cu Tuităr şi Fesbuc, ce pretenţie să mai ai de la tineret să aprecieze istoria şi cultura României? Pe vremea mea…"

În cealaltă parte a clădirii, în faţa Galeriei de Artă Europeană, o tânără îi întreabă pe agenţii de la intrare dacă n-au fost cumva onoraţi şi de vizita vreunei personalităţi culturale. "Anul ăsta nu, domnişoară. Dar anul trecut ne-a vizitat Dezbrăcatu'. A venit într-o cămaşă de noapte, la 12 noaptea. E un simpatic!", îi răspunde vesel unul dintre agenţi.

În faţa Muzeului Naţional de Istorie a României un grup de soldaţi români, îmbrăcaţi în zale, cu coifuri de bronz şi sandale, se amestecă cu vizitatorii curioşi. "Nu am avut o clipă de linişte, de când am venit ne simţim ca Michael Jackson, toţi vor să îşi facă poze cu noi, o să orbim de la atâtea blitz-uri", glumeşte unul dintre actorii care aduc la viaţă armata română. Puţin mai încolo, într-un colţ, un soldat din primul război mondial, cu arma pe umăr, şi-a dat casca jos şi soarbe plictisit o cafea, în timp ce îşi verifică sms-urile. La stânga lui, vizitatorii se înghesuie în faţa unei vitrine scunde, care adăposteşte o diplomă. Un tânăr îşi face loc printre curioşi şi le citeşte prietenilor din spate textul de pe document: "Nicolae Ceauşescu, honorary citizen of Disney World. 21 April 1973".

"Sunt dezamăgit, e cetăţean de onoare al Disney şi n-are nicio poză cu Mickey Mouse. Sau măcar una în rollercoaster, cu Elena", adaugă tânărul, râzând.

Citeşte şi: O NOAPTE LA MUZEU: 20 de copii au dormit lângă scheletul de Deinotherium de la Antipa

La ieşirea din muzeu, puhoiul de vizitatori dă nas în nas cu un alt furnicar, însetat nu atât de cultură, cât de cumpărăturile de ocazie, de la târgul handmade, amplasat în vecinătate. "Am auzit că e un târg de handmade şi am venit să-mi cumpăr o pereche de cerceluşi. Nu am timp să intru în muzeu, mă grăbesc spre club!", spune o tânără în mini-jupă, de la înălţimea tocurilor de 10 centimetri.

Pe scările muzeului, Matteo şi Cesare, turişti italieni, îşi fac poze cu soldaţii români. "Am venit acum două zile, îl vizităm pe un fost coleg de facultate, stabilit aici. E minunat ce se întâmplă pe străzile Bucureştiului. Am vizitat multe ţări şi pot să spun, cu mâna pe inimă, că muzeele voastre pot rivaliza oricând cu marile muzee ale Europei", spun ei.

Tot pe scări îşi fac poze şi Brayson şi Amy. Sunt americani şi fac un filmuleţ despre zonele rurale din România. "Am vizitat trei muzee până acum. Sunt extraordinare!", spune Amy. Cât despre România, Brayson recunoaşte că părinţii ei au cam speriat-o. "Ei au vizitat România prin anii '80 şi mi-au spus că n-o să găsesc nici măcar un singur om care să vorbească engleza. A fost minunat să descopăr un oraş modern, în care absolut toată lumea vorbeşte engleza", spune Brayson, râzând, în timp ce îşi îndreaptă aparatul de fotografiat spre un soldat din perioada interbelică, care tocmai şi-a scos smartphone-ul şi butonează de zor.

La nici cinci paşi de Brayson, în stradă, un om al forţelor de ordine îi explică unui alt turist, tot american, drumul spre metrou: "Iu gou away…Iu… tii drept… make… drept. Yes? Big bilzing. Veri big bilzing. Gou stânga. Gou daun. Gud nait!".