Curtea Constituţională discută sesizarea a 63 de deputaţi privind Regulamentul Camerei Deputaţilor

„Sesizarea referitoare la neconstituţionalitatea a dispoziţiilor art.13 alin.(1), (6), şi (7), art.19 alin.(1), art.35 alin.(1) şi art.186 alin.(1) din Regulamentul Camerei Deputaţilor aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.8/1994, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.277 din 12 aprilie 2016, sesizare formulată de un număr de 63 deputaţi”, se arată pe ordinea de zi a CCR.

În sesizarea depusă la Curtea Constituţională de cei 63 de deputaţi, aceştia susţin că „respingerea unui proiect de hotărâre, moţiune simplă sau moţiune de cenzură de către preşedintele Camerei Deputaţilor, indiferent dacă aceste acte îndeplinesc sau nu condiţiile de constituţionalitate pentru a fi dezbătute şi adoptate este neconstituţională deoarece, pe de o parte, încalcă principiul legalităţii prin nerespectarea art.92 alin.(2) şi ale art.192 din Regulamentul Camerei Deputaţilor cu consecinţa încălcării art.1 alin.(5) din Constituţie, iar pe de altă parte pentru că încalcă dispoziţiile art.61, art.67 şi ale art.112 alin.(2) din Constituţia României”

Cu alte cuvinte, aleşii sunt de părere că „preşedintele Camerei Deputaţilor substituie competenţa rezervată Curţii Constituţionale prin art.146 din Constituţie”.

De asemenea, în sesizarea de neconstitiţionalitate, deputaţii susţin că legea fundamentală a României stabileşte în mod expres şi în considerarea funcţiei de preşedinte al Camerei Deputaţilor că acesta are obligaţia constituţională de a proceda la convocarea sesiunilor ordinare sau extraordinare.

Prin urmare, aleşii susţin că delegarea îndeplinirii acestei obligaţii constituţionale nu poate fi realizată deoarece Constituanta dacă dorea aplicarea unei proceduri de delegare ar fi menţionat în Constituţie această posibilitate, eventual prin normă de trimitere, situaţie existentă, de exemplu, în cazul art.65 alin.(2) lit. k) din Constituţie.

Totodată, în sesizarea deputaţilor se mai arată că, în exercitarea mandatului, deputaţii şi senatorii sunt în serviciul poporului şi că orice mandat imperativ este nul.

Cu alte cuvinte, aleşii au punctat că „deputatul are facultatea constituţională de a adera la un grup parlamentar sau altul în funcţie de opţiunile sale, de a se transfera de la un grup parlamentar la altul sau de a se declara independent faţă de toate grupurile parlamentare. Nicio altă normă juridică, legală sau regulamentară nu poate contraveni acestor dispoziţii constituţionale”.

Mai mult, deputaţii atrag atenţia că interpretarea prevederilor legislative într-un sens în care deputatul care a părăsit un grup parlamentar nu poate constitui un nou grup parlamentar sau nu poate fi liderul unui nou grup „este abuzivă, nedemocratică şi în final cauzatoare de prejudicii pentru cetăţenii în serviciul cărora deputatul îşi exercită mandatul”.