Video EXCLUSIV: Comandorul Cătălin Micloş, şeful Escadrilei 53 Vânătoare: Visul meu: escadrile de F-16 puternice, pentru apărarea eficientă a României / Catapultarea face parte din această meserie. Evident, te întrebi «de ce mie?»

Agenţia MEDIAFAX vă prezintă un rezumat al declaraţiilor comandorului Cătălin Micloş, şeful escadrilei de F-16 (Escadrila 53 Vânătoare) din Forţele Aeriene Române şi textul integral al ediţiei MEDIAFAX Live:

"F-16 este aeronava potrivită pentru spaţiul aerian al României .(..) Nu cred că este un scop în sine să facem poliţie aeriană exclusiv cu F-16 (...) F-16 înseamnă o nouă mentalitate, un concept..." (Despre performanţele şi scopurile utilizării F-16).

"E convingerea mea: toate lucrurile bune trebuie păstrate prin eforturi. Nu se conservă pur şi simplu. Bineînţeles, nu este uşor, dar suntem încăpăţânaţi şi mergem în continuare pe menţinerea acestor standarde" (Despre păstrarea standardelor Programului F-16).

"Am început cu trei piloţi, după care şase, după care nouă. Din Portugalia am venit cu nouă piloţi antrenaţi, la diferite niveluri de antrenament. În România, am început antrenamentul cu piloţi autohtoni. Avem mai multe variante de antrenament în România şi, împreună cu partenerul american, în Statele Unite ale Americii. Scopul escadrilei şi a Forţelor Aeriene este să încadreze structura, Escadrila 53 cu o rată de minim 1,5 piloţi pe avion până la operaţionalizarea acesteia (...)Viziunea mea pentru următorii ani este ca România să aibă cel puţin trei escadrile de F-16, încadrate cu personal" (Despre piloţii pregătiţi pentru zbor până acum.).

"Există o limită de la care sunt suficiente. Şi sunt nişte standarde iar. Sunt anumite documente, unde se scrie negru pe alb că 140-180 de ore pentru un pilot de F-16, pentru a executa o întreagă varietate de misiuni cu această aeronavă. Într-adevăr, putem merge şi până la 200, dar un minim de 140 de ore ar fi suficient pentru un pilot de F-16". (Despre orele de zbor).

"Catapultarea face parte din această meserie.Este modalitatea prin care se pleacă dintr-o aeronavă atunci când nu prea mai ai nicio şansă. Evident, te întrebi «de ce mie?». E o întrebare firească, însă asta o faci după. În acele momente, practic reacţionezi şi, după cum probabil ştiţi, catapultarea în sine durează foarte puţin".(Despre catapultarea din 2002).

"Trebuie să treci un test de centrifugă, care de obicei se face în Statele Unite, care e un fel de tortură modernă a pilotului de vânătoare, care este supus la vreo 9G, în diferite profiluri. (...) Dar, în primul rând, trebuie să aibă atitudinea potrivită pentru a zbura pe acest tip de avion".(Despre pregătirea piloţilor de F-16).

"A fost prima misiune în care Aviaţia de vânătoare a ieşit în afara spaţiului aerian al României nu pentru exerciţii, ci pentru o misiune reală" (Despre misiunea Baltica 2007)

"Nu am ales să merg la Borcea, am ales să merg oriunde merge F-16 în România. Pentru că...pentru că. Şi vreau neapărat ca acest proiect să meargă" (Despre viaţa la Baza 86).

"În escadrilă sunt câţiva motociclişti, dar cred că mai mulţi au biciclete. Pentru că, după cum vă spuneam, condiţia fizică este importantă când exploatezi acest avion. Una peste alta, cu F-16 nu se răstoarnă cafelele din turn, nu se zboară pe spate prin faţa turnului . F-16 înseamnă standarde şi disciplină" (Despre stereotipurile din filmul Top Gun. ).

"Cred că atingerea unui număr de 36 de aeronave F-16 este esenţială în acest moment pentru Forţele Aeriene Române" (Despre ce ar face pentru Aviaţia Militară dacă ar fi ministrul Apărării).

Textul integral al ediţiei MEDIAFAX Live:

Indira Crasnea: Domnule comandor, care sunt limitările tehnice ale lui F-16? Ce nu poate face şi, ca pilot, a/ţi fi dorit să facă?

Cătălin Micloş: Aş prefera să vorbesc despre capabilităţile pe care le are F-16, mai puţin despre limitări. Ideea de bază este că F-16 îşi poate face misiunile foarte bine pentru o ţară cum este România. Deci, consider că F-16 este aeronava potrivită pentru spaţiul aerian al României şi îşi poate îndeplini cu succes toate misiunile.

Într-adevăr, sunt anumite limitări. După cum ştim, F-16 pe care îl avem este un multirol de generaţie patru. Toţi visăm la generaţia cinci, însă consider că pentru acest moment, România are exact ce are nevoie pentru a-şi atinge obiectivele. Adică, executarea poliţiei aeriene, în primă fază, după care misiunea de apărare a spaţiului aerian.

I.C.: Când estimaţi că vom face poliţie aeriană exclusiv cu F-16?

C.M.: Nu cred că este un scop în sine să facem poliţie aeriană exclusiv cu F-16. Probabil când nu va mai exista în Forţele Aeriene Române MIG21LanceR, care execută acum cu succes această misiune, F-16 va prelua această misiune. O escadrilă, sau poate mai multe escadrile de F-16 vor executa misiunea de poliţie aeriană după ce, bineînţeles, escadrilele respective vor fi operaţionalizate. Dar, până una-alta, obiectivul nostru este ca, începând cu 2019, să executăm această misiune. Sunt ferm convins că începând cu 2019 vom executa această misiune împreună. Poate pentru câţiva ani buni.

I.C.: Avem şansa ca România să fie un viitor centru regional pentru F-16? Cum este acum Monte Real, pentru acea parte de Europa?

C.M.: Cred că este un pic, o întrebare mai sus de nivelul meu de expertiză. O să încerc să vă dau un răspuns. Cred că ţine foarte mult de nivelul politic pentru a lua o decizie în acest sens. Undeva, la nivel economic trebuie luată o decizie în acest sens. Cred că toţi ştim că industria noastră de apărare, în domeniul aeronautic are nişte companii care funcţionează destul de bine, au o anumită experienţă. Cred că putem face faţă acestei cereri, acestei infuzii de tehnologie, pentru că vorbim de un alt gen de tehnologie.

Însă, cred că ţine de decidentul politic. Şi mai ţine de faptul că aceste companii trebuie să lucreze pentru cineva. Eu văd că acei «cineva» putem fi noi, Forţele Aeriene Române - una sau mai multe probabil escadrile de F-16 - şi bineînţeles pentru regiunea aceasta din Europa, sud-estul Europei, unde ştim că mai există F-16 şi ştim că mai sunt parteneri NATO care încearcă să achiziţioneze F-16.

Deci, cred că este o variantă bună ca România să devină un pion în acestă regiune, având în vedere F-16.

I.C.: Există la acest moment o garanţie reală a păstrării standardelor Programului F-16 sau, în timp, ne va "paşte" o "românizare" a lui, nu în sensul bun al cuvântului?

C.M.: Garanţie.. ştiţi cum e? Toate lucrurile bune trebuie păstrate. Deci, ele nu vin de nicăieri şi rămân acolo, pentru a se conserva. Asta e convingerea mea: toate lucrurile bune trebuie păstrate prin eforturi. Nu se conservă pur şi simplu.

Eu am certitudinea că toţi cei care am trecut pe F-16, piloţi, tehnicieni, ingineri, am văzut mai mult decât o aeronavă. F-16 înseamnă o nouă mentalitate, un concept, înseamnă noi standarde, înseamnă disciplină. În alt fel nu se poate opera acest avion nicăieri în lume.Toţi care îl operează trebuie să ţină de aceste standarde. Au făcut antrenamentul ăsta pentru câţiva ani în Portugalia. Avem deja un an de zile, un pic mai mult de un an de zile, de când facem acelaşi lucru acasă.

Bineînţeles, nu este uşor, dar suntem încăpăţânaţi şi mergem în continuare pe menţinerea acestor standarde. Încăpăţânaţi de ce spun? Pentru că nu întotdeauna aceste standarde sunt, să spunem, compatibile cu reglementările româneşti. Însă, avem deschiderea din partea Statului Major al Forţelor Aeriene şi decidenţilor din cadrul Armatei , deschiderea şi sprijinul pentru a integra această structură în cadrul Armatei României şi a o face să funcţioneze după standarde. Asta e ideea principală pentru F-16: vorbim despre standarde NATO la care trebuie să ne aliniem.

Deci, practic suntem forţaţi să urmăm aceste standarde.

I.C.: Şi să le păstrăm...

C.M.: Şi să le păstrăm, bineînţeles. Însă, după cum vă spuneam, este un efort continuu. Nu este ceva «nu se atinge nimeni» de acestea. Trebuie întotdeauna să le păzim, exact cum este cu democraţia, să spunem aşa. Trebuie să o păzim în fiecare zi.

I.C.: Avem 12 F-16. Câţi piloţi au fost pregătiţi pentru zbor până acum?

C.M.: Antrenamentul a început acum trei ani, în Portugalia. Sunt cifre publice: am început cu trei piloţi, după care şase, după care nouă. Din Portugalia am venit cu nouă piloţi antrenaţi, la diferite niveluri de antrenament.

În România, am început antrenamentul cu piloţi autohtoni. Avem mai multe variante de antrenament în România şi, împreună cu partenerul american, în Statele Unite ale Americii. Scopul escadrilei şi a Forţelor Aeriene este să încadreze structura, Escadrila 53 cu o rată de minim 1,5 piloţi pe avion până la operaţionalizarea acesteia.

Cursurile sunt...mă întrebaţi numere? Suntem într-o situaţie mai delicată, pentru simplul motiv, vă daţi seama, când începeţi un proiect e foarte greu să meargă totul perfect de la început. Din lipsă de personal, din lipsă de reglementări, sunt foarte multe probleme, pe care încercăm să le rezolvăm în fiecare zi. Asta facem în fiecare zi.

Atât de multe cursuri cu piloţi, în general în forţele aeriene occidentale - Belgia, Portugalia, Statele Unite - sunt escadrile dedicate care fac aceste cursuri. Sunt escadrile de acest fel, pentru conversie. Pur şi simplu, numai asta fac toată ziua: cursuri.Pregătesc piloţi până la un anumit nivel, după care îi trimit în escadrilele care sunt operaţionale. Şi atunci, cei din escadrilele acelea nu fac decât să menţină nivelul lor de pregătire.

Noi suntem în situaţia în care trebuie să şi pregătim aceşti piloţi şi, în acelaşi timp, să şi menţinem nivelul acela de pregătire. Vă daţi seama că nu este uşor de făcut acest lucru. Însă avem nipte obiective foarte clare şi nu facem rabat de la ele. Mergem în continuare pe aceeaşi linie, pentru a ne atinge aceste obiective. Foarte greu, într-adevăr. Muncim în fiecare zi fparte mult, însă ştim unde vrem să ajungem. Şi e foarte important.

I.C.: Ce se va întâmpla în timp cu piloţii de MIG? Ce vor face, vor trece pe F-16?

C.M. : Sper din tot sufletul. Viziunea mea pentru următorii ani este ca România să aibă cel puţin trei escadrile de F-16, încadrate cu personal, pe care probabil nu o să avem de unde să-l luăm decât de la MIG21 LanceR sau din Academia Forţelor Aeriene, nişte escadrile foarte puternice. Visul meu este să avem nişte escadrile de F-16 puternice, să apărăm ţara efectiv şi eficient.

I.C.:Mai ales eficient.

C.M.: Exact.

I.C.: Câte ore a/ţi zburat în 2017 şi căte ar fi trebuit? Niciodată nu sunt suficiente...

C.M.: Aş putea spune că există o limită de la care sunt suficiente. Şi sunt nişte standarde iar. Sunt anumite documente, unde se scrie negru pe alb că 140-180 de ore pentru un pilot de F-16, pentru a executa o întreagă varietate de misiuni cu această aeronavă. Într-adevăr, putem merge şi până la 200, dar un minim de 140 de ore ar fi suficient pentru un pilot de F-16.

Pentru acest an, am reuşit să ne atingem un prag de 75-80 la sută din obiectivele pe care nu le-am propus. Şi avem anumite raţiuni, pe care probabil o să le analizăm în cadrul escadrilei, Bazei, Statului Major al Forţelor Aeriene: ce putem face mai bine pentru ca la anul să ne atingem toate obiectivele. Însă 80 la sută din aceste obiective, din punctul meu de vedere ar putea fi mulţumitor.

După cum v-am spus, obiectivul este 140 de ore minim per pilot, zburător de F-16.

I.C.: Ce a însemnat pentru dumneavoastră, ca experienţă, misiunea Baltica 2007 ? Sunt zece ani de atunci...

C.M.: Da, sunt zece ani de atunci. A fost o misiune foarte importantă pentru Forţele Aeriene Române. Practic, după al doilea război mondial, a fost prima misiune în care Aviaţia de vânătoare a ieşit în afara spaţiului aerian al României nu pentru exerciţii, ci pentru o misiune reală, de executare a poliţiei aeriene în statele baltice.

Misiunea a durat trei luni. Pe timpul misiunii sunt anumite situaţii unde simţi responsabilitatea muncii pe care o faci. Eu consider că mai importantă decât misiunea, a fost pregătirea pentru misiune. A durat doi ani de zile înaintea executării acesteia, timp în care, pur şi simplu, piloţii, tehnicienii, echipa este forţaţă să se autodepăşească. De ce? Pentru că întodeauna sunt evaluări şi întotdeauna trebuie atinse anumite limite. După cum s-a văzut, misiunea a fost un succes, deci, practic, am învăţat foarte mult pe timpul acesti perioade.

Perioadă care o să urmeze, probabil, acum pentru F-16. Iar o să intrăm într-o serie de evaluări. Deci, e o experienţă care o să ne ajute pentru operaţionalizarea Escadrilei 53.

I.C.: Cum a fost viaţa dumneavostră după căderea din 2002?

C.M.: Vă referiţi la catapultare?

I.C.: Da.

C.M: Ştiţi cum este cu ...? Catapultarea face parte din această meserie.Esrte modalitatea prin care se pleacă dintr-o aeronavă atunci când nu prea mai ai nicio şansă. Evident, te întrebi «de ce mie?». E o întrebare firească, însă asta o faci după. În acele momente, practic reacţionezi şi, după cum probabil ştiţi, catapultarea în sine durează foarte puţin.

Ce să spun? S-a întâmplat în 2002, undeva prin martie. Am avut o problemă de motor, cu MIG21 LanceR, am fost obligat să părăsesc acea aeronavă. După care, am avut o perioadă în care nu am zburat, pentru anumite verificări medicale, după care mi-am reluat activitatea la finalul anului. Şi de atunci am zburat cu MIG21 până în 2014, când am făcut trecerea pe F-16. Fără probleme.

I.C.: Care sunt condiţiile pentru ca un pilot să ajungă să zboare pe F-16?

C.M. : În primul rând, trebuie să vrea. Am avut nişte vizitatori acum câţiva ani, la Câmpia Turzii , o escadrilă de F-16 din Alabama, Garda Naţională din Alabama şi unul dintre piloţii de acolo spunea că a fi pilot de vânătoare, a fi pilot de luptă este o atitudine, de fapt. Deci, depinde de maniera în care vrei să îţi faci treaba. Şi consider că are sută la sută dreptate.

În principiu, lucrurile sunt foarte simple. Trebuie să ai vizită medicală, să fi «apt supersonic», să ai un nivel de limbă engleză -sunt anumite standarde de atins - relativ foarte bun. Trebuie să treci un test de centrifugă, care de obicei se face în Statele Unite, care e un fel de tortură modernă a pilotului de vânătoare, care este supus la vreo 9G, în diferite profiluri, deci e ceva foarte interesant. Probe fizice, un pic de experienţă operaţională.

Dar, în primul rând, trebuie să aibă atitudinea potrivită pentru a zbura pe acest tip de avion.

De ce vă spun acest lucru? Probabil toată lumea, pe Internet, sau pe oriunde, spune că F-16 este un avion uşor de zburat. Intr-adevăr, este un avion uşor de zburat. Este, dar este foarte greu de utilizat, de folosit în mediul operaţional. Execută o gamă atât de largă de misiuni şi foloseşte un inventar atât de larg de arme, dispozitive, senzori, încât lucrul acesta devine foarte dificil. Din acest motiv, piloţii trebuie să zboare acele 140 de ore minim, pentru a se antrena în fiecare zi în acest spectru foarte larg de misiuni.

După câţiva ani, le intră probabil în rutină,dar nici rutina nu este foarte bună pentru această misiune, deci întodeauna trebuie să fi viu şi să ai atitudinea potrivită pentru a executa foarte precis aceste misiuni.

I.C.:Sunteţi cam departe de casă acum. Între Cluj şi Feteşti e distanţă mare. Noua viaţă , de la Baza Borcea, corespunde aşteptărilor dumneavoastră?

C.M. : Nu am ales să merg la Borcea, am ales să merg oriunde merge F-16 în România. Pentru că...pentru că. Şi vreau neapărat ca acest proiect să meargă. Din acest motiv am mers la Borcea.

Este o unitate cu mari tradiţii în aviaţia militară română. Dacă vorbiţi cu orice pilot, navigator, oricine îmbrăcat în albastru în armata română o să vedeţi că o să vorbească despre Borcea...e aproape o legendă. Sunt foarte multe nume, scriitori, pictori care au fcăut imaginea aceasta despre Borcea.

Şi într-adevăr este o bază cu mari tradiţii.

În ultimii ani, baza a suferit anumite schimbări de infrastructură şi s-au făcut mari eforturi de resurse materiale, umane, tocmai pentru ca această bază să fie una model pentru Forţele Aeriene Române şi să poată susţine acest avion, F-16 generaţie 4.

Zona operaţională din această unitate, cred că într-un an-doi , o să fie un model în Forţele Aeriene Române. Absolut tot ce se contruieşte acolo cred că o fie un model pentru celelalte baze aeriene.

În zona administrativă, în celelalte zone ale unităţii trebuie îmbunătăţite condiţiile de lucru, de viaţă, însă aici ar trebui să concure mai multe politici, de personal, facilităţi în zonă. Însă, este o direcţie care este încă deschisă. Ştim bine, peste tot în România este o criză de personal şi trebuie atras personalul într-un anumit fel. Trebuie planuri pentru a realiza aceste lucruri.

Însă, din punct de vedere operaţional, acolo unde în mare parte escadrila îşi desfăşoară activitatea , procesul este în desfăşurare şi eu zic că e pe direcţia bună.

I.C.: Se spune că această bază este un fel de universitate informală a Aviaţiei...

C.M.: Vrem să continuăm această tradiţie şi să-i dăm importanţa cuvenită. Nu vrem să facem altceva decât lucrurile aşa cum trebuie făcute. Nu vrem să fim universitate, vrem să facem lucrurile aşa cum trebuie făcute.

I.C.: Filmul Top Gun, despre care se spune că orice pilot care se respectă l-a văzut de cel puţin trei ori, a impus pentru public cele mai puternice stereotipuri despre piloţii de vânătoare. Astfel, ei ar fi talentaţi, îndrăzneţi, uneori agresivi, cam cu nasul pe sus. Şi mai e un stereotip pe care n-am să-l pronunţ aici. Realitatea le confirmă?

C.M. : Este într-adevăr o anumită atitudine, dar nu direcţionată în cea a filmului Top Gun, după cum v-am povestit despre ea.

În escadrilă sunt câţiva motociclişti, dar cred că mai mulţi au biciclete. Pentru că, după cum vă spuneam, condiţia fizică este importantă când exploatezi acest avion.

Una peste alta, cu F-16 nu se răstoarnă cafelele din turn, nu se zboară pe spate prin faţa turnului . F-16 înseamnă standarde şi disciplină, asta de fapt e ideea. Şi, să spunem, de multe ori toate satisfacţiile, pentru asta suntem de multe ori acolo, vin din a controla această «bestie», din a controla acest avion. Este uşor de zburat, nu este uşor de strunit.

Când reuşeşti să controlezi acest avion într-un mediu tactic foarte complex, reuşeşti să aduci o misiune complexă la bun sfârşit, atunci simţi satisfacţia zborului pe F-16. Nu neapărat zburând cu el la câţiva metri de sol sau...nu aceasta e foarte important pentru piloţii de F-16.

Satisfacţia care îi aduce în fiecare zi la serviciu aceasta este: să controleze acest sitem de arme într-un mediu operaţional foarte complex, în reţea, deci este un alt nivel la care forţele aerienele are acces în aceste zile, având F-16 în curte.

I.C.: Dacă a/ţi fi ministrul Apărării ce a/ţi decide pentru Aviaţia Militară? Pentru starea sa mai bună? De are nevoie Aviaţia Militară în momentul de faţă?

C.M.: Eu nu îmi permit să dau sfaturi ministrului Apărării

I.C.: Dar...

C.M.: Dar, cred că atingerea unui număr de 36 de aeronave F-16 este esenţială în acest moment pentru Forţele Aeriene Române.

I.C.: Vă mulţumesc. Vă mai aşteptăm.

C.M: Cu plăcere. A fost o mare plăcere să fiu la dumneavostră în studio."

(Ediţia MEDIAFAX Live a fost moderată de Indira Crasnea.).