INTERVIU: Ambasadorul Olandei: Din 2007 era timp să realizaţi cerinţele MCV. 3 ani nu s-a făcut nimic

"Politicienii olandezi nu pot explica cetăţenilor care i-au ales că lucrurile stau bine, pentru că au văzut că lucrurile nu stau bine", susţine diplomatul olandez.

Diplomatul olandez susţine că în primii trei ani de după aderarea României la UE, în 2007, nu s-a întâmplat nimic pentru realizarea progreselor necesare în justiţie, prevăzute de MCV, ci doar în ultimul an au început acţiuni în acest sens.

Tanya Van Gool precizează că Olanda aşteaptă următoarele două rapoarte ale CE pe tema justiţiei pentru o evaluare a progreselor înregistrate de România în acest domeniu, precizând că prin raport al CE înţelege doar rapoartele finale, care conţin şi evaluările de natură politică şi care sunt publicate anual în luna iulie, şi nu documentele interimare de genul celui publicat vineri.

Referindu-se la raportul interimar pe justiţie publicat vineri, ea a spus că a fost surprinsă de conţinutul pozitiv al documentului, apreciind însă că România merita acest lucru, deoarece "au fost făcuţi paşi - cu dificultate, ce e drept - dar trebuie menţionaţi şi consolidaţi".

Diplomatul olandez a spus că printre măsurile concrete pe care ţara sa le aşteaptă din partea României în domeniul justiţiei se numără implementarea codurilor de procedură, uniformizarea jurisprudenţei şi transparenţa în desfăşurarea cazurilor de corupţie. "Avem nevoie de transparenţă în desfăşurarea cazurilor de corupţie. Ştim că unele persoane sunt puse sub acuzare, iar altele, nu", afirmă Tanya Van Gool. Ea mai declară că este necesar ca durata proceselor să fie mai scurtă.

Tanya Van Gool apreciază că, poate, ceea ce nu a fost clar de la început în România a fost faptul că există mai mult decât doar elementele tehnice în ceea ce priveşte aderarea la Schengen.

Ea vorbeşte şi despre companiile olandeze, spunând că acestea au ales România pentru că este o ţară care oferă oportunităţi de a obţine profit. Ea spune că investitorii se plâng de controalele prea numeroase şi de birocraţie şi că există câteva firme care doresc să se retragă de pe piaţa românească, tot aşa cum sunt întreprinderi olandeze care se pregătesc să investească în România.

Prezentăm interal interviul acordat agenţiei MEDIAFAX de Tanya Van Gool:

Reporter: Acordul de coaliţie semnat în toamna lui 2010 de către liberali şi creştin-democraţii din Olanda notează că Guvernul de la Haga va pleda în cazul aderării României şi Bulgariei la Schengen pentru două rapoarte anuale. Aceste două rapoarte se vor referi la corupţie şi la reforma în domeniul justiţiei. Această măsură este încă valabilă? Ce a făcut Olanda în acest sens?

Tanya Van Gool: Pentru a clarifica informaţiile: în acordul semnat de partenerii de coaliţie s-a scris că nu vom fi de acord cu aderarea României la Spaţiul Schengen în primăvara acestui an, dacă nu se notează suficiente progrese în domeniul reformei justiţiei. Nu am spus că avem nevoie de două rapoarte. Am spus, mai târziu, când am fost întrebaţi ce înseamnă şi cum vom măsura progresele, am spus că va trebui să vedem două rapoarte cu progresele înregistrate pentru a verifica în ce măsură s-au făcut aceste progrese. Pentru că asta măsurăm, progresele.

Reporter: Deci, practic, aveţi nevoie de încă două rapoarte MCV pentru a vedea cum merg lucrurile în domeniul justiţiei.

Tanya Van Gool: Da. Dar acest lucru l-am spus mai târziu. El nu a fost inclus în acordul de coaliţie. S-a întâmplat recent, când ministrul nostru pentru afaceri europene a vizitat Parisul. A fost întrebat cum vom măsura aceste progrese şi el a spus că nu noi măsurăm progresele, ci Comisia (Comisia Europeană - n.r.). Comisia scrie rapoartele şi, practic, avem nevoie de două rapoarte care să specifice în ce măsură s-au înregistrat progrese pentru ca noi să justificăm faţă de electoratul nostru dacă procesul de reformă merge la o viteză despre care credem că poate să justifice încrederea noastră.

Reporter: Prin urmare, nu veţi spune nimic până în vară legat de aderarea României.

Tanya Van Gool: Nu, putem vorbi despre asta, aşa cum facem şi acum. Avem multe întrevederi bilaterale. Decizia nu depinde de olandezi. Decizia este una luată într-un cadru european, de toate statele. Deci, nu este vorba doar despre Olanda, iar discuţia are acum loc la un nivel politic. Este o decizie pe care o luăm împreună cu toate celelalte state membre şi care va fi dezbătută ori de câte ori se va afla pe agendă. Deci, aşteptăm să fie pe agendă şi, între timp, observăm progresele României.

Reporter: Vom reveni imediat la problema progreselor. Înainte însă aş vrea să vă întreb despre o declaraţie făcută de ministrul afacerilor europene, Ben Knape, care a spus că "Olanda se alătură Franţei, Germaniei, Finlandei şi altor ţări pentru a spune că România şi Bulgaria nu pot, în acest stadiu, să adere la Spaţiul Schengen". Ce a vrut ministrul să spună prin expresia "în acest stadiu"?

Tanya Van Gool: În primul rând, un raport a fost publicat vineri, dar el este un raport asupra unui număr de măsuri luate, nu este o apreciere politică. Aşa că aşteptăm raportul din vară. Ministrul, folosind expresia "în acest stadiu", a vrut să spună că nu avem suficiente elemente pentru a face o evaluare a progreselor. Asta a vrut să zică. Pentru că măsurarea progreselor este făcută de Comisie, nu de noi. Bine, noi nu extragem elemente doar din ceea ce citim.

Sunt mai multe elemente pe care le utilizăm pentru a vedea ce se întâmplă în România: evident, informaţiile furnizate de noi ca ambasadă reprezintă o sursă. În al doilea rând, avem întâlnirile cu miniştrii şi politicienii din ţara dumneavoastră. În al treilea rând, luăm în calcul măsurătorile făcute de Comisie în rapoarte. În al patrulea rând, surse de furnizare de informaţii sunt vizite ale oamenilor - nu politicieni -, ale jurnaliştilor. Se pun toate acestea la un loc şi despre asta discutăm.

Reporter: Tot legat de declaraţia ministrului Knape. Este o cerere pe care cred că de-a lungul timpului au formulat-o mai multe persoane - inclusiv europarlamentari - nu numai pentru Olanda, ci pentru toate statele care au anunţat că se opun aderării României şi Bulgariei la Spaţiul Schengen. Ce măsuri specifice, concrete, aşteaptă Olanda pentru a-şi schimba opinia?

Tanya Van Gool: Nu este o singură măsură. Sunt mai multe şi, dacă vă uitaţi la raportul recent al Comisiei, un număr dintre acestea sunt deja menţionate. Pot menţiona câteva măsuri, dar lista nu este exhaustivă. Dacă vă uitaţi în raportul Comisiei, s-a vorbit despre un număr de legi care au fost adoptate. Dar aceste legi trebuie implementate. De exemplu, codurile de procedură au fost adoptate, dar trebuie şi implementate pentru a fi operaţionale.

Acest lucru nu s-a făcut. Înţelegem că lucrurile nu se pot realiza atât de repede pe cât ar trebui, dar este un lucru care trebuie făcut. Pentru aceasta vă trebuie resurse umane, vă trebuie bani. Este o problemă dificilă pentru că, în acelaşi timp, România a tăiat bugetele mai multor instituţii. Apoi, este o mare nevoie de uniformizare a jurisprudenţei. Legea trebuie interpretată de toate instanţele în acelaşi mod pentru a avea încredere în deciziile judecătoreşti. Apoi există un număr de persoane arestate. Dar nu ştim care este urmarea acestor cazuri! Şi nici cât de repede continuă procedurile ulterioare.

Apoi, avem nevoie de transparenţă în desfăşurarea cazurilor de corupţie. Ştim că unele persoane sunt puse sub acuzare, iar altele, nu. Şi ştim că nu depinde doar de instituţiile guvernamentale şi că trebuie respectată separarea puterii executive de cea judecătorească. Dar avem nevoie ca toată România să fie implicată în lupta împotriva corupţiei şi nu doar o parte, adică nu doar Guvernul, ci şi celelalte părţi implicate în lupta împotriva corupţiei.

Reporter: Şi ultima întrebare legată de declaraţia domnului Knape. El a spus că - citez din nou - "Olanda se alătură Franţei, Germaniei, Finlandei şi altor ţări pentru a spune că România şi Bulgaria nu pot, în acest stadiu, să adere la Spaţiul Schengen". Se ştiau rezervele Franţei, ale Germaniei, oarecum şi cele ale Finlandei. Dar care sunt "celelalte ţări" care se opun aderării?

Tanya Van Gool: Sunt alte ţări care ezită. Eu nu pot să vorbesc despre poziţia altor state, eu pot să vorbesc doar despre poziţia Olandei. Dar el are discuţii, în marja diferitelor consilii UE, cu parteneri europeni şi se referă la poziţiile acestora care nu au fost încă făcute publice. Dar discuţiile au loc în continuare în cadrul consiliilor de miniştri şi pe parcurs partenerii îşi vor schimba poziţiile sau vor alege să nu le facă publice.

Reporter: Autorităţile române - mă refer în mod special la ministrul de Externe, Teodor Baconschi - au spus că speră ca problema aderării la Schengen să fie tranşată până la finalul preşedinţiei ungare a UE, iar aderarea propriu-zisă să se producă în acest an. Credeţi că este un proiect realist?

Tanya Van Gool: Depinde foarte mult de preşedinţie (preşedinţia ungară a UE - n.r.) şi de agendă, de dorinţa şi capacitatea preşedinţiei ungare de a pune anumite teme pe agendă astfel încât acestea să poată fi dezbătute. În ceea ce priveşte Olanda, noi avem nevoie să vedem două rapoarte privind progresele. Deocamdată aşteptăm în vară să vedem raportul. Ministrul nostru a spus că are nevoie de două rapoarte. Acum, dacă el va avea voinţa să îşi schimbe opinia după un singur raport, nu ştiu. Este poziţia politică a ministrului meu despre care va trebui să-l întrebăm. Dar cred că acum este prematură o decizie.

Reporter: În ceea ce priveşte primul raport. Când am vorbit despre interviu, întrebam ce vă aşteptaţi să vedeţi în acesta. Acum am să vă întreb cum vi se pare conţinutul acestuia. Unii spun că are un conţinut prea pozitiv.

Tanya Van Gool: Vă referiţi la raportul interimar care a fost publicat vineri.

Reporter: Da, cel publicat vineri.

Tanya Van Gool: Acela este un raport interimar. Eu când mă refer la raport, mă refer la rapoartele din vară, din iulie. Raportul interimar m-a surprins şi pe mine prin conţinutul pozitiv. Dar cred că România îl merita, pentru că au fost făcuţi paşi - cu dificultate, ce e drept, dar trebuie menţionaţi şi consolidaţi. Aşa cum am spus, există aspecte categoric pozitive - precum legea ANI. Acum trebuie să vedem implementarea şi aplicarea legii ANI. Am văzut dificultăţile legate de alegerea noului CSM.

Avem o nouă alcătuire care să sperăm că va fi validată în curând, odată cu alegerea a trei noi membri. Şi am văzut schimbarea mai multor oameni şi sperăm că vor avea ocazia de a munci cu adevărat la reforma magistraturii. Putem menţiona ca aspecte pozitive faptul că s-au întâmplat lucruri, dar nu înseamnă că au şi fost duse la bun sfârşit. Pentru că aprobarea este primul pas, iar al doilea pas este implementarea propriu-zisă. Iar acest lucru trebuie să-l vedem - mai multă eficienţă în reforma judiciară şi în capacitatea magistraţilor. De asemenea, prevenţia şi sancţiunea trebuie să meargă împreună. Poţi lua măsuri preventive dar apoi, dacă acestea nu sunt duse la îndeplinire, trebuie să existe sancţiuni clare.

Reporter: Faceţi referire aici şi la ceea ce anumiţi analişti, dar şi unii politicieni au criticat faptul că sunt multe arestări, dar nu şi multe decizii finale de condamnare.

Tanya Van Gool Da. Şi nu mă refer numai la acest aspect, ci şi la faptul că uneori durata proceselor este prea mare. Ceea ce urmează punerii sub acuzare trebuie să se desfăşoare mai repede. Acum avem legea micii reforme în justiţie, care este un element pozitiv subliniat în raport, care va ajuta la urgentarea proceselor. Dar nu am văzut încă acest lucru pentru că legea micii reforme a fost adoptată recent. Deci, avem un raport care arată ce a fost făcut, dar efectele acestor lucruri care au fost adoptate şi pe care le arată raportul trebuie văzute. Şi aşteptăm să le vedem.

În raportul din vară... şi poate că până atunci este un termen prea scurt pentru că unele elemente nu pot fi realizate peste noapte. Şi noi ştim asta. Nu e problema că România este prea înceată, ci că sunt lucruri care iau timp - trebuie puse pe agendă, trebuie datate, uneori au nevoie de o reformă legală, ceea ce ia timp. Uneori, presupune sume mari de bani, pregătirea magistraţilor. Sunt lucruri care durează. Dar nu cred că trebuie să facem o judecată pe baza lucrurilor care ar trebui să se întâmple.