Video INTERVIU - George Friedman: Achiziţionarea de avioane F-16 de către România este, probabil, o greşeală

George Friedman, fondatorul şi directorul general al agenţiei private de analiză geopolitică STRATFOR, se referă, într-un interviu acordat agenţiei MEDIAFAX, şi la proiectul de instalare a elementelor unui scut american antirachetă în România, apreciind că acesta va avea un efect pozitiv asupra economiei şi menţionând că "acolo unde Statele Unite instalează astfel de sisteme, vor interveni pentru a apăra".

Friedman insistă asupra relaţiei dintre Rusia şi Germania, şi, referindu-se la problema transnistreană, subliniază că ruşii nu se vor retrage de pe linia Nistrului, acesta fiind un capitol încheiat. El adaugă însă că pentru România, întrebarea importantă este legată de Republica Moldova. Politologul american apreciază că, în cazul în care, după alegeri, aceasta va dobândi o orientare pro-rusă, România nu are niciun plan pentru că nu poate contrabalansa Rusia.

Prezentăm integral interviul acordat agenţiei MEDIAFAX:

"Reporter: Aţi vizitat România în urmă cu mai mulţi ani. Care a fost impresia dumneavoastră atunci şi ce credeţi acum despre ceea ce vedeţi?

George Friedman: Amintirea mea din anii '70 este legată de un loc foarte sărac şi oprimat. Chiar şi în Europa de Est, unde era sărăcie mare, România a fost un loc, în comparaţie cu altele, foarte sărac şi foarte înspăimântat. Azi, este un loc complet diferit. Nu este vorba doar despre lucrurile materiale, este vorba şi despre absenţa fricii, care cred că astăzi este lucrul care este cel mai evident în ceea ce priveşte România. România a parcurs un drum foarte lung. Acum este parte din Europa, parte din scena internaţională, nu mai este atât de închisă precum era. Este un loc mult mai bun.

Rep.: Aţi scris că geopolitica te învaţă că ar trebui să ignori ceea ce spun oamenii şi să priveşti, în schimb, la ceea ce fac ei. Că o parte importantă a unei călătorii geopolitice este plimbarea pe stradă, printre oamenii din clasa de mijloc, mirosurile care vin din case şi studierea alimentelor care se găsesc pe rafturile magazinelor. Aţi fost în astfel de locuri prin România şi dacă da, ce aţi observat?

G.F.: Încă nu. Rămâne să fac acest lucru. Dar cred că este foarte important să încep cu ideea că nu este important ce spun oamenii, ci ceea ce fac ei. Noi toţi purtăm propria mască. Ceea ce suntem noi se află sub mască. Dar noi nu lăsăm pe nimeni să vadă acest lucru. Iar acest lucru este valabil pentru toată lumea. Aşa că, dacă petreci mult timp ascultând ceea ce spun oamenii, vei privi masca. Dacă te uiţi la ceea ce fac, atunci ei nu se mai pot ascunde. Şi de aceea, când vizitez o ţară ca România, mă duc la magazine şi studiez vitrinele. Ce le spun oamenii copiilor lor, discuţiile cu soţiile nu sunt nici pe departe atât de interesante ca ceea ce fac. Şi uneori aş vrea să fiu surd, ca să nu aud ceea ce spun oamenii ci să pot pur şi simplu doar să privesc. În România, din ceea ce am văzut până acum, există încă precauţie, o precauţie care vine din istorie. Dar este libertate.

Rep.: Precauţie? Dar tocmai aţi spus că oamenilor nu le mai este frică.

G.F.: Sunt atenţi. Ştii, dacă ai crescut, ca mine, în timpul Războiului Rece, nu îţi pierzi precauţia. Poate pierzi frica. Românii au trăit vremuri cumplite. Inclusiv în anii '80. Spre deosebire de alţii, românii nu au avut o revoluţie de catifea, au fost nevoiţi să reconstruiască societatea care a fost distrusă de Ceauşescu, de decenii de catastrofă economică. Şi rămâne ceva: devii mai puţin încrezător şi mult mai atent. Cred că este parte a experienţei istorice a României. Nicio altă ţară din Europa de Est nu a trecut prin lucrurile prin care a trecut România....şi atât de târziu.

Rep.: Vroiam să vă întreb, legat de acest aspect, dacă ar fi să faceţi o comparaţie între ceea ce aţi văzut până acum din România şi ceea ce aţi văzut în alte state din regiune, ce aţi scoate în evidenţă?

G.F.: Aş spune că România rămâne cu doi paşi în urma unor ţări ca Polonia sau Ungaria. Polonia a făcut cinci paşi înainte. Ungaria doar trei. Deci depinde cum priveşti lucrurile. Dacă te gândeşti unde vă aflaţi acum, sunteţi încă în urmă. Dacă te gândeşti la drumul pe care l-aţi parcurs, aţi parcurs un drum mult mai lung decât alte state. Cred că este foarte important să ţinem cont de perspectiva istorică. România, spre deosebire de celelalte ţări - poate cu excepţia Albaniei - a suferit cel mai mult şi până foarte târziu. În timp ce în anii '80 peste tot comunismul cădea, în România era încă foarte puternic.

Rep.: Şi de ce credeţi că s-a întâmplat acest lucru?

G.F.: Cred că, parţial, acest lucru s-a întâmplat pentru că România are cea mai puţină istorie, ca naţiune. Are experienţa de naţiune independentă o singură dată în istorie, după căderea Imperiului Austro-Ungar. Ungaria a avut o istorie, Polonia a avut o istorie. România a fost încătuşată între marile imperii şi durează mult până îţi stabileşti rădăcinile. Aşa încât cred că România a fost vulnerabilă nu numai în faţa lui Ceauşescu, dar şi a lui Antonescu. Tot ceea ce fusese înainte, nu a fost o cultură politică matură, care să stabilizeze rădăcinile.

Rep.: Am să citez din nou din jurnalul călătoriei dumneavoastră geopolitice în regiune, referitor la Munţii Carpaţi. Aţi scris despre aceşti munţi "cu puţine drumuri bune" şi care nu sunt uşor de controlat. «Chiar şi astăzi, bandiţii stăpânesc părţi din aceştia. Nu este imposibil să muţi o armată de partea cealaltă a acestora, dar nu este nici uşor» - am citat. Ce vă face să credeţi acest lucru? Care este, în opinia dumneavoastră, impactul, importanţa acestor munţi asupra României?

G.F.: România este doar una dintre ţările care sunt traversate de aceşti munţi. (...) Inima Carpaţilor este Ucraina. Ucraina şi, mai mult, aceşti munţi, sunt un fel de graniţă între Imperiul Rus şi Europa. Iar România, din nou, prezintă o particularitate, pentru că aceşti munţi trec prin centrul ei, nu de-a lungul frontierei, iar capitala dumneavoastră, Bucureşti, este în mijlocul unei câmpii deschise. Deci când vorbesc despre munţii Carpaţi, poate nu este bine să vorbim de România ca exemplu principal. Dar pentru restul Europei, până la câmpiile din nord, Carpaţii i-au blocat pe sovietici, pe ruşi dar i-au blocat şi pe germani, şi pe Napoleon. Deci nu pe acolo s-au produs invaziile. Dar sunt şi un teritoriu greu de controlat. Partizanii au putut lupta în Carpaţi, iar unii dintre ei erau bandiţi. Şi chiar şi azi, când călătorii merg în Ucraina, există un avertisment în acest sens.

Rep.: Deci observaţia dumneavoatră a fost legată doar de Ucraina?

G.F.: În România nu sunt atât de aspri, zona e mai aşezată şi mai civilizată. În România sunt drumuri mai bune şi aşa au fost întotdeauna (...)

Rep.: Există un proiect privind scutul american antirachetă între România şi Statele Unite. Care credeţi că este importanţa acestuia şi care va fi impactul său?

G.F.: Un lucru important de subliniat este acela că există o ameninţare cu rachetă asupra Europei. Instalarea acestui scut - poate va funcţiona sau poate nu - nu va face rău nimănui. Dar cred că lucrul mai important este că - nu doar România, dar şi Polonia şi Cehia - astfel se începe o relaţie bilaterală în domeniul apărării între România şi SUA.

Dacă avem un sistem de apărare antirachetă aici, trebuie să îl protejăm. Dacă apărăm sistemul antirachetă instalat aici, trebuie să trimitem tehnicieni, tehnologie de transport, lucruri care au un impact pozitiv asupra economiei României. Dar un aspect şi mai important este acela că, acolo unde Statele Unite instalează astfel de sisteme, vor interveni pentru a apăra.

Uitaţi! România este parte din NATO. NATO însă nu mai poate apăra nimic pentru că statele sale membre au propria armată. Aşa că NATO este un loc unde se organizează întâlniri, se dă mâna şi se ia cina. Dar nu este o alianţă funcţională, cum era în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Marea Britanie are propria armată. SUA are propria armată, Turcia are propria armată. Acestea sunt singurele armate reale rămase în NATO. Aşa că, pentru o ţară ca România, relaţiile bilaterale sunt mai importante decât apartenenţa la NATO, iar scutul antirachetă, între toate celelalte aspecte, dă României şi această relaţie bilaterală.

Rep: Dar care va fi impactul acestui proiect asupra relaţiilor bilaterale cu Rusia? Mă refer la relaţia româno-rusă, dar şi la cea dintre SUA şi Rusia.

GF: Rusia a suferit ceea ce Vladimir Putin a catalogat drept «catastrofă geografică» atunci când s-a prăbuşit Uniunea Sovietică. S-a retras până aproape de graniţeleŢaratului Moscovit. Aceasta nu este o situaţie stabilă pentru Rusia. Imperiul Rus, Uniunea Sovietică nu au existat întâmplător. Au avut un obiectiv. Acum, pentru că Statele Unite s-au implicat atât de mult în Irak şi în Afganistan, s-a deschis o fereastră de oportunitate pentru Rusia. Iar Rusia a profitat de ea. Cel mai important moment a fost în anul 2008, la războiul din Georgia. Războiul din Georgia a fost creat nu atât pentru a lupta propriu-zis împotriva Georgiei. A fost pentru Kiev (...)

Acum există o uniune între Kazahstan, Rusia şi Belarus. Ucraina are acum un Guvern pro-rus, iar georgienii sunt foarte atenţi la ceea ce fac (...). Iar acum ruşii fac presiuni asupra Moldovei. Înţelegem exact de ce ruşii sunt preocupaţi de Transnistria: pentru că râul Nistru este linia lor de apărare. Iar acum avem această «fâşie de pământ întins». Dacă NATO ar reconstrui controlul asupra acestei porţiuni de pământ, ar fi mult mai aproape de Odessa. Dacă ruşii o controlează, ajung la frontiera cu România. Şi, indiferent dacă pornesc sau nu război, creează un impact psihologic, un sentiment de nesiguranţă pe care îl pot manipula.

Ruşii dezvoltă o relaţie foarte strânsă cu Germania. Germania depinde de Rusia în ceea ce priveşte energia, Rusia depinde de Germania în ceea ce priveşte tehnologia. Germanii nu mai vor imigranţi, aşa că îşi mută fabricile acolo unde e forţă de muncă. Iar Rusia, deşi populaţia este în declin, are încă multă forţă de muncă. Deci avem în câmpia de nord a Europei, această relaţie ruso-germană care se dezvoltă. Statele Unite, desigur, nu se simt deloc confortabil cu această situaţie. Pentru că, de trei ori într-un singur secol, SUA au intervenit pentru a preveni o amalgamare între Rusia şi Germania în primul şi al doilea război mondial şi în Războiul Rece.

CITEŞTE MAI DEPARTE...