INTERVIU: Henri Paul: Admir poporul român pentru răbdarea cu care a suportat măsurile Guvernului

Reporter: Dar autorităţile române susţin în continuare că doresc integrarea definitivă până la sfârşitul lui 2011. De ce Franţa se opune încă?

Henri Paul: V-am mai spus că aderarea României şi a Bulgariei la Schengen nu depinde numai de Franţa. Ea depinde de un cadru de negocieri internaţionale, de alte ţări care au alte poziţii decât Franţa. Sunt nuanţe mari între noi.

Franţa a propus foarte clar disponibilitatea de a susţine o soluţie care ar putea fi eliminarea frontierelor aeriene. O soluţie care, din punctul meu de vedere, este foarte interesantă. Şi noi spunem aşa: dacă raportul MCV de anul acesta, din luna iulie, este unul favorabil - chiar dacă noi nu facem legătură între MCV şi aderarea la Schengen, ea există pentru unii dintre partenerii noştri... Deci nu ar fi inutil să existe un raport pozitiv. Şi am putea accepta la Consiliul JAI din septembrie eliminarea frontierelor aeriene. Cu alte cuvinte, pur şi simplu pasagerii care vin pe aeroportul din Bucureşti, venind din Franţa, de exemplu, nu vor mai fi nevoiţi să-şi prezinte sistematic paşaportul. Aceasta ar fi diferenţa.

Apoi, dacă un al doilea raport va fi favorabil cred că ne vom putea convinge partenerii să ajungem în stadiul eliminării tuturor frontierelor la sfârştiul lui 2012.

Reporter: Un al doilea raport MCV înseamnă cel din iarnă sau raportul final din vara?

Henri Paul: Înseamnă cel din iulie 2012. Asta înseamnă că la sfârşitul lui 2012 ne vom putea gândi că România va intra pe deplin în Schengen. Şi vă spun că dacă am ajunge la această soluţie ar fi foarte bine pentru România. De exemplu, când Grecia a vrut să intre în Schengen, Germania a respins-o de trei ori. România, în loc de 2011 va fi în 2012. La nivelul secolelor, al istoriei, nu înseamnă nimic.

Reporter: Sunt multe aspecte în ceea ce spuneţi. În primul rând, spuneţi că Franţa nu face o legătură între MCV şi aderarea la Schengen...

Henri Paul: Franţa nu face legătură.

Reporter: Dar Franţa a făcut acest lucru. Amintiţi-vă declaraţiile de aici, de la Bucureşti, din septembrie anul trecut.

Henri Paul: Nu, nu, nu. Franţa nu a făcut niciodată legătură între MCV şi Schengen. Vă asigur că Franţa nu a făcut niciodată.

Putem întotdeauna vorbi, desigur, despre lupta împotriva corupţiei. Asta e altceva. Noi credem că trebuie ca România să lupte împotriva corupţiei pentru a căpăta un nivel de credibilitate, de încredere care să permită aderarea ei la Schengen. E un lucru diferit de strictul mecanism juridic MCV. Dar pentru noi lupta împotriva coruţiei este foarte importantă. Şi este tot atât de adevărat că nouă Guvernul României ne-a explicat că a luptat în ceea ce priveşte corupţia în vămi şi la frontiere pentru a intra în Spaţiul Scghengen.

Reporter: Aşadar, spuneţi că a fi amânat doar o singură dată....

Henri Paul: Nu, nu este vorba despre o amânare. Înseamnă doar o intrare în 2012, când ideea iniţială era o intrare în 2011, nu este o diferenţă prea mare. O amânare de două ori este mai mult decât ceea ce s-a făcut chiar în cazul Greciei; aici nu este o amânare, se spune pur şi simplu că aderarea va fi completă în 2012. Mi se pare foarte simplu. De altfel, nici nu este o adevărată problemă, nu există un termen-limită. Trebuie să există un consens între statele europene pentru a ajunge la acest obiectiv.

Reporter: Deci, din punctul dumneavoastră de vedere, cel mai devreme (aderarea la Schengen) va fi sfârşitul lui 2012.

Henri Paul: Da. Astăzi, din felul în care îi simt pe partenerii europeni şi din cum simt stadiul dosarului din toate punctele de vedere, inclusiv din perspectiva nivelului real de pregătire, cred că sfârşitul lui 2012 este un termen bun.

Reporter: Este cel mai bun caz pentru România.

Henri Paul: Este cel mai bun lucru pe care îl poate obţine România, după părerea mea.

Reporter: Şi cazul rău?

Henri Paul: Să nu intre în Schengen niciodată

Reporter: Niciodată?

Henri Paul: Da. Niciodată. E suficient un singur stat care să spună nu. Ce vă pot zice este că Franţa nu va fi ultima care să spună "Nu". Dimpotrivă, noi întotdeauna încercăm să facilităm lucrurile. Dar trebuie să luăm în calcul şi realitatea.

Reporter: Dar de ce credeţi că nu e România gata?

Henri Paul: Ne vom petrece ziua vorbind despre Schengen... Să vă explic. De ce nu e România pregătită? Este pregătită absolut din punct de vedere tehnic. Franţa nu a susţinut contrariul. Dar, din punct de vedere politic, trebuie un consens al tuturor statelor membre care să spună "Da". Situaţia actuală înseamnă că nu toate statele au spus "Da" şi că sunt ţări în Europa care cred că nu a fost atins nivelul necesar de încredere.

Reporter: Care sunt acele ţări?

Henri Paul: Le ştiţi. Şi cred că enumerarea, detalierea acestora nu este un serviciu făcut României. Pentru că aşa cum se întâmplă întotdeauna în diplomaţie, există lucruri care trebuie să rămână în domeniul negocierilor. Aşadar, prefer să-i las pe ei să se declare.

Reporter: Domnul Gueant a mai spus, citez: "Avem nevoie de garanţii în ceea ce priveşte lupta împotriva corupţiei în România". Daţi exemple concrete de astfel de garanţii.

Henri Paul: Ştiţi că au avut loc operaţiuni, foarte curajoase, de combatere a corupţiei în România. Au fost multe. Şi au fost numeroşi vameşi şi poliţişti puşi în cauză. De exemplu, ne-ar plăcea să vedem câteva procese încheiate cu o condamnare. De exemplu. Ar fi un semn pozitiv. Ar da încredere. Am sugerat de asemenea ideea ca poliţişti francezi să poată fi desfăşuraţi la serviciul de poliţie de frontieră în acelaşi timp cu poliţiştii români. Lucru pe care, de altfel, Guvernul român l-a acceptat. Este o serie întreagă de astfel de gesturi care să dea încredere şi care fac credibil dispozitivul. (...)

Ştiţi, sunt foarte detaşat în chestiunea Schengen, deoarece cred că noi ne-am comportat într-o manieră foarte pozitivă pentru România, am intervenit încercând să ne convingem toţi partenerii că trebuie să ajungem la o soluţie favorabilă. Dar trebuie să fim şi ajutaţi. Ştiţi, aveam un şef care spunea "Ajută-mă ca să te ajut". Serios, "Ajută-mă ca să te ajut" este un lucru foarte important în viaţă.

Reporter: Vorbiţi despre ajutorul de care aveţi nevoie pentru a ajuta România, vă referiţi la procese?

Henri Paul: Eu nu spun că toată lumea trebuie să intre în închisoare. O singură condamnare ar fi deja un lucru benefic, de exemplu.

Reporter: Iar poliţiştii la frontieră. Când se va întâmpla asta?

Henri Paul: Depinde de autorităţile române, nu depinde de mine.

Reporter: Dar aţi primit acordul pentru asta?

Henri Paul: Da, da. Categoric. Şi chiar vreau să menţionez că avem o cooperare foarte bună. Cooperăm foarte bine cu autoprităţile române, sunt foarte mulţumit.

Suntem foarte mulţumiţi de poliţiştii români trimişi în Franţa, care ne ajută foarte mult să luptăm contra traficului, contra reţelelor ilegale care acţionează în oraşele noastre. Suntem foarte mulţumiţi. Aşa cum s-a spus, iar eu voi repeta, vom face cu siguranţă o muncă foarte bună împreună. Lipsesc încă nişte elemente ale acestui dispozitiv: ne trevbuie un magistrat de legătură român la Paris, un magistrat de legătură francez la Bucureşti. Dar le vom face pe toate. Ştiţi, sunt foarte tenace.

Reporter: Fără Schengen dar despre corupţie, pornind de la declaraţia făcută de ambasadorul Mark Gitenstein pentru un cotidian central românesc. El a spus...

Henri Paul: Da, ştiu ce a spus. Am citit. A repetat acelaşi lucru la ziua naţională.

Reporter: Bănuiesc că nu puteţi da nume dar aţi avut oameni de afaceri francezi care au venit la dumneavoastră pentru a vă semnala...

Henri Paul: Am avut acelaşi sentiment ca ambasadorul american.

Reporter: Detaliaţi. Oamenii de afaceri francezi au venit la dumneavoastră şi v-au spus ce anume?

Henri Paul: Mi-au spus ce a spus ambasadorul american. Adică mi-au spus că au existat cazuri de corupţie.

Reporter: Cereri explicite de mită?

Henri Paul: Da.

Reporter: Din partea cui?

Henri Paul: Au fost propuneri aluzive/discrete ("appels du pied"), ştiţi cum se face.

Reporter: Cu piciorul?

Henri Paul: Da. Uitaţi aşa (ambasadorul a făcut semn pe sub masă cu piciorul - n.r.)

Reporter: Vreţi să spuneţi semne.

Henri Paul: (râde): Da, semne. Iar eu le-am spus "Uitaţi, mergeţi şi spuneţi asta la poliţie. Duceţi-vă şi adresaţi-vă justiţiei. Eu nu sunt nici poliţia, nici justiţia".

Şi oricum, ceea ce este clar este faptul că Franţa a semnat toate convenţiile internaţionale contra spălării banilor, contra traficului... Deci, noi nu dăm niciodată mită. Niciodată. Nu putem. Nu este deontologia întreprinderilor franceze. Întreprinderile franceze care au venit în România vor să fie exemplare. Şi sunt exemplare.

Reporter: Dar responsabilii companiilor franceze din România s-au dus la poliţie ca să zică...

Henri Paul: Nu ştiu, nu sunt poliţia.

Reporter: Nu ştiţi ?

Henri Paul: Nu.

Reporter: Dar aţi vorbit cu oficialii români despre aceste cazuri, le-aţi spus "Fiţi atenţi că există acest sau acest caz"?

Henri Paul: Desigur.

Reporter: Şi ei ce v-au spus?

Henri Paul: Mi-au spus că nici ei nu sunt poliţia (râde din nou - n.r.). Da, exact aşa.

Reporter: Îmi amintesc că domnul senator Titus Corlăţean a spus în iarnă despre un caz în care companiei Vinci i s-ar fi cerut mită în România. Ştiţi ceva despre acest subiect?

Henri Paul: Nu, sincer nu. Dacă ştiam, spuneam.

Reporter: Dar alte nume de companii care au avut astfel de probleme?

Henri Paul: Nu. V-am spus şi repet: nu sunt eu poliţia şi nici justiţia. Însă, în orice caz, cred că ambasadorul american a fost foarte curajos să spună acest lucru. Şi mai cred că este foarte bine că a spus. Ştiţi, este mult mai uşor pentru el decât pentru mine să spună asta.

Reporter: De ce?

Henri Paul: Pentru că Statele Unite reprezintă aici o putere.

Reporter: Şi dumneavoastră sunteţi o putere.

Henri Paul: Nu, nici pe departe. Franţa, aici, este o ţară europeană ca toate celelalte. Spun că românii iubesc, desigur, Franţa, dar iubesc şi Statele Unite. Dar Franţa nu are în România aceeaşi imagine pe care o au Statele Unite. Noi avem imaginea unei surori, a unui prieten, a unui aliat. Statele Unite au imaginea unei puteri mondiale foarte puternice. Aşa cred eu.

Reporter: Din ce cauză?

Henri Paul: Nu ştiu. Cred că din cauza războiului. Noi am fost aliaţii României în război întotdeauna.

Reporter: Şi Statele Unite, mai mult sau mai puţin.

Henri Paul: Ei, n-o să comentez acum istoria războaielor. Ar costa prea scump.

Reporter: Dar de ce? Este un subiect de actualitate.

Henri Paul: Nu şi pentru mine. Eu vreau să privesc spre viitor. Vine 14 iulie, privesc spre viitor.

Reporter: Bun. Vorbeam despre companii franceze din România. Ştiţi de vreo companie franceză din România care doreşte să se retragă de pe piaţă din cauza dificultăţilor legislative, fiscale?

Henri Paul: Ca şi mine, ştiţi că există dificultăţi legislative şi de natură fiscală sau birocratică. Dar nu am cunoştinţă de vreo întreprindere franceză care să fi decis să se retragă.

Da, este adevărat că există o încetinire a ritmului de investiţii, din cauza crizei, pentru că unele dintre companii sunt foarte expuse crizei. De exemplu, în ceea ce priveşte reducerea consumului, este evident că firma Carrefour va face mai puţine magazine mari, va face probabil unele mai mici. Sau de exemplu în domeniul hotelier, este foarte sigur că nu se vor mai construi atât de multe hoteluri cum fusese prevăzut, deoarece criza a afectat turismul; şi sunt şi alte exemple similare.

Dar există în schimb alte investiţii care se fac şi care sunt foarte pozitive. De exemplu, azi dimineaţă l-am primit pe vicepreşdintele companiei Axxa pentru această regiune şi el îmi spunea că pentru el, pentru Axxa, cea mai mare firmă franceză de asigurări, România este un loc de investit şi că are un acord din partea acţionarilor pentru a investi în România în domeniul asigurărilor de viaţă. Şi cred că este un domeniu în care Franţa va dobândi o poziţie foarte bună.

Franţa nu este în aceiaşi situaţie în care sunt alte ţări în România. Noi avem, în acelaşi timp, întreprinderi mari, mijlocii şi mici, suntem prezenţi în toate sectoarele, sau aproape. Investim mult. Suntem al treilea partener. Italienii investesc mai puţin dar fac mai mult comerţ. Germanii investesc mai mult dar fac mai puţin comerţ. Suntem foarte bine poziţionaţi. Nu avem mari dificultăţi sau veşti proaste de dat.

CITEŞTE ÎN CONTINUARE