Video INTERVIU - Tăriceanu: Nu împărtăşesc atitudinile lui Antonescu; alianţa cu PC nu e construcţie politică

Rep.: Preconizata alianţă a opoziţiei, ACD-PSD, impune cumva o viitoare alianţă pe partea cealaltă, PDL-UNPR?

C.P.T.: Asta nu mă interesează.

Rep.: Această alianţă dintre PSD şi ACD garantează cumva faptul că viitorul preşedinte al României va fi Crin Antonescu sau, în orice caz, un liberal?

C.P.T.: Eu cred că, în ceea ce înseamnă ocuparea celor mai importante funcţii din stat - şi am să încep cu funcţia de prim-ministru şi după aceea am să spun de funcţia de preşedinte, pentru că viitorul preşedinte va trebui să facă nu o comparaţie cu ceea ce face azi Traian Băsescu, ci va trebui să respecte ceea ce spune Constituţia. Prin urmare, cred că aceste două funcţii importante, dar cred că şi alte instituţii, precum Parlamentul, vor trebui să aibă în fruntea şi în componenţa lor oameni cu viziuni democratice. Sau, dacă vreţi, nu numai viziuni, ci şi convingeri.

Rep.: Legat de această alianţă, veţi cere cumva convocarea unui Congres extraordinar - pentru că s-a conturat o poziţie în interiorul PNL că ar trebui un Congres pentru validarea unei asemenea alianţe?

C.P.T.: Nu cred că e prima oară când într-un partid sau în PNL apar diferite voci, să poată cere Congres. Există condiţii statutare de convocare a unui Congres. Eu nu pot să mă opun unui astfel de demers. Sigur, în măsura în care colegii din PNL vor considera că acest lucru este necesar, putem să organizăm şi un Congres. Ceea ce vreau, însă, să vă spun este următorul lucru: pentru mine, aceste raporturi în care funcţionăm azi cu PSD - şi care au la bază o dorinţă comună de revenire la democraţie şi la bunăstare - nu sunt de ieri, de azi. Am avut şi eu, în perioada când eram preşedinte al partidului şi prim-ministru, o colaborare cu PSD.

Sigur că, faţă de PSD, nu pot să spun că nu există un trecut încărcat cu anumite probleme, cel puţin în ceea ce priveşte relaţia noastră cu ei. Trebuie să ne aducem aminte că la finele lui 2008 exista o înţelegere de principiu care a fost ruptă de preşedintele de atunci al partidului, care viza realizarea unei înţelegeri politice, a unei coaliţii de guvernare. Şi, după cum ştiţi, la finele lui 2008, PSD a bătut palma cu PDL. Lucrul acesta sigur că ne creează, poate, anumite reţineri - nu aş spune resentimente - dar anumite reţineri, care, poate, ar fi fost mai mari dacă între timp echipa de conducere la PSD nu s-ar fi schimbat.

Nu am niciun motiv azi să nu-i acord încredere, de exemplu, lui Victor Ponta, care este preşedintele partidului, sau celorlalţi lideri importanţi, cum sunt Ion Iliescu sau Adrian Năstase, şi care sunt animaţi de profunde convingeri democratice, cu care cred că putem să ajungem la o înţelegere politică necesară, după părerea mea, pentru România, azi.

Rep.: Aceste convingeri, care vă unesc în viziune, ţin doar de îndepărtarea actualului Guvern sau a lui Traian Băsescu de la putere? Sau, la un moment dat, se despart, acolo unde începe viziunea despre economie?

C.P.T.: Să ştiţi că, în domeniul economic, putem să avem - şi eu cred că e bine că avem - abordări diferite. Dar, după cum noi nu putem să deţinem monopolul viziunii economice, la fel de bine nici PSD nu are monopolul a ceea ce înseamnă politicile sociale. Pentru că, din perspectiva mea, un partid liberal modern nu poate să neglijeze componenta socială, într-o ţară europeană. Există un model, aşa-numitul model social-european, pe care nu-l putem neglija. Eu cred că ăsta este un câştig extraordinar al Europei: ceea ce a reuşit să facă în plan social. Noi trebuie să încercăm să vedem cum obţinem performanţă şi competitivitate în economie în aşa fel încât aşteptările de bunăstare ale cetăţenilor să poată să fie îndeplinite.

Dincolo de aceste chestiuni, unde sigur că pot să intervină anumite diferenţe - şi probabil că vor fi anumite diferenţe pe care va trebui să încercăm să le armonizăm - avem o viziune comună în ceea ce înseamnă democraţia şi funcţionarea instituţiilor în România şi cred că, în acest moment, dacă nu vom discuta în mod serios şi vom considera că acesta este un subiect minor, vom greşi. Nu mă refer la noi, ca partide politice, mă refer în relaţia cu cetăţenii, cu publicul. Trebuie să înţeleagă toţi cetăţenii că, azi, ceea ce se întâmplă în România, lucruri care îi afectează - că vorbim de reducerea aberantă şi abuzivă a pensiilor, a salariilor, şi alte măsuri care le-au afectat nivelul de trai şi puterea de cumpărare - se datorează unor derapaje de la democraţie care se înregistrează în regimul Băsescu-Boc.

Rep.: Dacă obiectivul strategic pe care l-aţi definit al acestei alianţe cu PSD, respectiv acela de a îndepărta de la putere Guvernul Boc sau pe preşedintele Traian Băsescu nu se îndeplineşte înainte de alegeri, sau la alegeri alianţa nu va obţine un scor cât de cât bun, răspunde cineva în conducerea PNL? Cine îşi asumă un astfel de eşec?

C.P.T.: Bun, sigur că atunci vom discuta. În mod normal, există o responsabilitate în orice partid democratic. Acest lucru este, fără îndoială, un câştig al democraţiei.

Rep.: Legat de conducerea partidelor, şi aici mă refer mai degrabă la PNL, opinia publică sesizează şi subliniază anumite derapaje şi la conducerea liberalilor, în privinţa domnului Antonescu. În opinia dumneavoastă, Crin Antonescu este liderul de care au nevoie, în acest moment, liberalii? Această "mică dictatură" a sa, de care se vorbeşte în presă şi în opinia publică, poate rezista foarte mult?

C.P.T.: Crin Antonescu a câştigat o anumită încredere la nivelul electoratului pe care, după părerea mea, PNL trebuie să o fructifice. Acum, în ceea ce înseamnă stilul de conducere, fiecare are un stil personal. Nu împărtăşesc unele din atitudinile lui Crin Antonescu. Cred că mai multă democraţie într-un partid niciodată nu strică; mai puţină - nu face decât să tensioneze relaţiile şi, sigur că, aici fiecare face ce crede. Dar, la un moment dat, bineînţeles că soseşte momentul unui bilanţ, când aceste lucuri pot să fie contabilizate într-un fel sau în altul.

În momentul de faţă aş spune că instituţiile din PNL, instanţele din PNL, nu au fost încă chemate să ia nişte decizii dramatice, nişte decizii foarte grele. Noi suntem beneficiarii, aş spune, poziţionării în opoziţie şi, în raport cu o putere care în fiecare zi face o greşeală, şi atunci sigur că avem şi avantajul de a colecta nemulţumirile. Sunt alte momente mai dificile prin care un partid trece şi atunci sigur că trebuie să ai grijă, cel puţin din experienţa pe care o am, să încerci să ţii partidul cât mai unit, să încerci să găseşti suportul în partid al deciziilor pe care trebuie să le iei. Nu impunându-le ci, dacă vrei, fiind rezultatul unei asumări benevole a membrilor.

Rep.: În acest moment, în ce măsură se mai bucură Crin Antonescu de sprijinul din teritoriu al liberalilor?

C.P.T.: Eu cred că în măsura în care partidul este pe un drum care se apropie de final, de ajungerea la putere, atunci sigur că un lider se bucură. Dar acesta este, dacă vreţi, partea de drum în urcare. Şi, după aceea, când ajungi la putere - spuneam mai devreme - este un exerciţiu foarte complicat, un exerciţiu care se bazează şi pe abilităţi politice, dar nu numai, ci şi pe competenţe. Şi sigur că, după aceea urmează nu relaţia atât cu proprii membri, cât relaţia cu publicul - să poţi să o gestionezi, să dai încredere oamenilor că măsurile pe care le-ai adoptat sunt cele corecte, să ai susţinerea populară pentru a putea face o guvernare de succes.

Rep.: Despre alianţa pe are PNL a încheiat-o recent cu PC, dumneavoastră şi alţi lideri liberali aţi spus că nu a fost în regulă modul în care a fost realizată. Mai e o problemă - faptul că se asociază PNL cu imaginea lui Dan Voiculescu. Credeţi că liberalii pot gestiona acest deficit de imagine, în perspectiva alegerilor?

C.P.T.: Da, eu cred că se poate gestiona acest deficit de imagine. Sigur că sunt anumite lucuri care mi se pare că nu au fost suficient gândite. Cred că sunt foarte mulţi colegi de-ai mei, cum sunt şi eu, de altfel, nemulţumiţi de faptul că după 20 de ani în care am încercat să ţinem flacăra liberalismului vie, acum, în această construcţie politică - dacă vreţi să o numim aşa, cu toate că mi se pare prea pretenţios numită o construcţie politică alianţa dintre PNL şi conservatori - dispare denumirea de liberal.

Pe mine personal mă afectează lucrul ăsta. Sigur că, dacă vreţi, nu cred că PC poate să ne dilueze cumva forţa sau mesajul sau ideile. Dar mi-aş fi dorit în acelaşi timp ca înţelegerea aceasta politică să reflecte şi raporturile de forţe dintre cele două partide, lucru care iarăşi nu se întâmplă. În ideea - dacă vreţi, generoasă - de a încerca să facem o construcţie politică mai largă pe zona de centru dreapta, atunci sigur că o astfel de mişcare poate să aibă oarecare justificare.

Ceea ce mie mi se pare că este un deficit major este faptul că actuala conducere a partidului nu a reuşit să explice în mod convingător, în mod concludent, care sut raţiunile pentru această alianţă, pentru că atunci lucrurile, probabil, ar fi fost mai simple, ar fi fost mai bine şi pentru partid în interior şi mai ales pentru public, pentru că noi facem politica în primul rând nu pentru noi, în interiorul partidului, ci către cetăţeni.

Rep.: Şi care ar fi aceste raţiuni ale constituirii alianţei cu PC?

C.P.T.: Nu aş putea să vi le spun cu foarte multă exactitate. Eu pot să am anumite bănuieli. Sigur că o forţă mai consistentă pe partea liberală poate să ajute în raporturile cu PSD, de exemplu. În al doilea rând, mă pot gândi că o construcţie de acest fel, la care s-a pus prima cărămidă, va ajunge mai uşor să o obţină şi pe a doua. Vom avea un plus de credibilitate poate datorită dimensiunii faţă de ceilalţi care sunt azi în opoziţie.

Deci, s-ar putea să fie o serie de consecinţe favorabile, dar pe care nu aş vrea să le bănuiesc. Aş fi vrut să le aflu de la cei care au gândit această mişcare, care să le spună în mod direct, explicit, şi atunci, sigur că ar fi fost mult mai bine. Întotdeauna însă cred că o astfel de discuţie, pe un punct care este controversat, nu poate decât să fie utilă, pentru că îi ajută pe cei care sunt angrenaţi în această discuţie să găsească poate argumente mai bune pentru viitor.

Rep.: Legat de proiectele dumneavoastră în politică, vă regândiţi să recâştigaţi şefia PNL? Luaţi în calcul o candidatură la viitorul Congres? Sunt tot felul de zvonuri.

C.P.T.: Eu am avut marea onoare să fiu preşedinte al PNL şi prim-ministru în acelaşi timp. Sunt două lucruri pe care, în viaţă, nu reuşeşti să le realizezi chiar aşa de uşor. În momentul de faţă, îmi pun problema nu ce aş vreau eu de la PNL, ci ceea ce pot eu să fac mai mult pentru PNL, cu experienţa pe care am avut-o - şi politică, şi guvernamentală - în aşa fel încât PNL să performeze şi să performeze spre binele României, spre bunăstarea cetăţenilor. Mi-am fixat, după cum ştiţi, în 2007, un obiectiv pe care am curajul să-l enunţ şi astăzi, un obiectiv care ar trebui să fie al întregii Românii, şi anume ca România să ajungă a şaptea putere a Europei. A şaptea putere politică şi a şaptea putere economică, spun politică, de ce, pentru că cred că acesta este lucrul care contează, dar care, fără puterea economică, nu se poate realiza.

Eu mi-aş dori să pot să contribui în viitor ca România să ajungă o astfel de ţară şi sigur că acest lucru poţi să-l faci, nu neapărat dacă eşti preşedinte sau prim-ministru. Sunt, în momentul de faţă, liderul grupului parlamentar al unui partid mare pe scena politică, Parlamentul este cea mai importantă tribună de dezbatere democratică, unde înţeleg să-mi concentrez şi să-mi dedic eforturile, şi sigur că, în măsura în care experienţa mea poate să fie utilă, atunci sunt oricând disponibil să servesc partidul în care m-am format.

Rep.: Să înţelegem că în 2012 vizaţi un nou mandat de parlamentar. Poate senator?

C.P.T: Da, n-am niciun motiv să renunţ la activitatea parlamentară, care mi-a adus satisfacţii. Am o carieră şi o experienţă parlamentară lungă şi am convingerea că Parlamentul trebuie să devină într-adevăr, aşa cum este peste tot în ţările occidentale, factorul de control şi de echilibru al Guvernului, pe care astăzi Parlamentul nu-l îndeplineşte.

Şi de aceea vă pot anunţa în avanpremieră că, la începutul sesiunii parlamentare viitoare, voi veni cu un proiect care să redea Parlamentului acest rol de care vorbeam - de control şi echilibru al puterilor de stat. Deci, vreau ca Parlamentul să-şi îndeplinească în mod evident, în mod vizibil rolul de control asupra Executivului. Controlul Executivului n-are ce să caute la Cotroceni, este o aberaţie care nu se întâmplă decât în România, controlul Exectivului trebuie făcut în Parlament.

Al doilea proiect de lege nu are legătură cu acest subiect, şi este legat de aspectul finanţării partidelor politice. Sunt foarte preocupat de amploarea corupţiei în România, o corupţie fără margini, care este alimentată de partidele politice, prin sistemele de finanţare, pe care legea actuală le permite. Vreau să eliminăm toate aceste canale de corupţie politică, pentru că încrederea în clasa politică şi în instituţii nu o vom putea reda cetăţenilor, decât dacă aceste lucruri le vom rezolva într-o manieră radicală şi fără a ţine cont de interesele unora sau altora care au venit în politică pentru căpătuială.

Dacă nu vom face aceste lucruri, riscul spre derapaje democratice, spre dictatură, vor fi mai mari în viitor, pentru că lumea îşi pierde încrederea în instituţii, iar atunci acele regimuri de mână forte devin probabil în ochii unora soluţia salvatoare, care este evident una greşită. Deci, vreau ca această lege să rezolve aceste probleme, vreau să tăiem legăturile între partidele politice şi clientela politică, pentru a însănătoşi climatul politic în România şi vreau ca oamenii să înţeleagă foarte clar că cei care îşi asumă o carieră în politică trebuie să o facă în primul rând pentru a servi cetăţenii, şi nu pentru a se îmbogăţi personal.

Rep.: Legat de eliminarea clientelei politice, sunteţi de acord cu ideea lansată recent de preşedintele Traian Băsescu, ca la următoarele alegeri candidaţii să fie finanţaţi din bugetul de stat tocmai pentru a nu apărea aceste derapaje şi aceste legături cu clientela politică?

C.P.T: Deci, este o idee complet greşită, ca să finanţăm campaniile electorale din banii cetăţenilor. În primul rând, cetăţeni nu vor să finanţeze toţi candidaţii, pentru că ei au anumite opţiuni ideologice, personale, şi poate nu sunt dispuşi şi pe cei pe care evident nu îi vor vota. Deci, mie mi se pare o idee total greşită. Ceea ce mi se pare însă important este că trebuie să preluăm modelul german, şi anume finanţarea partidelor politice să se facă exclusiv de la buget, în interiorul unor sume care trebuie să rămână modeste, rezonabile, în raport cu ceea ce înseamnă puterea economică a României, dar nu trebuie să permitem toate canalele de finanţare pe care astăzi vedem că PD le utilizează pentru îmbogăţirea propriilor membri şi a clientelei politice. Pe de-o parte, bugetul alimentează buzunarele clienţilor politici, clienţii politici îi sponsorizează, ca să folosesc un termen delicat, eufemistic, pe liderii politici, şi totul este foarte bine pentru PD. Aşa ceva este modelul ţărilor de lumea a treia, iar România, repet, e o ţară europeană.

Faptul că suntem astăzi refuzaţi de la intrarea în Spaţiul Schengen, este pentru că ţările din Europa, Franţa şi Germania în primul rând, cunosc bine realităţile din România, nu le putem ascunde. Băsescu crede că el poate să ascundă realităţile cu o hăhăială în plus, dar acest lucru nu se întâmplă. Respingerea aderării României în Spaţiul Schengen este sancţiunea pe care statele europene o aplică României pentru distanţa enormă între discursul public anticorupţie şi ceea ce se întâmplă în realitate. Astăzi, România este cuprinsă de un fenomen de corupţie, cum probabil nu a mai fost în ultimii 20 de ani.

Rep: Domnule Tăriceanu, anumiţi lideri politici şi chiar reprezentanţi ai opiniei publice v-au reproşat şi în timpul mandatului, dar mai ales după ce v-aţi finalizat mandatul de premier, relaţia dumneavoastră cu omul de afaceri Dinu Patriciu, în sensul că acesta ar fi fost favorizat de dumneavoastră, în calitate de premier. Este adevărat că v-aţi certat cu Dinu Patriciu, mai ales în 2009, când l-a susţinut pe Crin Antonescu pentru şefia PNL?

C.P.T: Cu Dinu Patriciu, în afară de o relaţie pe care am avut-o în politică, încă de la finele anului 1989, şi care s-a bazat pe convingeri comune liberale, pe acţiunea noastră comună de a pune umărul la construcţia PNL, la afirmarea valorilor şi principiilor liberale, în rest n-am avut niciun fel de relaţie de afaceri cu Dinu Patriciu. În timpul mandatului meu, aş vrea şi rog pe oricine, să îmi indice o singură măsură a Guvernului sau o acţiune personală a mea care să-l fi favorizat pe Dinu Patriciu. Am avut în schimb curajul să vin în Parlament şi să spun că este un abuz din partea justiţiei în momentul în care acesta a fost reţinut, deci a fost privat de libertate, într-o ţară democratică, fără să existe motive serioase în acest sens. Şi iată că au trecut de atunci patru ani de zile şi văd că, dacă ar fi fost evident vinovat, cred că justiţia ar fi trebuit să-l condamne.

Prin urmare, întotdeauna voi apăra libertăţile individului într-o ţară democratică şi de aceea nu am avut niciun fel de reţinere să-i iau apărarea lui Dinu Patriciu, pentru că mi se părea incorect ceea ce se întâmpla la momentul respectiv. Sigur că acest lucru a fost speculat de prietenii preşedintelui Băsescu şi poate, dacă vreţi în sens politic, a fost o greşeală, dar eu cred că, dacă nu vrem să abdicăm de la anumite principii, trebuie să avem în anumite situaţii curajul să luăm şi o poziţie care să poată să fie eventual criticată de opinia publică sau de presă. Deci, din acest punct de vedere, nu am să-mi fac niciun fel de reproş.

În ceea ce priveşte opţiunile lui politice, aici nu avem niciun fel de obligaţie comună de a face un drum comun. A făcut o alegere pe care şi-a asumat-o şi asta este exclusiv problema lui şi nu avem a ne reproşa pe acest subiect ceva unul altuia sau, mai de grabă, eu, ca să zic, nu am a-i reproşa. Fiecare persoană are dreptul la a face alegeri individuale.

Rep: Ca să încheiem într-o notă relaxată. V-am văzut recent conducând o maşină, aţi renunţat la motocicletă?

C.P.T.: Nu am renunţat la motocicletă (Triumph fabricată în 1996, potrivit declaraţiei de avere - n.r.), nici nu renunţ. Nu aş avea vreun motiv. Este prima, prima dragoste legată de un vehicul cu motor. Singurul lucru de care îmi pare rău este că astăzi nu am aşa mult timp cu motocicleta cât mi-aş dori, pentru că aceste constrângeri legate de apartenenţa mea la Parlament sau necesitatea unei prezenţe într-o ţinută mai formală mă împiedică să merg pe motocicletă de câte ori mi-aş dori. Dar în această privinţă, eu vreau să mă comport ca un om normal, iar un om normal trebuie să aibă şi anumite pasiuni, pentru că altfel viaţa n-ar fi considerată o realizare. Sunt pasionat de motociclete, sunt pasionat de sportul automobilistic.

Anul trecut am făcut un lucru pe care poate puţini îl fac la vârsta mea, am participat la campionatul naţional de viteză pe traseu montan (cu Lancia Fluvia fabricată în 1970 - n.r.), la clasa maşinilor istorice, am reuşit să mă clasez pe podium, cu toate că nu mă aşteptam după o pauză de opt ani în ceea ce înseamnă sportul automobilistic şi la anul intenţionez să îmi continui aceste îndeletniciri plăcute, în timpul liber.

Rep: Colecţia dumneavoastră de maşini s-a îmbogăţit? A apărut ceva nou?

C.P.T.: Colecţia de maşini e mult spus. Am două sau trei maşini la care ţin foarte mult. Am o maşină românească, care este emblematică, simbolică, am un ARO (ARO M461 fabricat în 1977 - n.r.) şi am o maşină moştenită de la tatăl meu (Fiat fabricat în 1966 - n.r.), care vă daţi seama are o valoare sentimentală, valoarea ei de piaţă fiind cu totul şi cu totul nesemnificativă, dar este valoarea sentimentală care contează. E o formă de a întreţine o pasiune în măsura în care aceste lucruri ţi le poţi permite şi nu sunt foarte costisitoare, eu zic că nu are decât să mă bucure. Nu sunt un colecţionar de mari valori, nu am această posibilitate.

Maşinile de mare colecţie sunt şi foarte, foarte scumpe, de ordinul milioanelor de euro. Nu vă ascund că mi-aş dori aşa ceva, dar nu am posibilitatea şi nu m-am gândit să investesc vreodată, chiar dacă aş avea poate banii respectivi, într-o asemenea maşină, aşa încât mă rezum la ceea ce am şi cu care îmi face plăcere să merg zi de zi, poate câteodată. Ca să înţelegeţi însă ce stă în spatele acestei pasiuni, atunci când eram tânăr, elev în liceu sau student, mă interesau maşinile, le priveam cu mare interes şi îmi doream foarte mult, şi ştiam că nu voi ajunge niciodată să am o astfel de maşină.

Acum, dacă am posibilitatea să iau o maşină care mi-a plăcut când aveam 20 de ani. mi-am cumpărat-o. Sigur că îmi place mai mult să o privesc decât să o conduc, pentru că în raport cu orice maşină modernă, este complet depăşită şi preferi până la urmă să conduci o maşină din zilele noastre ca să-ţi facă realmente plăcere. Dar tentaţia uneori e atât de mare, încât nu am putut să mă reţin şi mi-am cumpărat o maşină pe care mi-aş fi dorit-o când aveam vârsta studenţiei.