INTERVIU - Udrea: L-am dat în judecată pe fostul procuror Nastasiu pentru calomnie

Potrivit lui Udrea, suma de 4 milioane de dolari vehiculată în legătură cu acest caz este de fapt preţul achitat de Alro către Energy Holding, pentru a-i ceda contractul cu Hidroelectrica, astfel încât producătorul de aluminiu să poată cumpăra energie direct de la stat.

Ministrul Dezvoltării Regionale şi Turismului anunţă că proiectul legii turismului ar urma să intre în Guvern miercurea viitoare. Elena Udrea crede în succesul promovării pe Facebook, despre care afirmă că se adresează celor interesaţi de "turismul de cunoaştere".

Totodată, vorbeşte despre concursul organizat pentru a angaja un director pentru probleme de turism, la care care nu s-a prezentat decât o singură persoană.

Rep: Cum vă raportaţi astăzi la problemele pe care Alro vi le semnala în urmă cu cinci ani?

Elena Udrea: Mă raportez şi astăzi la fel ca atunci când am luat cunoştinţă de problemele pe care Alro, cel mai mare producător de aluminiu din Europa Centrală şi de Est, le avea, şi astăzi dacă această companie ar veni cu aceeaşi problemă să mi-o semnaleze şi astăzi aş proceda exact cum am procedat în 2005. Sigur, atunci aveam competenţele şefului Cancelariei Administraţiei Prezidenţiale, astăzi pot vorbi în calitate de ministru. La momentul în care am aflat de problemele pe care această mare companie românească le avea cu procurarea de energie electrică eram şeful Cancelariei preşedintelui, era exact la începutul lui 2005 când reprezentanţii grupului Alro au solicitat o audienţă la Preşedinţie.

Din memoriile pe care le-au depus, a fost uluitor pentru mine să aflu că această societate - care fusese privatizată în 2003 şi care era, şi continuă să fie şi astăzi, cel mai mare producător de aluminiu din Europa Centrală şi de Est, societate care aparţinea unui grup de firme din care făcea parte şi Alprom procesatorul aluminiului produs de Alro - nu reuşea să aibă energia electrică necesară pentru a-şi desfăşura activitatea în condiţii normale. Au arătat că factorul cel mai important în producţia de aluminiu este costul energiei, care reprezenta cam 35-40% din costul de producţie, ori, imediat după privatizare, ei au sperat că vor obţine sprijinul Guvernului pentru a se menţine competitivi pe piaţă, pe piaţa internaţională, iar competitivitatea era în mod direct rect legată de costuri. În ciuda declaraţiilor făcute la momentul privatizării de către reprezentanţii Ministerului Economiei, în scurt timp cei de la Alro au început să aibă dificultăţi şi incertitudini în ceea ce priveşte livrarea de energie electrică, ba chiar li s-a cerut să semneze un contract de intermediere cu Energy Holding.

Rep: Cine le-a cerut acest lucru?

E.U.: Reprezentanţii Guvernului de la acea vreme. Povestea a evoluat pe parcurs, aşa cum rezultă din nenumăratele documente pe care ei le-au depus de-a lungul anului 2005 la Preşedinţie, când eram acolo, dar şi în anul care a urmat. Arătau că au fost obligaţi să cumpere energie electrică prin intermediari. Iniţial la un preţ mediu, după care preţul energiei de la intermediari a depăşit cu mult preţul la care se vindea energia către producătorii de aluminiu pe piaţa europeană.

Rep: Cu cât adică?

E.U.: Adică iniţial au avut 28 de dolari megawatt/oră, după care ajunseseră la 34 de dolari megawatt/oră la momentul la care veniseră la Cotroceni, în timp ce Energy Holding, intermediarul, cumpăra electricitatea ieftină de la Hidroelectrica. Deci existau intermediari care cumpărau ieftin energia de la stat şi o revindeau scump acestei mari companii din industria românească, care avea angajaţi în jur de 7000 de oameni şi de care practic depindeau aproximativ 40 de mii de familii, cu toate industriile pe orizontală legate de Alro. Toate eforturile făcute de ei nu dăduseră rezultat şi cred că explicaţia este simplă. Patronul de la Energy Holding, Buzăianu, era finul lui Dan Ioan Popescu, după cum a relatat de atâtea ori presa, iar contractul era făcut în vremea guvernării PSD. Alro a reclamat problemele pe care le avea către toate instituţiile statului.

Rep: Şi cam de cât timp se plângeau? Când începuseră ei aceste demersuri?

E.U.: La noi ajunseseră la începutul lui 2005, însă eforturile lor începuseră cu mult înainte. În timp ce ei erau refuzaţi, Energy Holding avea contract de cumpărare de energie ieftină de la Hidroelectrica până în 2013. Este important ce fel de energie cumperi, Hidroelectrica producea cea mai ieftină energie. Mai era un aspect pe care ni l-au supus atenţiei: nu numai că erau cei mai mari producători de aluminiu, nu numai că aveau zeci de mii de oameni a căror existenţă depindea de Alro, dar erau consumatori eligibili şi cei mai mari consumatori de energie de pe piaţă. Orice producător de energie îşi doreşte să aibă un asltfel de client, pentru că el cumpără energie permanent, zi şi noapte, consumă în bandă, şi ziua, şi noaptea la fel, şi nu se opreşte niciodată. Mai mult decât atât, plătea în avans energia. Ceea ce pentru producătorul Hidroelectrica trebuia să fie un mare avantaj la care renunţa de bună voie. Alro plătea în avans lui Energy Holding, iar Energy Holding valorifica avansul şi plătea către Hidroelectrica după scadenţă.

Deci toate lucrurile arătau că Ministerul Economiei dorea păstrarea acestor contracte ale intermediarilor. În august 2005, preşedintele României i-a numit pe aceşti intermediari "băieţii deştepţi din energie". Astăzi se face o confuzie în mod voit, astăzi se spune că Alro este un "băiat deştept din energie". Nu, Alro este o parte a industriei româneşti, un mare angajator, un mare investitor în România. Băieţii deştepţi sunt aceşti intermediari care de multe ori cu un birou, cu un fax şi o secretară, plimbă energia doar pe hârtie, o iau de la stat şi o vând contra unui comision către marii consumatori cum este Alro, cum este Oltchim, cum este Sidex.

Rep: Erau situaţii similare cu alte companii, cu alte combinate mari?

E.U.: Sigur că da. Şi o să vă dau un alt exemplu care arată nici la Guvernul din 2005 industria nu avea succes în faţa băieţilor deştepţi din energie.Şi compania Grivco cumpăra energie de la stat ieftină şi o revindea industriei sau, paradoxal, tot statului. Este vorba despre compania domnului Voiculescu. Sunt contracte din care reiese că Grivco a vândut către Metrorex, în perioada 2003 -2006, evident contra unor comisioane consistente, energie electrică achiziţionată de la stat. De execmplu, pe contractul din 2003, Grivco cumpăra energie electrică de la stat cu 30 de dolari MWh şi o revindea la Metrorex cu 55 de dolari MWh, câştigând doar prin intermedierea din acest contract 4 de milioane de dolari. La fel, comisionul de intermediere a energiei electrice perceput de Grivco a fost de aproximativ 2 milioane de euro în 2004, respectiv de aproximativ 2,2 milioane de euro în 2005.

Rep.: Doar prin intermediere, atât?

E.U.: Doar prin intermediere, cumpărând de la stat şi revânzând statului. De ce adică Metrorex trebuie să cumpere energie prin Grivco şi de ce nu poate să cumpere direct de la stat? Deci aceştia sunt "băieţii deştepţi din energie", cei care au fost ajutaţi să-şi facă o firmă de intermediere şi revând fie tot statului, fie marilor companii care sunt dependente de energie.

Rep.: Şi Sidex a cumpărat ani în şir tot de la băieţii deştepţi...

E.U: Şi Sidex, da. Şi situaţia de la Sidex a fost ani în şir ca cea de la Alro. Al doilea motiv pentru care nici Tăriceanu nu era interesat să rezolve o problemă economiei româneşti este că patronul de la Energy Holding făcuse, în 2000, campanie în fieful lui Dinu Patriciu, campanie pentru Partidul Naţional Liberal. Patronul de la Energy Holding este implicat în scandalul VA Tech, modernizarea, retehnologizarea Centralei Porţile de Fier I, pe un contract semnat de Călin Popescu Tăriceanu când era ministrul Industriilor.

Evident că pot să mă gândesc că relaţiile pe care acesta le avea la nivelul Guvernului Tăriceanu, faptul că firma Grivco era şi ea firmă de "băieţi deştepţi", a făcut ca Alro să plângă degeaba pe la uşile Guvernului. Şi atunci au apelat, ca multe alte mari companii care aveau probleme de acest tip, de lipsă de corectitudine din partea statului în relaţiile cu ele, au apelat la Preşedinţie. Şi aşa au ajuns să trimită aceste memorii către Administraţia Prezidenţială.

Rep.: Aşa au ajuns în legătură cu dvs.?

E.U.: Aşa au ajuns în legătură cu mine. Problema o ştia aproape toată lumea. Deci foarte mulţi dintre cei care erau în Guvern ori lucrau în industria de profil ştiau această problemă. Se cunoştea problema lui Alro, se cunoştea existenţa "băieţilor deştepţi" din energie, însă sumele care se câştigă în această afacere de intermediere sunt aşa de mari încât nimeni nu avea interes să vorbească despre asta.

Atunci a fost momentul în care preşedintele României a ieşit şi a spus că există "băieţii deştepţi"care câştigă sume imense din intermedierea energiei produse de stat. De aceea este absurd ca astăzi o asemenea poveste să se întoarcă împotriva preşedintelui şi împotriva noastră, a celor care lucram pe atunci cu preşedintele.

CITEŞTE ÎN CONTINUARE