Motivarea CCR privind conflictul DNA-Guvern după emiterea Ordonanţei 13: DNA şi-a arogat o competenţă pe care nu o posedă. Acţiunea Ministerului Public, una ABUZIVĂ/ REACŢIA Parchetului General

"Având în vedere faptele reclamate şi cele reţinute în ordonanţa procurorului de caz, Curtea apreciază că toate elementele prezentate drept elemente materiale constitutive ale infracţiunilor imputate nu constituie altceva decât aprecieri personale sau critici ale autorilor denunţului cu privire la legalitatea şi oportunitatea actului adoptat de Guvern. Astfel, circumstanţele adoptării actului normativ, luările de poziţie publice contradictorii ale ministrului justiţie şi ale prim-ministrului, urmate de decizia adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, ”fără să fie consultat Consiliul Legislativ, fără să se aştepte avizul Consiliului Superior al Magistraturii, fără a fi trecută pe ordinea de zi sau cea suplimentară a şedinţei Guvernului din 31 ianuarie 2017” constituie, în mod evident, aspecte privind legalitatea şi oportunitatea adoptării actului criticat, care nu pot intra în sfera de competenţă a procurorilor, respectiv nu pot face obiectul activităţii de cercetare penală", se arată în motivarea judecătorilor CCR.

Aceştia arată şi că "susţinerea potrivit căreia «modificările legislative nu sunt justificate, argumentele [...] referitoare la supraaglomerarea din penitenciare şi o posibilă condamnare ”pilot” la CEDO, nefiind adevărate» vizează nemotivarea caracterului urgent şi a situaţiei extraordinare care a generat reglementarea, deci o problemă de constituţionalitate a actului normativ, care, în mod evident, nu cade în atribuţia de verificare a organelor de cercetare penală. Suspiciunea în sensul că o anumită persoană beneficiază în mod direct de noua reglementare, ceea ce ar conferi ordonanţei de urgenţă un caracter intuitu personae, apare, de asemenea, ca fiind lipsită de fundament juridic".

Judecătorii menţionează că, analizând încadrarea juridică a faptelor denunţate, aşa cum este ea configurată de către procuror în ordonanţa de începere a urmăririi penale in rem faţă de OUG 13, reţine, în ceea ce priveşte infracţiunea de
favorizare a făptuitorului, prevăzută de art.269 din Codul Penal, că această infracţiune nu poate fi comisă prin adoptarea unui act normativ.

"Este evident că un act normativ de clemenţă (de graţiere) ori de dezincriminare a anumitor infracţiuni este favorabil unor persoane care au comis faptele penale care cad sub incidenţa respectivului act normativ, dar acest aspect nu se poate converti nicicum în ”ajutorul dat făptuitorului”, ca element material al infracţiunii de favorizare a făptuitorului. Art.269 din Codul penal are în vedere alte ipoteze, respectiv acte individualizate strict care pot constitui un folos dat făptuitorului, menit să împiedice înfăptuirea justiţiei într-o cauză penală concretă. Actele normative de clemenţă sau de dezincriminare reprezintă întotdeauna voinţa legiuitorului, iar opţiunea acestuia este justificată de anumite nevoi sociale, juridice, economice, raportate la un anumit moment din evoluţia societăţii. Este evident că prin caracterul lor normativ, legile şi ordonanţele Guvernului au aplicabilitatea generală şi îşi extind efectele asupra unui număr nedeterminat de subiecte vizate de ipoteza normelor", se scrie în motivarea CCR.

Tocmai de aceea, spun judecătorii care au stabilit că există un conflict instituţional, "devine posibil ca în sfera de aplicabilitate a acestor acte să intre şi cei care le-au adoptat sau rudele, prietenii, cunoştinţele lor. A aprecia altfel, înseamnă că niciodată legiuitorul primar sau delegat nu ar putea adopta acte normative fără a fi sancţionat penal, întrucât caracterul mai favorabil al normelor adoptate ar favoriza întotdeauna anumiţi făptuitori".

Urmare a celor constatate, Curtea Constituţională concluzionează că nu este de acceptat ca autoritatea legiuitoareprimară sau delegată (parlamentari sau miniştri) să intre sub incidenţa legii penale prin însuşi faptul adoptării sau participării la actul decizional al adoptării actului normativ, aceasta îndeplinindu-şi o atribuţie constituţională.

"În virtutea imunităţii care însoţeşte actul decizional de legiferare, care, aşa cum Curtea a reţinut în prealabil, este aplicabilă mutatis mutandis şi membrilor Guvernului, niciun parlamentar sau ministru nu poate fi tras la răspundere pentru opiniile politice sau acţiunile exercitate în vederea elaborării ori adoptării unui act 50 normativ cu putere de lege. A admite contrariul înseamnă a lasă, indirect, posibilitatea intruziunii în procesul legislativ a unei alte puteri, cu consecinţa directă a încălcării separaţiei puterilor în stat. Lipsa răspunderii juridice pentru activitatea de legiferare este o garanţie a exercitării mandatului faţă de eventuale presiuni sau abuzuri ce s-ar comite împotriva persoanei care ocupă funcţia de parlamentar sau de ministru, imunitatea asigurându-i acesteia independenţa, libertatea şi siguranţa în exercitarea drepturilor şi a obligaţiilor ce îi revin potrivit Constituţiei şi legilor".

Judecătorii CCR consideră că argumentele expuse impuneau însă organului judiciar soluţia de clasare, fără a efectua acte de urmărire penală, ca urmare a incidenţei art.16 alin.(1)din acelaşi cod, întrucât toate faptele reclamate priveau în realitate aspecte legate de procedura de adoptare a unui act normativ, respectiv aspecte de oportunitate şi legalitate care nu cad sub incidenţa controlului organelor de cercetare penală, indiferent de încadrarea juridică stabilită de către procuror.

"O astfel de conduită echivalează cu o încălcare gravă a principiului separaţiei puterilor în stat, garantat de art.1 alin.(4) din Constituţie, deoarece Ministerul Public nu doar că îşi depăşeşte atribuţiile prevăzute de Constituţie şi de lege, dar îşi arogă atribuţii ce aparţin puterii legislative sau Curţii Constituţionale.Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Direcţia Naţională Anticorupţie şi-a arogat competenţa de a efectua o anchetă penală într-un domeniu care excedează cadrului legal, ce poate conduce la un blocaj instituţional din perspectiva dispoziţiilor constituţionale ce consacră separaţia şi echilibrul puterilor în stat. Astfel, în condiţiile în care începerea urmăririi penale presupune activităţi de cercetare şi anchetă penală cu privire la modul în care Guvernul şi-a îndeplinit atribuţiile de legiuitor delegat, acţiunea Ministerului Public încetează să mai fie una legitimă, devenind abuzivă, întrucât depăşeşte competenţa stabilită de cadrul legal în vigoare. Mai mult, acţiunea Ministerului Public creează o presiune asupra membrilor Guvernului care afectează buna funcţionare a acestei autorităţi sub aspectul actului legiferării. (...)Prin conduita sa, Ministerul Public –Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Direcţia Naţională Anticorupţie a acţionat ultra vires, şi-a arogat o competenţă pe care nu o posedă – controlul modului de adoptare unui act normativ".

CCR a admis săptămâna trecută sesizarea preşedintelui Senatului privind conflictul juridic dintre Guvern şi DNA, referitor la anchetarea de către procurorii DNA a modului în care a fost elaborată OUG 13 Călin Popescu Tăriceanu, a declarat, după decizia CCR, că ancheta procurorilor anticorupţie reprezintă un act de corupţie, o corupţie a puterii.

REACŢIA Parchetului General: Vom respecta întocmai decizia Curţii Constituţionale

Motivarea Deciziei Curţii Constituţionale este analizată atent de către Ministerul Public, urmând ca decizia să fie respectată întocmai de către procurori, anunţă Ministerul Public într-un mesaj postat pe contul oficial de Facebook.

"Punct de vedere referitor la motivarea Deciziei Curţii Constituţionale privind existenţa unui conflict juridic între DNA şi Guvern: Motivarea Deciziei Curţii Constituţionale este analizată atent de către Ministerul Public, urmând ca decizia să fie respectată întocmai de către procurori", se arată într-un punct de vedere al Ministerului Public, postat vineri pe contul oficial de Facebook.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu specifică însă în mod clar dacă ancheta privind OUG 13 va continua sau nu, având în vedere că magistraţii Curţii Constituţionale transmit, în motivarea conflictului DNA-Guvern, că argumentele expuse impuneau organului judiciar soluţia de clasare, fără a efectua acte de urmărire penală, ca urmare a incidenţei art.16 alin.(1), întrucât toate faptele reclamate priveau în realitate aspecte legate de procedura de adoptare a unui act normativ, respectiv aspecte de oportunitate şi legalitate care nu cad sub incidenţa controlului organelor de cercetare penală, indiferent de încadrarea juridică stabilită de către procuror.

Citeşte şi: Liviu Dragnea: SRI a retras ofiţeri din ANAF ca rezultat al „atacurilor”. Sper să NU afecteze încasările

Citeşte şi: Sindicatele din CULTURĂ, după negocieri pe legea SALARIZĂRII unice: Se propun creşteri chiar şi de 140%, avantajate sunt funcţiile mici

Citeşte şi: VIDEO TRANSFĂGĂRĂŞAN: Camioanele cu lemne din Munţii Făgăraş, BLOCATE de activiştii de mediu/ Ministrul Apelor: Dacă se taie pădurile, lacul Vidraru e în pericol