Preda despre PDL: Un partid nu e modern dacă vorbeşte pe o voce

Cristian Preda atrage atenţia şi asupra faptului că PDL a fost doi ani pro-PNL, urmaţi de doi ani anti-PNL şi anti-PSD, după care un an pro-PSD, iar din decembrie 2009 a intrat într-o epocă pro-minorităţi şi independenţi, apreciind că, în privinţa identităţii doctrinare, "parcă o busolă nu ar strica".

Fostul consilier prezidenţial susţine, într-o postare pe blogul său, necesitatea contextualizării termenului "modernizare", întrebând dacă nu a venit momentul modernizării partidelor.

"Altfel spus: ar fi, cred eu, bine să vedem unde începe şi cum poate fi asumată modernizarea. O întrebare utilă ar fi, de pildă, următoarea: nu cumva este momentul şi pentru modernizarea partidelor, nu doar a statului despre care vorbesc respectivele partide? Modernizarea nu pare să fie un proiect de actualitate la PSD (care vorbeşte, cu vocea lui Ion Iliescu, mai degrabă despre stabilitate şi eficienţă), nici la PNL (care s-a obişnuit să înlocuiască reflecţia cu sloganul şi să reducă pasiunile politice la ura faţă de Traian Băsescu). PDL ar putea profita de această situaţie, adică de lenea sau indolenţa adversarilor, asumând primul proiect de modernizare a unui partid postcomunist", consideră Cristian Preda.

În opinia acestuia, dimensiunile cele mai importante ale modernizării Partidului Democrat Liberal ar fi relaţia cu cetăţenii, structura organizatorică şi identitatea doctrinară.

În ceea ce priveşte relaţia cu cetăţenii, Preda susţine că PDL ar trebui să aleagă între sporirea numărului de membri printr-o campanie de recrutare bine chibzuită şi întreţinerea bazei actuale.

"Ambele soluţii au avantaje şi dezavantaje. Singura variantă proastă e un parcurs ezitant, adică nedefinit. Sau bazat pe hazardul unor poziţionări parlamentare şi al unor negocieri pripite. Tot aici intră şi construirea unei relaţii cu cetăţenii şi simpatizanţii care să privească perioada dintre campanii (nu doar cea din campanii) şi care, pe de altă parte, să nu fie legată de o perspectivă clientelară, ci de una civică. O formaţiune politică modernă e una conştientă de faptul că oamenii intră în partide nu (doar) pentru a avea avantaje (materiale sau simbolice), ci şi pentru a avea o tribună. Două sunt provocările majore în această privinţă. Una este clarificarea relaţiei dintre afaceri şi politică. PDL are de ales între ambiguitate şi deosebirea netă. Sunt posibile evident şi tonurile gri. Nu folosesc însă la nimic. A doua provocare este legată de gestiunea carierelor. Nu e vorba doar de oportunismul născut din poziţia de putere a PDL. E ceva vechi şi inevitabil. E vorba - mult mai important - despre convieţuirea unor generaţii care au căpătat experienţă, dar şi uzură, cu unele care au entuziasm, dar şi imaturitate. În această privinţă, e nevoie, cred eu, de adaptare reciprocă şi de negociere, nu de confruntare şi înverşunare", mai scrie Preda pe blog.

El arată că structura organizatorică merită "o atenţie specială" şi că, în acest context, corelarea dimensiunii parlamentare şi a celei guvernamentale, nu doar la votul bugetului, sudarea unei relaţii clare şi transparente a grupurilor parlamentare din Senat şi Cameră cu publicul, corelarea acţiunii palierului local şi a celui naţional sunt urgente.

"Cine va trata această chestiune doar în cheie financiară se va înşela. Din experienţa limitată pe care am dobândit-o, am realizat că aleşii şi militanţii sunt însetaţi în egală măsură de coerenţă şi coordonare. Un partid modern nu e nici o firmă, nici o închisoare. Voturile nu se strâng precum profitul unei firme, iar partidul trebuie să asume o libertate de opinie considerabilă. El trebuie în plus să articuleze nivelul local şi cel naţional, cel regional şi cel european. Un partid e modern dacă oferă fiecărui membru o tribună. Un partid nu e modern dacă se îmbată cu iluzia comunicării prin televiziune. Un partid e modern dacă gândeşte, nu dacă plăteşte propagandişti capabili să vândă un slogan. Un partid nu e modern dacă vorbeşte pe o voce", menţionează europarlamentarul PDL.

O altă urgenţă, în viziunea lui Cristian Preda, o reprezintă identitatea doctrinară.

"Una impusă în primul rând de istoria recentă. În ultimii ani, PDL a cunoscut atât mutaţii organizatorice, fuziunea PD şi PLD fiind cea mai importantă, cât şi poziţionări strategice şi tactice în plan naţional (doi ani pro-PNL, urmaţi de doi ani anti-PNL şi anti-PSD, după care un an pro-PSD, iar din decembrie 2009 o epocă pro-minorităţi şi independenţi), dar şi pe plan european (integrarea în familia populară). Opţiunile liberale, creştin-democrate şi de centru convieţuiesc fără frontiere clare în sânul PDL. Nu e nevoie de paşaport, dar parcă o busolă nu ar strica… Mă opresc aici, subliniind din nou că e vorba de o eboşă. Cred însă că un partid care se vrea modern trebuie să clarifice aspectele despre care am vorbit. Dacă face aşa ceva, el poate defini apoi opţiuni politice majore. Iar acestea nu sunt puţine. Altfel spus, ar fi bine dacă modernizarea ar începe de jos…", consideră europarlamentarul Cristian Preda.