Principele Regent Nicolae va fi repatriat şi înhumat lângă fratele său, Regele Carol al II-lea

Biroul de Presă al Casei Majestăţii Sale Custodele Coroanei a transmis, miercuri, un comunicat de presă în care anunţă repatrierea Principelui Regent Nicolae.

„Cu binecuvântarea Preafericitului Patriarh Daniel, Înalt Preasfinţia Sa Arhiepiscopul Calinic al Argeşului şi Muscelului va oficia slujba de reînhumare la Noua Catedrală Arhiepiscopală şi Regală de la Curtea de Argeş, în ziua de 29 martie 2024, la ora 12.00”, anunţă Casa Majestăţii Sale Custodele Coroanei.

Mormântul Principelui Regent Nicolae va fi lângă cel al fratelui său mai mare, Regele Carol al II-lea, în Pridvorul Noii Catedrale.

La ceremonia militară şi religioasă, Majestatea Sa Custodele Coroanei va fi reprezentată de Alteţa Sa Regală Principele Radu.

Accesul publicului va fi permis în faţa Noii Catedrale Arhiepiscopale şi Regale de la Curtea de Argeş.

Cine a fost Principele Nicolae al României 

Alteţa Sa Regală Principele Nicolae al României s-a născut la Sinaia, la 5/18 august 1903, şi a fost botezat de către Ţarul Rusiei, Nicolae al II-lea, al cărui prenume îl purta. A fost Regent al României, între 1927 şi 1930. A murit la 9 iulie 1978, la Madrid şi a fost înmormântat la Lausanne, în Elveţia.

La 20 iulie 1927, a devenit Regent al României şi a exercitat direcţia Consiliului de Regenţă până la 8 iunie 1930, când fratele lui, Carol al II-lea, a fost proclamat Rege. După venirea pe Tron a fratelui său, Principele Nicolae a primit funcţii onorifice, precum acelea de inspector general al armatei şi de preşedinte al Consiliului Superior al Aeronauticii.

S-a căsătorit, la 28 octombrie 1931, cu Ioana Dumitrescu-Doletti. Căsătoria nu a fost însă recunoscută de Regele Carol al II-lea, care a hotărât să-l trimită pe fratele său în două călătorii succesive, în Europa şi Statele Unite. Relaţiile dintre fraţi au devenit tot mai tensionate, Nicolae neacceptând să îi fie anulată căsătoria. La 9 aprilie 1937, Carol al II-lea l-a exclus din Familia Regală, i-a suprimat titlurile şi drepturile dinastice şi l-a autorizat să poarte numele de Nicolae Brana.

Principele Nicolae a părăsit România, plecând în Spania, apoi în Elveţia. După instaurarea regimului comunist în România, a sprijinit organizaţiile exilului românesc, printre care Institutul Român de la Freiburg (şi biblioteca), revistele Libertatea Românească şi Fapta, tipărite la Madrid, şi Editura Factum. A înfiinţat, la Paris, Centrul Român de Cercetări, iar în 1954, Uniunea Asociaţiilor Române din Germania. După moartea soţiei sale, în 1963, s-a căsătorit, a doua oară, în 1967, cu Thereza Figueira de Mello, originară din Venezuela.

Principele Nicolae s-a întâlnit, în exil, cu Regele Mihai şi Regina Ana, o singură dată, în Elveţia.

Spre sfârşitul vieţii, a început să-şi scrie memoriile, dar nu a apucat să finalizeze decât o mică parte din vastul plan pe care şi-l făcuse. A murit la Madrid, la 9 iulie 1978, în vârstă de şaptezeci şi cinci de ani, şi a fost înmormântat la Lausanne, alături de prima soţie.