Şeful deplasărilor externe, absent la deplasări interne

Cu 10 ore înainte ca Zelenski să îşi susţină discursul, nu era clar dacă preşedintele şi premierul vor veni în Parlament. „Am discutat cu preşedintele Klaus Iohannis…”, spunea Florin Cîţu înainte de prânz, fără a preciza dacă preşedintele va participa sau nu la şedinţa de plen şi fără să dea detalii suplimentare. Şi de aici putem doar specula. Poate preşedintele, adept al liniei “birocratice” (termen folosit de Florin Cîţu) expuse de Marcel Ciolacu, n-a primit invitaţie cu antet şi nu şi-a dorit să meargă în plen pe persoană fizică, vorba unui contemporan. Poate. Sau, poate, ne putem imagina, a dat plictisit la o parte invitaţia venită de la Parlament, considerând că are în agendă lucruri mai importante. Doar el este cel care conduce politica externă a României. Doar că nu o conduce singur. Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României, negociate de Guvern, şi le supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen rezonabil. Celelalte tratate şi acorduri internaţionale se încheie, se aprobă sau se ratifică potrivit procedurii stabilite prin lege. Altfel spus, Parlamentul este partenerul preşedintelui. Teoretic. În practică, la noi, parteneriatele există nu din principii, ci din interese concrete şi pe mize cât se poate de mici.

Şi continuând pe terenul speculaţiilor să ne gândim că poate preşedintelui nu-i place să iasă din Palatul Cotroceni. Greu de crezut. Acum 6 luni de zile, preşedintele era cel care îşi făcea apariţa la Congresul unui partid politic căruia-i năşise liderul, în plină pandemie, sfidând regulile pe care le impusese “supuşilor”.  Tot anul trecut, în cele 12 luni, preşedintele a făcut 16 deplasări externe şi statul, adică cetăţenii plătitori de taxe şi impozite, a plătit 7 milioane de lei pentru asta. Poate că am formulat greşit. Poate nu-i prea place să iasă singur din Palatul Cotroceni, din moment ce în multe dintre aceste deplasări a fost însoţit de soţia sa, un profesor pe care nu l-am auzit spunând nimic nici de felul în care statul roman se implică în şcolarizarea copiilor refugiaţi, nici de rugăminţile primei doamne din Ucraina legate de sprijinirea celor care fug din faţa războiului, rugăminţi adresate primelor doamne din toată lumea.

Poate că preşedintele nu a vrut să vadă cum în ţara IT-iştilor merge mai greu cu o transmisiune on-line: sunetul vine mult după imagine, iar debutul traducerii este niţel împiedicat. Dar, nu este Mafalda. Putea să ştie doar dacă venea să vadă cu ochii lui. Sau dacă se uita la tv, veţi completa. Pe bună dreptate. Poate s-a uitat. Poate nu. Mai bine nu, ca nu cumva să fie deranjat că-l vede pe fostul protejat, Florin Cîţu, ţinând un discurs despre nimic, într-un limbaj de lemn, stând permanent cu ochii într-o foaie şi să constate, mai apoi, că Marcel Ciolacu e mai articulat şi mai aplicat în discursul său.

Şi, până la urmă, de ce să ne întrebăm de ce n-a venit? Chiar trebuia? Nu. Nici după lege, nici după eficienţă. Legea nu-l obligă, iar o poziţie tranşantă a României cu privire la un subiect concret e greu de anticipat. Aşa că să vină şi să spună ce? România nu a mişcat un centimetru, nici măcar în limbaj, faţă de linia de la Bruxelles. În vreme ce Polonia, Slovenia şi Cehia sunt jucători activi în actualul context, România rămâne, cuminte, pe margine şi aşteaptă. Ce aşteaptă? Instrucţiuni. Şi, între timp, oficialii noştri molfăie discursuri sterpe, care nu ne dau nici identitate, nici prestanţă, nici un loc mai în faţă la masa bogaţilor din Vest care chiar stabilesc mersul lumii şi pe care, în discursul său din Parlamentul României, Zelenski îi arăta cu degetul. Actele absolut înfiorătoare comise de armata rusă în Bucha au fost făcute, spunea Zelenski, şi pentru că Putin a gândit că Uniunea Europeană e slabă şi reacţionează greu spre deloc. Cu siguranţă unii dintre dumneavoastră or să spună că e mai bine aşa: capul plecat, sabia nu-l taie, doar aşa am învăţat la şcoală şi tot acolo am văzut că cine îşi asumă puncte de vedere pertinente riscă să primească puncte de penalizare. Dar, nu asta dezbatem aici. Ci, şansa pe care am avut-o astăzi ca naţiune să arătăm, prin reprezentanţii noştri, că suntem uniţi, că suntem empatici, că înţelegem perfect ce se întâmplă şi avem un plan şi putem să-i transmitem unui preşedinte care e în război mai mult decât un jurnal de front pe care, sigur, îl ştie chiar mai bine.

Ce a spus Zelenski în Parlament:

• “În 1989 a murit Nicolae Ceauşescu, care a tras toată ţara în jos. Acel regim represiv nu avea nimic sfânt. Poporul român s-a ridicat şi s-a apărat. El şi soţia lui şi securitatea nu puteau fi convinşi de nimic.
• La fel şi Rusia acum, nimic nu îi poate convinge să renunţe la ideile nebuneşti.
• Doamnelor şi domnilor, împreună trebuie să îi oprim.
• Ocupanţii ruşi vor să treacă oraşul Nicolaev ca să ajungă la Odesa şi de acolo în Moldova.
• Moldova e o ţintă. Este fundamental să apărăm Moldova.
• Trebuie să închideţi porturile pentru navele ruseşti.
• Mulţumesc poporului român pentru ajutorul dat refugiaţilor din Ucraina.
• Această bunătate este o bază pentru o apropiere şi mai mare între ţările noastre.
• Vreau să încep un dialog cu România pentru a proteja comunităţile româneşti din Ucraina şi cele ucrainene din România.
• Locul nostru este împreună în Europa.
• Glorie României, Slava Ukraini!”