Tu ştii ce mai fac banii tăi? Patronii reali ai politicii din România şi suveica finanţării partidelor

Profitul rapid în afaceri nu vine atât din idei excelente. cât din relaţiile care aduc contracte generoase cu statul. Când sunt la guvernare, partidele folosesc din plin resursele şi aparatul de stat în folos propriu şi excelează la donaţii – indivizi şi companii le îngroaşă conturile, fără ca legea să oblige decât la declararea celor care le dau, cu chitanţă, mai mult de 9.000 de lei. Când sunt în opoziţie aşteaptă, din nou, să ia puterea, adică banii. Autoritatea Electorală, subdimensionată, nu controlează în mod real cum circulă banii politici, ci doar verifică sumar registrele contabile.

În 25 de ani, procurorii au finalizat doar 7 dosare de corupţie în rândul colectorilor de bani pentru partide şi pentru campanii. Doar doi, fostul premier PSD Adrian Năstase şi un vicepreşedinte de filială PDL, Silviu Bian, au fost condamnaţi. Un sistem de finanţare care nu funcţionează decât pe hârtie a favorizat apariţia patronilor de filiale sau a patronilor de partid, oameni din umbră care îşi pun la bătaie banii şi fundaţiile pentru a ajuta indirect candidaţii, cerându-le ulterior beneficii. Gândul, Ziarul Financiar şi Mediafax încep astăzi o serie de investigaţii, analize şi reportaje care să scoată la lumină banii gri cheltuiţi de partide în campania electorală pentru alegerile prezidenţiale, dar şi ulterior. Vom arăta reţetele şi reţelele, din teritoriu şi de la centru, prin care bani nedeclaraţi se scurg, pe căi care ocolesc registrele oficiale, către partide. Vom provoca partidele la transparenţă şi le vom monitoriza marile cheltuieli de campanie. Vom arăta că banii partidelor sunt şi banii tăi. Tu ştii ce mai fac banii tăi?

Citeşte şi: Partidele au primit în septembrie subvenţii de la buget de 203.459 de lei. Câţi bani a primit fiecare partid în parte

 România are azi, o spun datele oficiale ale Inspecţiei Muncii, 5,2 de milioane de salariaţi, oameni care, prin veniturile lor constante, plătesc taxe şi impozite. La Institutul Naţional de Statistică, numărul lor se rezumă la 4,4 milioane, în timp ce la calcularea contribuţiilor la sănătate se ajunge la 6 milioane de contributori. Cu datele Inspecţiei Muncii, un calcul aritmetic simplu arată că oficial, de la începutul anului şi până azi, fiecare salariat din România a susţinut partidele mai mult simbolic, cu câte 0,77 de lei. Statul le pune la dispoziţie formaţiunilor politice, în funcţie de numărul de voturi la precedentele alegeri, o sumă care să le asigure minima funcţionare.

În realitate însă, o lege şubredă şi „o cultură” a ocolirii constante a sistemului oficial de finanţare fac ca această contribuţie să fie de sute sau chiar de mii de ori mai mare, prin mijloace ascunse. Unul este, aşa cum au atătat procurorii în dosarul „Cosma”, al preşedintelui Consiliului Judeţean din Prahova, comisionul politic, de minimum 10%, perceput la acordarea contractelor cu statul. Aplicat estimativ numai la contractele acordate în primele 8 luni ale anului de autorităţile locale, în total aproape 1 miliard de euro aşa cum arată rezultatele centralizate de Gândul care vor fi prezentate treptat în seria „Tu ştii ce mai fac banii tăi?”, procentul-obligaţie de partid ar însuma 100 de milioane de euro vărsaţi deja în conturi neoficiale de campanie. O contribuţie individuală de 82 de lei, de 107 ori mai mare decât cea oficială, din partea fiecărui salariat, fără voie. În dosarul "Uioreanu", comisionul practicat era însă de 15%, iar oamenii de afaceri implicaţi în contracte cu statul vorbesc, sub protecţia anonimatului, şi de 30%.

Şi nu e singurul mijloc. Evaziunea fiscală, în măsura în care este tolerată de stat, folosirea presei locale şi centrale pentru propagandă „gratuită”, plătită însă în avans sau ulterior prin publicitate de stat, acceptarea unor servicii subevaluate de la companii care îşi recuperează prejudiciul, direct sau prin terţi, din contracte cu statul sunt tot atâtea forme prin care fiecare salariat din România ajută, fără să ştie, partidele.

PSD, PNL şi PDL cele mai câştigate din finanţarea publică

În registre, lucrurile sunt simple şi clare. Statul susţine existenţa formaţiunilor politice parlamentare, membrii de partid cotizează lunar să îşi finanţeze partidul, în limita a 43.000 de lei în 2014, companiile şi oamenii de afaceri plusează, ca simpatizanţi sau, mai direct, ca membri cu carnet de partid, mai ales că donaţiile sub 9.000 de lei pot fi trecute la confidenţiale. Ca nişte microintreprinderi profitabile, partidele însele pot face bani, în teorie, din seminarii, din cărţi publicate şi vândute, din evenimente culturale. În realitate, fac doar din subînchirieri de sedii, cumpărate şi ele, în condiţii foarte avantajoase, de la stat. În campanii, curg donaţii peste cele care finanţează în mod curent partidul, limitele de cheltuieli urcă şi până la 22,5 milioane de lei, iar controlul cheltuielilor e unul formal, care nu depăşeşte, de cele mai multe ori, registrul contabil. Aşa ajung partidele să declare, e cazul anului 2009, că au făcut o întreagă campanie prezidenţială cu 12,4 milioane de lei (Alianţa PSD + PC) sau 14,9 milioane de lei (PDL), când numai publicitatea monitorizată de ONG-uri a depăşit aceste sume. 

În 2014, suma alocată din ianuarie până în august de stat partidelor a fost de 4.050.254 de lei (920.512 de euro). Raportată la veniturile încasate la buget de la contribuabili, subvenţia totală a scăzut în ultimii ani, de la unul la altul.

Din susţinerea acordată de stat, cel mai mult are de câştigat, în prezent, PSD, dat fiind faptul că alocările lunare se calculează în funcţie de numărul parlamentarilor (în proporţie de 75% din cuantum), dar şi de cel al aleşilor locali (25% din cuantum), urmat de PNL şi PDL.

Fiecare din cei 5,2 milioane de salariaţi aflaţi în statisticile Inspecţiei Muncii face, astfel, un efort simbolic pentru partide de doar 77 de bani în opt luni.

Sumele venite de la buget nu reprezintă însă, în mod curent, adică în ani fără alegeri, decât cel mult un sfert faţă de cât primesc partidele în paralel din cotizaţii şi de multe ori mult mai puţin inclusiv decât volumul declarat al donaţiilor. Cu amendamentul că în România partidele nu sunt obligate să declare decât suma donaţiilor care depăşesc, luate una câte una, 9000 de lei la nivelul acestui an. Iată cum arată, de exemplu, în documentele oficiale, situaţia financiară a partidelor în anul precedent, unul fără nicio miză electorală, în care liberalii s-au aflat la guvernare alături de PSD, PC şi UNPR.

 Cum ajunge fiecare salariat să susţină, indirect, partidele. Primele 100 de milioane de euro

Dincolo de registrele contabile oficiale, realitatea arată însă numeroase cheltuieli fie nefacturate direct de partid, fie acoperite cu bani a căror provenienţă nu este verificată de nicio instituţie. Autoritatea Electorală Permanentă, subdimensionată şi cu o lege care sancţionează doar prin amenzi contravenţionale fraudele în finanţarea partidelor, face doar un control formal al registrelor contabile şi nu al circuitului banilor politici. Parchetele au ajuns abia în 2014  să ancheteze similtan 3 cazuri de acest tip.

În acest timp, numai contractele locale cu statul încheiate din ianuarie şi până în septembrie au dirijat spre campania electorală care începe oficial pe 2 octombrie 100.000 de euro, dacă luăm în calcul procentul de 10% indicat de procurorii DNA în dosarul „Cosma” drept comision pe care firmele erau obligate să îl plătească partidului din care provine preşedintele CJ dintr-un judeţ pentru a obţine contractul. Nu este însă singurul dosar în care comsionul politic iese la lumină. Anchetat de DNA pentru deturnarea a 6 milioane de euro din fonduri europene, omul de afaceri Nelu Iordache, proprietarul ROMSTRADE, una din companiile aflate până recent în topul primilor 10 clienţi ai statului la nivel naţional, le-a declarat procurorilor că avansul pe care l-a primit de la Ministerul Transporturilor pentru primul tronson al autostrăzii Nădlac-Arad reprezenta de fapt nu o sumă plătită înainte pentru realizarea lucrării, ci pentru acrdarea de la bun început a comisionului politic ”datorat” la primirea contractului. Sub protecţia anonimatului, oamenii de afaceri care au derulat contracte cu statul în ultimii ani susţin, în discuţiile cu gândul, că acest comision se situează între 10% şi 30%, existând însă şi rare excepţii în care nu este cerut. Comisionul apare, la vedere, şi în dosarul "Uioreanu". La Cluj, cuantumul convenit era de 15%.

 Analiza contractelor primăriilor şi Consiliilor Judeţene pe care o vom prezenta, între altele, pe parcursul următoarelor zile, arată că în primele 8 luni ale anului, achiziţiile locale ca urmare a unor licitaţii, negocieri sau direct prin cereri de ofertă însumează 976,3 milioane de euro, cu TVA inclus. Din 700 de contracte, doar 290 s-au acordat prin licitaţie, în 126 de cazuri dintre acestea la licitaţie participând un singur ofertant sau caietul de sarcini a fost redactat astfel încât doar o singură firmă s-a calificat ca având oferta admisibilă. Restul de 536 de contracte s-au dat pe relaţii directe, prin negociere cu o singură companie sau prin cereri de oferte trimise unor favoriţi din piaţa de profil. Procentul-obligaţie pentru partid de 10% din dosarul „Cosma”, aplicat, ca medie, cel puţin volumului de contracte locale anunţate în Sistemul de Achiziţii Publice ar transfera către partide, clandestin, 100 de milioane de euro, cu alte cuvinte câte 18 euro (82 de lei) suportaţi, indirect, numai pe această cale, de fiecare salariat din România.

În seria de investigaţii, analize şi reportaje „Tu ştii ce mai fac banii tăi?” vom arăta reţetele şi reţelele, din teritoriu şi de la centru, prin care bani nedeclaraţi se scurg, pe căi care ocolesc registrele oficiale, către partide şi care sunt beneficiarii.

Vom dezvălui cine colectează banii în judeţe, cine controlează presa locală şi ce beneficii politice aduce controlul, direct su indirect, asupra mass-media. Vom explica cum au intrat, cu puţine luni înainte de alegeri, marii jucători din publicitatea stradală în portofoliile de influenţă ale politicienilor şi ce favoruri le-au făcut guvernele.

Vom ţine socoteala folosirii aparatului de stat şi a resurselor bugetare în campania electorală. Vom urmări cu cât se cumpără primarii şi consilierii locali în schimbul susţinerii lor în campania prezdenţială - atât financiară cât şi prin voturi.

Vom provoca partidele la transparenţă  şi vom monitoriza cheltuielile fiecărui candidat în campania electorală pentru alegerile prezidenţiale, de la cele de publicitate stradală până la cele de promovare prin presă. Vom cere partidelor să îşi facă publici sponsorii înainte de a ne cere votul pe 2 şi pe 16 noiembrie.

Vom prezenta lista noilor clienţi ai ministerelor, primăriilor şi Consiliilor Judeţene, prin contribuţia - directă sau mascată - a cărora partidele îşi finanţează cea mai mare parte a campaniei.

Vom arăta cât costă, în realitate, un vot şi cine îl plăteşte cu adevărat.

 Gândul, Ziarul Financiar şi Mediafax vor deschide în această seară seria „Tu ştii ce mai fac banii tăi?” prin prezentarea celor 7 reţete de finanţare ilegală pe care procurorii DNA le-au descoperit în ultimii ani, arătând şi ce contracte electorale au acordat, în 2014, în judeţele pe care le patronează titularii dosarelor care le-au supravieţuit însă politic, continuând să se implice în strângerea de bani pentru partide.