Vladimir Tismăneanu, decorat de preşedintele Băsescu, pentru promovarea democraţiei în România

Preşedintele a semnat la 6 iulie decretul, însă acesta a fost publicat, joi, în Monitorul Oficial.

Potrivit decretului, distincţia a fost acordată având în vedere propunerea preşedintelui ICR, Horia Roman Patapievici. Decorarea este făcută, potrivit textului decretului, "la împlinirea vârstei de 60 de ani, în semn de apreciere deosebită a prestigioasei activităţi profesionale, pentru eforturile susţinute în promovarea democraţiei în România".

Vladimir Tismăneanu s-a născut la 4 iulie 1951, la Braşov. A absolvit Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti, specializarea Sociologie, în anul 1974, ca şef de promoţie. Lucrarea sa de licenţă, "Noua Stângă şi Şcoala de la Frankfurt", apărută la Editura Politică în 1976, de orientare neo-marxistă, este considerată într-un articol din ziarul Washington Post drept un "rechizitoriu vitriolic la adresa valorilor occidentale".

În perioada 1974-1981 a lucrat ca sociolog în cadrul Laboratorului de Cercetări Sociologice Urbane din cadrul Institutului de Proiectări pentru Construcţii Tipizate din Bucureşti. A fost o scurtă perioadă lector al Comitetului Central al UTC. În 1981 a participat la redactarea "Micului dicţionar social-politic pentru tineret", unde contribuie cu o serie de articole. Volumul a fost coordonat de Virgil Măgureanu, pe atunci lector de ştiinţe politice la Academia Ştefan Gheorghiu. În acelaşi an, Vladimir Tismăneanu rămâne în Spania unde plecase ca turist, ajungând mai apoi, pentru scurt timp, la Caracas, unde a lucrat la Muzeul de Artă Contemporană al Venezuelei, condus de vara primară a tatălui său, Sofia Imber.

În 1982 s-a stabilit în SUA, la Philadelphia, mutându-se apoi la Washington D.C. Între 1983 şi 1990 a fost cercetător la Foreign Policy Research Institute din Philadelphia, iar între 1985 şi 1990 a predat la University of Pennsylvania. Va începe în această perioadă şi lunga sa colaborare cu postul de radio Europa Liberă. A beneficiat de mai multe burse şi a fost distins cu numeroase premii.

Predă, din 1990, la University of Maryland ca profesor de ştiinţe politice şi director al "Centrului de Studii ale Societăţilor post-comuniste". A avut de asemenea activităţi de cercetator în ştiinţe politice la Woodrow Wilson Center (Washington, DC), Remarque Institute (New York University), National Endowment for Democracy, Institutul pentru Stiintele Omului (IWM-Viena).

În 2006 a fost desemnat preşedinte al Comisiei Prezidenţiale de Analiză a Dictaturii Comuniste din România, iar din data de 11 aprilie 2007, preşedintele Comisiei Prezidenţiale Consultative pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. A fost preşedintele Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România care a redactat raportul de condamnare a comunismului, citit de Traian Băsescu în plenul Parlamentului la 18 decembrie 2006.

În aprilie 2004, Vladimir Tismăneanu a publicat o carte despre Ion Iliescu. Potrivit relatărilor presei de la acel moment, Vladimir Tismăneanu a declara atunci că, "pe parcursul ultimilor 15 ani, Ion Iliescu a devenit o personalitate de vârf a procesului democratic din România". Şase ani mai târziu, Vladimir Tismăneanu avea să-şi schimbe dramatic părerea. "Crescut în cultura politică a bolşevismului, Iliescu rămâne, iată, prizonierul ei", comenta Tismăneanu în 2010.