Ion Cristoiu: Eşecul în „Midterm elections” – şansă uriaşă pentru Republicani de a scăpa de Donald Trump în perspectiva Prezidenţialelor

După aflarea rezultatelor, toată presa lumii a conchis despre alegerile pentru Senat şi Camera Reprezentanţilor prin titlul:

Tsunami-ul republican anunţat la alegerile din SUA nu s-a produs.

Cei doi ani de administrare Democrată au fost un dezastru pentru America prin absenţa oricărei preocupări faţă de America profundă. Formula lui Donald Trump America First a fost interpretată la noi ca expresie strălucită a suveranismului pe care trebuie să-l îmbrăţişeze şi România. America First n-are nici o legătură cu suveranismul invocat acum şi de vajnicii pînă ieri adepţi ai internaţionalismului postcomunist. Suveranismul e valabil pentru ţările mici şi mijlocii, gata să fie înghiţite în planul intereselor, de ţările mari, în numele parteneriatului strategic. Pentru ţările mari – de la SUA pînă la China, trecînd prin Rusia – nu se pune problema suveranismului. Din simplul motiv că ele, întruchipînd peştii cei mari, nu au a se teme că vor fi înghiţiţi de peştii cei mici.

America First însemna întoarcerea administraţiei americane spre America, spre rezolvarea gravelor probleme de infrastructură şi lucrări publice în general, de sistem de sănătate, de creştere a nivelului de trai, probleme părăsite de administraţiile Democrate de dragul exercitării de către America a rolului de Jandarm al Lumii. Jandarmul împărţea bastoane în dreapta şi-n stînga pe planetă în timp ce acasă mobila din sufragerie se degradase, iar pereţii se coşcoviseră. După administraţia Trump, administraţia Democrată s-a ocupat de orice numai de America nu. Cu un preşedinte eminamente Turmentat, îngrijit de cei din jur să nu fie împins şi să ameţească precum celebrul personaj caragialian, America a rupt-o la fugă din Afganistan şi a pus la cale un război între Ucraina şi Rusia. Fuga din Afganistan a transformat ţara într-o închisoare din Evul Mediu. Războiul din Ucraina a transformat ţara într-un teren răscolit de bombe şi generator de refugiaţi în masă.

Era de aşteptat ca nemulţumirea cetăţeanului american faţă de una dintre cele mai slabe administraţii din istoria SUA să ducă la victoria categorică a republicanilor în Camera Reprezentanţilor şi în Senat.

De ce nu s-a înregistrat, totuşi, o astfel de victorie?

Răspunsul e simplu şi trimite la titlurile care conchid asupra rezultatelor alegerilor:

Tocmai pentru că s-a făcut mare caz de un un tsunami republican.

Nu ştiu dacă în America sondajele din campanie se măsluiesc precum cele din România. Măsluite sau nu, sondajele au pus la dispoziţia Democraţilor temelia pe care s-a ridicat manipularea:

Păzea, vine tsunamiul republican!

Şi o să ne ia dracu dacă vine!

Din acest punct de vedere ajunge să ne reamintim zbieretele dramatice ale presei Democraţilor în frunte cu CNN, din ultimele zile de campanie.

Democraţie e în pericol!

Tsunamiul republican o va pune la îndoială.

Nimic nu poate fi mai primejdios pentru un competitor electoral decît atmosfera creată de credinţa că va birui în chip zdrobitor. O astfel de atmosferă destinde oştirea unui partid şi o pune în poziţie de luptă pe cea a partidului adversar. Cu atît mai lesne s-a petrecut asta în SUA, cu cît tsunamiul republican era invocat nu numai de Republicani, dar şi de Democraţi. Atmosfera asta a demobilizat oştile Republicane şi a mobilizat pe cele ale Democraţilor. A fost posibil astfel ca alegătorii americani să pună între paranteze nemulţumirea faţă de dezastruoasa administraţie Biden şi să voteze pe Democraţi îngrijoraţi că tsunamiul republican îi va lipsi de democraţie, dar mai ales de liniştea de care omul simplu are nevoie. Rezultatul alegerilor dă seamă de o împărţire a Puterii astfel încît nici Democraţii să nu-şi mai facă de cap cu Economia şi nici Republicanii să nu-şi mai facă de cap cu Democraţia.

Dacă ne gîndim la dezastrul celor doi ani de administraţie Biden, putem susţine că alegerile de la jumătate de mandat au fost o victorie a Democraţilor.

În ziua premergătoare alegerilor, o televiziune m-a întrebat dacă va cîştiga campania politică ideologică a Democraţilor sau campania pe teme economice a Republicanilor.

Am răspuns că totul depinde de capacitatea Democraţilor de a manipula pe americani, prin intermediul presei, astfel încît să voteze mai mult emoţional, decît pragmatic.

Şi manipularea a reuşit.

De ce?

Pentru că Republicanii au făcut imensa, incredibila imprudenţă de a defila cu Donald Trump.

Desigur, în America, la fel ca şi în restul lumii, există trumpişti, fani ai lui Trump. În America nu există Bidenişti, fani ai lui Joe Biden. Nici n-ar avea cum. E ca şi cum ar fi în lume fani ai apei de ploaie! Numai că aceşti fani ai lui Trump nu sînt suficienţi pentru a învinge la urne. Da, ei asigură un anume procentaj de votanţi, dintre cei care ar merge la urne ca să-l voteze pe Trump şi dacă ar fi Apocalipsa. Balanţa votului e înclinată într-o parte şi-n alta de marea masă a electoratului, cea care se decide cu cine să voteze după o anume deliberare.

Această mare masă a alegătorilor a fost lesne de manipulat de maşinăria Democrată cîtă vreme Republicanii l-au ales pe Donald Trump ca stindard.

Corect sau nu, Donald Trump a lăsat impresia unui preşedinte într-o ureche, gata să provoace un război mondial de dragul creşterii accesărilor pe Twitter.

Episodul cu nerecunoaşterea înfrîngerii, dar mai ales episodul cu asaltul asupra Capitolului au adîncit imaginea unui preşedinte imprudent, în stare de orice pentru a-şi conserva puterea şi, prin urmare, potrivit pentru a fi şeful Columbiei, ţara prozei lui Marquez, dar în nici un caz şeful Americii, ţara portavion a Planetei.

Le-a fost uşor Democraţilor să creeze atmosfera de Pericol pentru Democraţie, de Sirenă a lui Roaită, cîtă vreme Donald Trump s-a manifestat în campanie ca lider al Republicanilor.

Alegerile parlamentare – în SUA au fost alegeri parlamentare – au printre notele specifice imposibilitatea de a folosi ura sau simpatia în campanie. Partidele nu pot stîrnii emoţii. Oamenii, da.

Şi în campanie, în timp ce Democraţii pentru a evita identificarea cu Turmentatul Biden, l-au trimis la cules de frunze moarte, Republicanii nu numai că n-au evitat identificarea cu Donald Trump, dar mai mult au făcut din alegeri o opţiune pro sau contra Trump.

Eşecul Republicanilor, pentru că eşec e şi nu altceva, dacă ne gîndim la cît de prost au administrat ţara Democraţii, rămîne eşecul lui Trump.

Slavă Domnului că n-au fost prezidenţiale cu Donald Trump în cursă din partea Republicanilor!

Principala concluzie pentru Republicani rămîne asta:

Cine defilează mai departe cu Donald Trump defilează spre Cimitirul politicii.

Din acest punct de vedere, Republicanii trebuie să-i mulţumească lui Dumnezeu că n-au obţinut o victorie eclatantă.

Donald Trump şi-ar fi asumat-o şi, în aceste condiţii, s-ar fi impus fără probleme pentru a candida la prezidenţialele din 2024.

Acum, teoretic Donald Trump nu mai poate pretinde postul de candidat la prezidenţiale din partea Republicanilor.

Nu va fi uşor pentru Republicani să scape de Donald Trump. Omul se crede atît de mult Providenţial încît din eşecul Republicanilor nu va trage concluzia c-ar fi timpul să tragă pe Dreapta. Dimpotrivă, după cum se vede deja, va produce noi pagube Republicanilor prin contestarea alegerilor.

Republicanii au toate şansele să-i învingă pe Democraţi la prezidenţialele din 2024.

Mai întîi prin faptul că n-au avut o victorie copleşitoare la alegerile de la Jumătate de mandat. Dezastrul intern care se va adînci în anii următori nu va putea fi pus pe seama Republicanilor.

Dacă se producea un Tsunami republican, Democraţii, meşteri la manipulare, ar fi aruncat dezastrul economic în spinarea Republicanilor.

Apoi, prin faptul că eşecul Republicanilor în alegeri poate şi trebuie pus pe seama lui Donald Trump.

Mai bun argument de a scăpa de el nici că poate fi altul.

Pînă la urmă pentru republicani, rezultatul poate fi considerat bun.

Bun dacă-l raportăm la Prezidenţialele din 2024.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro