Ion Cristoiu: Preferaţii Sistemului: Roboţeii de tablă

Jelanii. Stelian Popescu descrie în Amintiri campania dusă de el pentru construirea Casei studenţilor, şi în prezent Casă a studenţilor. Sub regimul de dictatură carlistă, Casa a fost închisă. Despre ce s-a întîmplat după venirea Legionarilor la putere, Stelian Popescu are doar jelanii:

„După 6 septembrie 1940, regimul legionar venind la putere, s-a instalat în Casa studenţească construită de mine şi «Universul», sediul tuturor societăţilor studenţeşti legionare şi s-a deschis şi restaurantul pentru studenţi, adică se ajunsese scopul urmărit de mine.

S-a inaugurat cu tot fastul necesar această instalare în prezenţa miniştrilor, dar mie nu mi s-a făcut onoarea de a fi invitat, deşi dăruisem şi suma de 1.000.000 pentru hrana studenţilor săraci refugiaţi din provinciile pierdute. Aşa se răsplătesc uneori faptele bune în lumea de astăzi. Nu m-am ăşteptat însă la această răsplată tocmai de la studenţi.”

Nu e prima şi ultima tînguire, mai ales în privinţa Legionarilor.

*

Cruciada. Din romanul Extremul Occident al lui Petru Dumitriu reţin pasajul despre Cruciada Sistemului capitalism de a pune în locul marilor oameni de afaceri, proprietari şi manageri de companii uriaşe, personalităţi ale Lumii, roboţei anonimi, pioni pe tabla de şah a altora, tipi fără dimensiuni, pentru a putea fi manipulaţi. Pun semn la această pagină pentru a scrie mai tîrziu despre asemănarea cu Campania din România de azi, prin care Sistemul, condus de sergenţii majori mesianici, vrea să înlocuiască tot ce e personalitate, tip cu testicule, tip care nu se lasă mutat pe tabla intereselor după cum visează epoleţii, cu inşi fără însuşiri, cu roboţei de tablă, cu piese de lemn lesne de mutat dintr-un loc într-altul.

*

Tribut plătit. Am început Publicistica lui Arghezi din volumul 1941- 1947. Remarc mai întîi tributul plătit în 1941 propagandei antibolşevice, fapt deloc măgulitor pentru un Poet, care ar trebui să refuze corul, înregimentarea. După trei articole care lasă să se vadă c-au fost scrise în 1941, publicistul rămîne în afara actualităţii, preocupat de picoacele din curtea de la Mărţişor, despre care e sigur că poate să scrie fără a avea dureri de cap.

*

Cine l-a asasinat pe Gorki? Monsieur X din cartea Les grands mensonges de l'histoire, J'ai lu, 2013, nu e un alt autor, ci chiar Patrick Pesnot, realizator al emisiunii Rendez-vous avec Monsieur X de pe France Inter. Răsfoiesc o altă carte de a sa, luată din Belgia: Les grandes mistifications de L'Histoire, Hugo Doc, 2014. Îmi cad privirile pe articolul Gorki – la double mystification.

Amuzant, nu-i aşa?

La moartea lui Gorki a circulat zvonul că marele scriitor, tot mai incomod pentru Stalin, a fost asasinat. Stalin se grăbeşte să facă gesturi menite a contracara zvonul. La puţin timp după moartea lui Gorki, cînd Iagoda e pus la frigare, fostul şef al KGB e acuzat chiar de Stalin de a-l fi asasinat pe Gorki. Deşi el înşuşi un Maestru al obţinerii mărturisirilor prin tortură – sau poate tocmai de aceea – Iagoda recunoaşte la Proces că l-a asasinat pe Gorki. În anii Dezgheţului, propaganda hruşciovistă a pus la îndoială Procesele de la Moscova. Astfel, s-a pus la îndoială teza asasinării lui Gorki. Numai că astfel, Stalin a fost reabilitat. Pe conştiinţa lui nu mai apăsa şi asasinarea unui scriitor de talia lui Gorki.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro